S-a terminat cu libertatea Internetului in Romania! ACTA vine peste noi!
Astazi Romania a semnat ACTA!
Guvernantii romani si europeni ar trebui sa mai si citeasca ceea ce semneaza! Cat timp vom mai avea in conducere oameni care se comporta ca oile in turma?
La revedere site-uri de torente de filme online, de software fara licenta si altele ca ele. Dar asta este numai inceputul! De acum incolo veti fi monitorizati de operatorul dvs de Internet, veti fi un infractor pana la proba contrarie. Milioane de fotografii, melodii texte sau orice altceva distribuit liber pe Interenet al caror autori sunt imposibil de gasit sau verificat intrucat care au decis ca ceea ce au produs ei sa fie distribuit liber nu va vor mai fi accesibile.
Cititi documentul de mai jos!
Document realizat de către AccessNow.org în colaborare cu EDRi şi TACD
Traducere în limba română de Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI
Eu si Dolce
Acest post este despre… nimic.
De fapt, nu am mai scris de ceva timp, si m-am hotarat sa mai pun oarece cuvinte pe acest blog.
Ca sa va spun ce prostii mi-au mancat timpul in ultima perioada cred ca v-as plictisi. Ca m-am luptat cu Dolce poate ar fi placut de povestit. Si voi scrie despre asta.
Je, abonat vechi si multumit in valoare de peste 90% de serviciile Dolce ajung sa constat cum al meu level de “customer satisfaction” scadea pe zi ce trece. Acest lucru ma nemultumea profund. Adica, cum domnule, sa fiu eu din ce in ce mai “less” satisfacut de Dolce? Aşa nu mai putea continua. Cand am ajuns cu nivelul “of satisfaction” la 60% am concluzionat ca era ceva ce merita analizat.
Prin urmare, aceasta decizie dificilă fiind antamată am purces la etapa de studiu. Etapa este una extrem de complexă şi de laborioasă. Oricum, pentru a scurta pe cat posibil şi a reveni in mod regulat “la oile noastre” cum ar zice un celebru personaj in viaţă, mi-am adus aminte ca intrebarea la care trebuia sa raspund era relativ simpla “Oare ce puşca lui Pintea mă nemulţumeşte?”.
După trei zile de studiu şi două vedre de vin am concluzionat ca Citeşte mai departe »
Cel mai mare flash disk USB din lume
Sau mai corect spus cel mai mare flash de care am auzit eu vreodata este cel pe care din intamplare il detin.
Prin urmare, ca un raspuns la un post anterior, pot spune ca nimeni nu a ghicit cat de mare este, si anume 800 GB.
Ca o mica demonstratie va atasez doua capturi de ecran. Cand o sa-mi
treaca lenea o sa-i fac si o poza.
Eu am pus pe el ca un mic test 180 GB dupa care m-am plictisit. Are o viteze de scriere de 11-20MB/s si ca sa-l umplu ar trebui sa scriu pe el non-stop timp de 16 ore.
Ca o curiozitate pot spune ca pe el crie 600 GB. Si cand te gandesti ca cel mai mare flash anuntat este de 256GB te pufneste rasul. Verificati la toti producatorii.
In plus, un card de 256 GB costa astazi 3500 lei. Unul de 800 GB cat o costa?
UPDATE:
Iaca si pozele promise: Citeşte mai departe »
Steve Jobs, co-fondatorul Apple, a murit
Seve Jobs
1955-2011
El suferea de mai multe probleme de sanatate dupa operatia suferita in august 2004 ca urmare a unei forme extrem de rare de cancer la pancreas.
Numele sau este legat de aparitia primului PC (personal Computer), aparitia iPod, iTunes, iPhone si iPad. Toate aceste produse au schimbat viata a miliarde de oameni. Jobs a fost considerat primul dintre persoanele extraordinare aparute in industria de IT. Un artist al stilului si al inimilor, Job a inspirat firca si admiratie pentru cei care lucrau pentru el sau pentru competitorii sai.
Istoria spune ca odata cu aparitia Apple II in 1977 au aparut computerele personale. Pana atunci, computerele aratau ca niste dulapuri uriase ce de multe ori ocupau etaje intregi ale unor cladiri. Stiinta computerelor reprezenta o componenta exotica la care doar cativa initiati aveau acces. Pe atunci, nimeni nu indraznea sa intrevada vreo schimbare. Un tanar, Steve Jobs nascut in 1955, si adoptat de Paul si Clara Jobs a decis ca acest lucru se poate schimba. Silicon Valley, cunoscuta la acea vreme ca Santa Clara Valley, la poalele muntilor View si Cupertino, locul unde si astazi este centrul Apple a fost locul unde s-au pus bazele unei companii ce a pornit dintr-un garaj si a schimbat lumea.
La aparitia primului joc ce se putea conecta la televizor – Atari, Steve Jobs a vazut o oportunitate extraordinara. El era atras, conform modei anilor 70 de curentul psihedelic, muzica rock si variatii guru ce aparusera din India. El si-a perecut un timp chiar in India experimentand drogurile, budismul si cultura indiana. Intors in SUA Citeşte mai departe »
Un card de memorie… mare
De curand, am primit cadou un card de memorie de la cineva care a sosit din China. Un micut USB Flash disk cu o capacitate de memorie ceva mai mare decat ma asteptam. Tin sa mentionez ca persoana detinea acest card de… 4-5 luni. Prin urmare el a fost cumparat prin luna mai 2011 din China. La data cumpararii Kingston tocmai anuntase cu mare pompa lansarea celui mai mare flash din lume, cel de 128GB.
Acum va las pe voi sa ghiciti cat de mare este flash-ul…
Ca o curiozitate pot spune ca valoarea tiparita pe el este mai mica decat spatiul efectiv detectat de sistem.
Legenda Veneticului
De curând, am descoperit una dintre cele mai frumoase legende de pe plaiurile Oltului. Prin urmare, m-am decis să o fac cât mai cunoscută.
La Dobrușa, legendele locale menționează un venetic, un străin cu puteri magice ce locuia prin padure laolaltă cu fiarele. Acesta ar fi trait câteva sute de ani prin folosirea unei licori magice pe care o bea zilnic, timp de o lună la fiecare echinocțiu de primăvară.
Băutura era distilată de două ori și provenea din veninul șarpelui (se pare că legenda se referă la viperă) combinat cu veninul de albină, ca “două părți de șarpe ce dau roată unei părți din acul de albină”. Străinul, odată cu puterea miraculoasă a nemuririi se transforma lent dar fără oprire într-un soi de creatură fără minte și fără suflet. Veneticul din legendă avea o putere cu totul ieșită din comun “la supărare, cu mâinile goale scotea stejarul din rădăcină, îl frângea ca pe o surcică și îl arunca cale de nouă dealuri și nouă văi” ca urmare a folosirii acestei băuturi.
Dacă la început, el era prieten cu localnicii, odată cu trecerea timpului, străinul devenise periculos ocupându-se numai cu “răutăți ce sfidau legile oamenilor, ale naturii și chiar pe cele ale lui Dumnezeu”. El cobora din pădure în special noaptea și omora vitele sătenilor cu multă ușurință și fără vreun zgomot mișcându-se ca o nălucă. Se spune că atunci când se întâlnea din întâmplare cu vreun sătean îi lua viața doar cu puterea privirii.
După o vreme, atacurile nocturne deveniseră atât de frecvente încât sătenii cerură ajutorul lui vodă. Acesta trimise o ceată de voinici pentru a curăța pădurea de venetic. Cu mare spaimă și înfrigurare sătenii povesteau că niciun voinic nu mai fu văzut după aceea.
Un pusnic, curat sufletește și cu mare frică de Dumnezeu, când a auzit de întâmplare a cerut ajutor de la Maica Domnului și s-a așezat pe o coamă de deal, la poalele pădurii rugându-se neîncetat timp de mai multe zile fără să mănânce sau să bea ceva. Cu fiecare zi, cu fiecare oră și cu fiecare clipă de rugăciune smerită, forțele diavolești ale veneticului slăbeau. Acesta când a văzut că nici măcar băutura sa magică nu-și mai făcea efectul s-a hotărât cu năprasnică mânie să-l ucidă pe pusnic.
Pe măsură ce se apropia de colina pusnicului el tot îmbătrânea, băutura sa nu mai avea niciun efect în fața puterilor Dumnezeiești. Astfel, veneticul își găsi sfârșitul la poalele colinei unde se ruga pusnicul, murind de bătrânețuri neputincioase.
Conform acestei legende, schitul Dobrușa a fost clădit pe locul unde pusnicul, ajutat de Maica Domnului a avut izbândă în lupta cu forțele întunericului reprezentate de venetic. De aceea, biserica are hramul ,,Vovidenia – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” ca o mărturie pioasă de credință și de speranță în fața viitorului și a luptei neîncetate cu întunericul ce îi amenință pe credincioși.
Ceramica neagra de Marginea
Ati auzit de ceramica neagra de Marginea?
Ei bine, recunosc ca eu nu auzisem. Bucovina fusese una dintre regiunile tarii pe care nu le vizitasem. Norocul de a participa la proiectul cu ceramica neagra de Marginea m-a facut sa vizitez zona. Recunosc, este o zona superba. Pe masura ce te apropii de Bucovina casele devin mai ingrijite, localitatile mai curate. Totul este mai frumos.
In aceasta perioada verdele in nuante crude loveste retina lasandu-ti o amintire de nesters. Evident manastirile sunt o atractie deosebita si orice roman ar trebui sa faca turul acestora macar odata in viata.
Nu vreau sa va plictisesc, mai ales pe aceia care au trecut sau locuiesc prin zona. Ceea ce merita mentionat este un raspuns pe care l-am primit de la un bucovinean la intrebarea prin ce difera Bucovina de Moldova.
“Noi am avut 142 de ani capitala la Viena”.
Nu am verificat daca din punct de vedere istoric este corecta afirmatia deoarece pentru mine nu are nicio importanta. In schimb, este impresionant spiritul acestei declaratii. Intr-o tara unde hotia si coruptia, manelismul si depravarea sunt la loc de cinste, curatenia, disciplina si demnitatea prusaca sunt, in mod evident, ingredientul care ne lipseste.
Prin urmare, ma bucur sa va prezint una dintre comorile bucovinene prin proiectul “Ceramica negra Marginea“ la care particip cu mare drag. Deocamdata pozele facute de mine acolo le puteti vedea pe site. Surprinzator ele sunt puse in sectiunea de fotografii. La sectiunea de Tur Virtual sunt mandru sa va presint munca mea de cateva zile. Sper sa va placa turul. Cu ajutorul acestuia puteti vizita 3 magazine de ceramica neagra si unul de costume traditionale bucovinene. Unele naframe si costume au peste 100 de ani vechime.
Proiectul Ceramica neagra Marginea nu este finalizat. Urmeaza sa mai punem texte, sa mai facem poze si filmari. Este un proiect in desfasurare. Mai avem multe de pus acolo. Acum poate fi vazut inceputul la sectiunea de Imagini.
Din Turcia cu drag… o cadână în HD
Cu ocazia vizitei mele de lucru în ţara vecină şi prietenă am luat cu mine o cadână… sub formă de imagini. Ca să vă fac ziua mai bună, vreau să va fac cadou aceste imagini. Filmarea am facut-o la hotelul Ephesia în seara turcească.
Această cadână am impresia că am mai văzut-o acum 5-6 ani ca solistă principală la Caravanseraiul din Kuşadasi.
Dupa cum se vede, acum au mai trecut anii şi “prestează” doar la serile turceşti ale hotelurilor.
Daca vreunul dintre voi recunoaşte interpreta să lase un comment. Mersi.
Pasajul Basarab se deschide
Ieri trecura pe la 7 fo’ 3 tramvaie fix pe podul sau pasajul Basarab. Azi s-or si intors. Si s-or dus si altele. Tot azi circa 10-12 camioane incarcate cu pietris s-or catarat pe pod. Cred ca vor sa infiga pilonii de rezistenta mai mult in pamant. L-or fi construit prea inalt?
Azi ne-au desfiintat si trecerea de pietoni. Au pus si gard ca sa ne simtim ca la inchisoare. Podul Basarab are si plancarde prin care ne anunta ca e inchis. La cata politie e si la cati muncitori se fac ca lucreaza prin zona sigur in curand se deschide. Poate maine? Va tin la curen si revin si cu poze cu proxima ocazie.
Bill Gates si energia
Un om care este inteligent si care doreste sa-si canalizeze incredibilele resurse intr-o directie in care America este extrem de deficitara.
Dupa cum stim, Bill Gates si-a pus cea mai mare parte a averii sale in fundatia condusa de sotia sa. Aceste miliarde de dolari se duc in ajutorarea persoanelor sarace din tarile subdezvoltate (hrana, medicamente, job-uri, etc). De data asta, Bill Gates vrea sa gaseasca o solutie pentru incalzirea planetei… dar mai bine urmariti ceea ce spune, va garantez ca e foarte interesant.
Pentru cei care nu au sonor va pun la dispozitie scriptul discursului lui Bill Gates.
Intrucat cred ca toata lumea stie engleza nu ma mai ostenesc sa traduc ceea ce spune. Oricum, in cazul in care sunteti interesati si nu stiti engleza, exista Google Translate si Microsoft Translate unde puteti obtine o traducere aproximativa a acestui discurs interesant.
“Bill Gates on energy: Innovating to zero!
I’m going to talk today about energy and climate. And that might seem a bit surprising because my full-time work at the foundation is mostly about vaccines and seeds, about the things that we need to invent and deliver to help the poorest two billion live better lives. But energy and climate are extremely important to these people, in fact, more important than to anyone else on the planet. Citeşte mai departe »
Preturi tigara electronica – experienta primelor zile
Dupa cum va spuneam intr-un post anterior, iata ca, in sfarsit, mi-am luat una bucata tigara electronica de la amicul de mai devreme. In mod deloc surprinzator, acum fumeghez din ea.
Pretul unei atari investitii depinde foarte mult de modelul ales si de locul de unde se cumpara. Par examplu, tigara electronica cumparatata de mine e de fo’ tri sute si un pic de lei setul. Am vazut si pe la doua sute si fo’ patruzeci pe la altii dar, depinde de producator, de model, de ceea ce contine setul etc. Oricum eu va recomand insistent modelul eGo, indiferent de unde l-ati lua. Toti amicii care au avut rezultate au avut asa ceva.
Acusica, Je am fo’ destul de neincrezator in tigaretele astea dar ma decisei sa incerc. Acum va povestesc experienta mea cu argintia tigara electronica.
Pe la mijocul saptamanii trecute, aveam intalnire cu onor patron magazin tigari electronice. Ma dusei la el in batatura si printre altele ii spusei sa-mi vanda si mie una bucata. Apoi, el, baiat finut incepu sa ma vrajeasca ca sunt bune, ca sunt minunate, ca el fumegheaza vapori de fo’ sase luni.
L-am lasat sa se aventureze in insiruirea de minunatii si l-am intrebat daca in atata amar de vreme nu s-o lasat de fumat, cum crede ca eu o sa pot sa fac acest lucru. Ei, bine, raspunsul lui m-a multumit pe deplin. “Nu ma las, ca mie imi place sa fumez, si nu vreau sa ma las.”
M-a intrebat cat fumez (un pachet si 7-8 tigari pe zi) si ce fumez (Winston light) si mi-a recomandat sticluta cu picaturi Malboro mediu (se pare ca nu exista picaturi de Winston). Apropos, exista solutii tari, medii slabe si fara nicotina. Eu le-am luat pe cele medii.
Acu ceva vreme un coleg si-a cumparat o tigara electronica ieftina, trageam din ea de-mi ieseau ochii din cap ca la melc si nu simteam nimic. Acusi, cu asta situatia era vag diferita. Citeşte mai departe »
Raspunsul la… presupusul
In China, la fratii nostrii cu ochii lunguieti si pielea mai gălbioară, găsim una bucată plantă ce se vinde la bobiţe.
Bobiţele sunt fiecare câte una bucată frunză sau una bucată rămurică cu tot cu frunze. Acuşi… cum or face ei biluţele astea fără să rupă frunzele şi nici rămurerele este una bucată mister.
Vă pun mai jos biluţele lângă frunzele care or binevoit să se ejecteze din alte bobiţe similare.
Dă-ţi cu… presupusul! – ediţia de primavară
Sportul national este de a ne da cu presupusul despre orisice cu atat mai abitir cu cat nu stim nimic despre subjectul in cestiune.
Prin urmare va provoc sa jucam din nou acest joc drag noua.
Deci, va ofer de aceasta data 3 poze despre acelasi obiect. Hai sa vedem daca cei care au pierdut data trecuta isi pot lua revansa acum.
Si…. pozele sunt….. urmatoarele
Bin Laden a dat coltu’
Osama a murit. L-au omorat americanii in urma unui atac al fortelor speciale ale armatei SUA.
Deci, simbolul terorismului international a disparut de pe harta lumii. Ce urmeaza? Asta e intrebarea la care voi incerca dau un raspuns. Din pacate, nu am suficiente date la dispozitie pentru a avea o imagine clara, de ansamblu asupra intregii situatii. Astazi, in lume putini o au, si ei, de regula, fac parte dintre varfurile retelelor de spionaj ale lumii.
Oricum din datele la care avem acces putem trage cateva concluzii. Citeşte mai departe »
Luna plina
Aseara a fost luna plina. I-am facut o poză. Sper să vă placă.
Poza e făcută din mână, fără trepied.
Dacă vreţi să folosiţi această fotografie în lucrările voastre, specificaţi sursa, nu pretindeţi că e a voastră. Eu o pun la dispoziţia tuturor la rezoluţia maximă pe care o am.
Sub imagine mi-am pus şi câteva gânduri în limba engleză pt. restul lumii barbare, nevorbitoare de limba română.
By downloading an Image You agree to be bound by the terms of this Agreement automatically, without any other conditions or declarations. If You do not agree with these terms, You are not allowed to download the Image.
This Image are copyrighted and is the properties of Razvan Serbu. All rights Citeşte mai departe »
Sa ma las de tigari?
Magarii au scumpit iar tigarile. Sa fii fumator este destul de scump in zilele noastre. Dar… placerea de a iesi la o tigara, de a savura in liniste o bere sau un ceai/cafea…
Dar cine vrea ca EU sa ma las de fumat? Pai… ar fi mama, ca orice mama, soacra si acum, mai nou, a inceput si cel mic sa ma bata la cap. A venit chiar cu o revista de la scoala intitulata “Cum sa te lasi de fumat”. E cam enervant ca un pusti de nici 9 ani sa-ti tina teorii.
Fumez de aproape 25 de ani si acum m-a pocnit aceasta idee. Ei, mint si eu un pic. De fapt, cochetez cu lasatul de fumat de multisor, dar acum m-am hotarat ca ar fi cazul… sa ma hotarasc. Intamplarea face sa am un client al www.banipepost.com care e specializat in domeniul lasatului de fumat.
Baiatul vinde aburi, nu abureli
impachetati in niste cilindrii de toata frumusetea, cunoscuti si sub numele de tigari electronice. Bun, deci baiatul este extrem de convingator cica tigara electronica pe care o vinde el e cea mai buna, din lume. O fi, nu zic nu.
Stiu doar ca un prieten si-a cumparat mai demult o tigara electronica. Am tras si eu doua fumuri din ea. Nu m-a impresionat prea tare. Oricum, nu mai stiu nici ce tip e, nici daca e o marca cunoscuta sau nu. Pe de alta parte omu’ care le vinde pe astea si care-si face reclama la mine, imi spunea ca pe piata sunt multe ţepe cu tot felul de chinezarisme facute pe vapor. Tigara electronica daca nu e buna, patesti ca baietii de pe forum-ul cu tigari electronice. Acusi.. eu nu ma pricep la astea, dar ma tenteaza ideea. Eu zic ca o sa-mi iau una, o sa ma scarpin usurel la buzunar pentru ea.
Ce e mai neplacut la tigarile astea electronice e faptul ca le poti fuma oriunde, chiar si inauntru, langa unul sau mai multi nefumatori. Sic! Pe de alta parte, nu se termina, precum tigarile clasice, ci atunci cand li se termina bateria sau aburii. Prin urmare, eu de unde sa stiu ca am fumat o tigara si nu doua ?
Cel mai frica mi-e ca dupa ce o cumpar voi ajunge sa fumez prin casa tigara electronica si cand ies pe afara tigarile normale. Prin urmare cheltuieli duble, beneficii zero. Cred ca pe undeva va trebui sa umblu si la vointa… Oricum, situatia e gravida si daca nu se naste vreo complicatie, voi izbandi. Cica fara efort. S-o vedem si pe asta.
Pe domnul cu tigarile il gasiti la tigara electronica, si cred ca se supara daca-i spun ca si-a deschis o tutungerie.
Oricum, o sa va mai spun prin ce-am trecut.
Sa ne aprindem o tigara si sa gandim pozitiv. Daca ai poti sa-ti aprinzi si o tigara electronica bine, daca nu, ia-o pe clasic. Daca nu fumezi de ce-ai mai citit postul asta?
WP7 – NoDo Update
Dupa cum scriam in postul anterior, am asteptat un Update de la Microsoft. Iaca, Orange a avut bunavointa sa distribuie acest update si pentru umila mea persoana.
Deci, a venit!
O sa va atasez cateva poze din timpul procesului de update. Oricum, am fost atentionat la inceput ca va dura 26 de minute. Ce-mi place mie cand oamenii sunt optimisti, procesul a durat de 2-3 ori mai mult de atat. Oricum, eu mai astept unul sau mai multe update-uri in care sa mi se ofere un control mai mare asupra telefonului.
Spre exemplu, imi doresc sa pun ce melodie vreau ca rington. Stiu ca este o cerere neobisnuita si am pretentii aproape absurde ca un telefon ce depaseste cu mult 1000 de lei sa poata face ceea ce face orice telefon de un euro. In plus, imi mai doresc sa pot avea un manager de fisiere pentru a avea un control asupra aplicatiilor si fisierelor ce zac in “burta” telefonului. Pe de alta parte, un browser de internet care sa citeasca si Flash-urile ar fi minunat, nu de alta, dar timpul paginilor HTML chioare a trecut de mult.
Dar, ce ne aduce nou acest update? Citeşte mai departe »
Windows Phone 7 update – experienta de utilizator
Anul trecut in decembrie mi-a expirat contractul cu Orange. Prin urmare, mi-am luat un nou contract si mi-am schimbat vechiul telefon. Telefonul pe care-l aveam inainte era un HTC pe care rula un Windows Mobile 6.5. Eram foarte multumit de el, dar de…, am zis ca Windows Phone 7 e si mai si. Concluzia este ca mi-am dat multi pumni in cap dar m-am si bucurat mult. Citeşte mai departe »
Grafica si design
Ca sa-mi extind domeniul de activitate am lansat site-ul www.graficadesign.ro. Nu de alta, dar chiar ne pricepem la asta.
Prin urmare, am decis ca sa oferim posibilitatea companiilor doritoare sa-si faca o sigla gratuita, realizata de profesionisti. La cate sigle nereusite vedem astazi peste tot oferta noastra este foarte bine venita.
Pe scurt, ne ocupam de grafica, de domeniul DTP si evident, design.
Astazi, totul se duce catre domeniul 3D, prin urmare, noi realizam si grafica tridimensionala si chiar o inscriptionam in interiorul unui cristal optic (sticla din care se fac si lentilele).
Eu zic ca arata bine site-ul, voi ce parere aveti?
Un chinez hotărât…
Un chinez… ca tot românul se hotărăşte să spargă o bancă, că doară vin vremuri grele, ţara în recesiune şi ca să citez dintr-un clasic în viaţă “la trecutu-ţi mare, un viitor cât mai haios”. Oricum, chinezul nostru este o persoană hotărâtă şi extrem de perseverentă… ca tot chinezul. Oricum, o imagine face cât 1000 de cuvinte iar un film chiar mai mult. Vedeţi în continuare ce s-a întâmplat.
La patinaj – compunere pentru clasa III-a
de Vlad Şerbu
Compunerea trebuie să aibă Introducere, Cuprins şi Incheiere. La Introducere scriem despre locul unde se petrece actiunea şi persoanele participante. La Cuprins scriem întâmplarea şi la Încheiere ce învaţă copilul din această întâmplare.
Era o zi rece de primăvară, tatăl lui Vlad nu se îndura să plece la servici. Se simţea obosit. Vlad se duse la tatăl său.
- Ce faci tati? Te duci la servici?
- Astazi este sâmbătă şi nu merg la servici decât cei care fac ore suplimentare, iar eu nu mă simt în stare.
- Tati, nu uita că vine căldura şi mi-ai promis o bicicletă.
Tatăl lui Vlăduţ şi-a dat seama că are nevoie de bani pentru bicicletă. Atunci el se hotărâ să meargă la servici.
Peste câteva ore Vlăduţ îşi chemă prietenii şi s-au dus la patinaj.
Vlăduţ a încercat să facă o cascadorie, dar a căzut şi gheaţa s-a rupt cu el. Copii au încercat să-l scoată din apă dar nu reuşeau. Un coleg care avea telefon mobil l-a sunat pe tatăl lui Vlad. Acesta era macaragiu şi făcea lucrări cu macaraua pe lângă lac. Când a auzit ce s-a întâmplat a întins braţul macaralei până la el şi a reuşit să-l scoată.
Vlăduţ a învăţat că e bine să ai un tată macaragiu care să lucreze ore suplimentare.
Ati vazut reclama?
Una dintre cele mai reusite reclame. In mod absolut senzational este vorba de un produs german, dar, umorul este mai degraba britanic.
Enjoy
Ghici…
M-am gandit sa fac un mic concurs, avand in vedere ca n-am mai scris de mult pe blog. Inca nu m-am hotarat ce premiu sa dau insa astept sugestii.
Oricum, la acest concurs sunt doua persoane care nu au voie sa participe, unul dintre ei fiind Dan Iancu iar cea de-a doua persoana a fost langa mine cand am facut poza.
Concursul este simplu.
GHICI ce este in fotografia de mai jos:
In cazul in care ai nevoie de mai mult ajutor, poti descarca varianta prelucrata a fotografiei de AICI sau ORIGINALUL.
Acum e cazul sa va las sa ghiciti si sa-mi faceti sugestii pentru premiu.
CASTIGATORUL este ATHE care a fost cel mai aproape de adevar. A vorba de icre negre. Nu se transforma in pesti ci stau cuminti pe o felie de paine. Icra este sparta din motive necunoscute mie.
Deci, premiul pe care ti l-ai ales este sa fac ceva cu iarna asta sa se mai incalzeasca afara. Intrucat ai castigat, am rezolvat problema ta si de maine se va incalzi.
Cand vine cutremurul?
E bine sa stii cand vine cutremurul? Eu zic ca da.
Din pacate, avem doar doua cai de a afla acest lucru. Prima ar fi sa dam in bobi, sa mergem la vrajitoare sau de ce nu sa ne incredem in zecii de Messia ce apar pe ecranele televizoarelor noastre. Apropos, cine isi mai aduce aminte de celebrul Hâncu.
A doua metoda este ceva mai stiintifica si ne ofera o avertizare cu o precizie 100%. Dar, nu va bucurati prea tare, nu veti fi anuntati ca maine la ora X va fi cutremur. Stiinta nu a ajuns atat de departe. Acum posibilitatile tehnice permit o avertizare cu minim 30 de secunde inainte si maximul nu se stie, dar probabil e situat undeva in jurul valorii de un minut. Deci daca stai la bloc, la etajul 7 si ti-a sunat alarma de cutremur iar tu esti sub dus, sa te vad ce faci atunci.
Daca, in schimb, stai undeva mai aproape de pamant, etaj maxim 2 sau, de ce nu, la casa, atunci aceste secunde iti pot salva viata.
Aceste dispozitive sunt comercializate de Lamit Co, ce pune in vanzare ultimele dispozitive de avertizare seismica, dintr-o serie de aparate unice in lume.
Ei sunt importatorii unici al sistemelor de detectie si avertizare seismica SOS-LIFE, Lamit Co, si pun in vanzare ultimele 1000 de dispozitive de acest tip, adresate utilizatorilor casnici la pretul de 990 lei/bucata(pretul fara tva).
Aceasta serie de aparate este unica iar urmatoarele aparate produse fiind destinate companiilor, la preturi de aproximativ zece ori mai mari, datorita dimensiunii si complexitatii lor.
Sistemele SOS-LIFE N.V., au fost testate in conditii extreme, de catre National Centre for Research on Earthquake Engineering, declansand alarma in cazul unui cutremur inainte cu minim 30 de secunde.
Echipamentul digital este independent de orice alta sursa si este prevazut cu alarma sufficient de puternica(85 Db), transmitand un semnal SOS international (acustic SOS) in cazul prabusirii unei cladiri.
Dispozitivul se monteaza pe un perete ce are contact direct cu structura de rezistenta a cladirii, fiind aplicabil la orice tip de cladire.
Pe urmatoarea pagina a site-ului companiei: http://ro.lamit.ro/sistem-avertizare-cutremur.htm va exista o contorizare zilnica a numarului de echipamente SOS-LIFE ce se mai afla pe stoc. “Nu uitati, sunt ultimele 1000 de aparate existente la nivel mondial, toate celelate fiind epuizate la dealerii Lamit din intreaga lume. Este ultima ocazie de a va procura acest dispozitiv de valoare inestimabila la un pret foarte accesibil”.
Daca doriti sa ii gasiti iata datele lor de contact:
Lamit Company Romania Head-Office
Tel. 0040 21 335.22.06
Fax. 0040 21 335.08.74
office@lamit.ro
http://www.lamit.ro
Iaca si aparatul

Viaţă grea de disident
Hai să ne facem disidenţi! Merită! E cool!
Această idee mi-a venit uitându-mă la cateva poze de pe vremea lui Ceauşescu.
Bun, dacă mă fac disident măcar să-mi iau ca model pe cineva faimos.
Doina Cornea – nu, prea au înjurat-o după 89. Coposu – ar fi mişto, dar a stat prea mult la închisoare. Poate Raţiu ar merge, dar ar fi trebuit să emigrez de mult. Nu, cel mai tare e Băsescu, dar ăsta nu a fost disident, nu merge. Trebuie să mă mulţumesc cu modelul lui Iliescu.
Citesc şi plâng:
“Trei echipaje ma urmareau tot timpul. Trei Dacii. Doua in oras, pe unde mergeam. Pas cu pas. A treia imi urmarea casa si sotia. Citeşte mai departe »
Fotografie HDR din Bucureşti
Am facut si prelucrat o fotografie, de fapt sunt trei cadre combinate intr-o singura fotografie. Sunt curios daca va place.
UPDATE: Cativa amici m-au rugat sa pun si originalul pozei de mai sus. Am postat cadrul cu expunerea normala.
Brand-ul de ţară
Multe s-au scris si s-au spus despre brand-ul turistic al României. Prin urmare, m-am hotărât să fac şi eu unul. Spre deosebire de cel oficial, al meu este mult mai realist.
Eu nu vând iluzii, sunt cinstit şi spun lucrurilor pe nume.
Deci, vă prezint brandul. Aştept să fiu contactat de Minister.
P.S. Al meu e mai ieftin.
Recomand…
Eram cu placa si faceam surf.
Si cum ma dadeam eu cu viteza, ba pe un site, ba pe un blog, am ramas incremenit (evident pentru poza) pe doua dintre ele.
Am ramas asa prea mult timp, buchisind ce-mi vedeau ochisorii. Distractia a fost maxima, penele hautorilor ascutite.
Deci preiau, cu adanca nesimtire si fara nici cea mai vaga urma de regret halci intregi din carnea pe care Athe si Vraji o pun pe blogurile lor.
Athe spune:
“Dragi tovarăşi, tovarăşe şi pretini, grele vremi am ajuns să vieţuiesc. Nu, azi n-am de gând să vă toc creierii cu faptul că de luna viitoare pot să fug în lume că n’o să mai am cu ce să-mi plătesc dările pe la bănci şi alte chestii (Emile, numa’ bine îţi doresc cu ocazia asta. Şi ţie Trăienică). Problema pe ziua de azi sună puţin altfel şi e vag roeuse. Că fiind vară, şi cumnatu’mio neavând ce face acas’ la el, şi-a propus să-mi distrugă mie visele de conţed liniştit şi făr’ de lovele pe mănoasele plaiuri mioritice, la etaju’ 4. Şi s-a apucat de zugrăvit. Că ţâcă (recte nepoate) începe grădiniţa din toamnă, şi se mută cu căţel şi purcel pe capul subsemnatei cândva pe la începutul lui septembrie. Şi a început de săptămâna trecută, când a zugravit dormitorul în care vieţuiesc ei în timpul liber. Acu’ nu ştiu exact ce meteorit i-a lovit (pe el şi pe soru’mea, care este) că şi-au vopsit camera juma’ portocalie (adică portocaliu’ de la o rangă) şi juma’ roşie (adică roşu ăla de pe steagu’ nostru’i scris unire). Nu m’a deranjat chestia asta atâta timp cât puteam să inchid uşa de la camera respectivă şi s-o bat în cuie. Partea proastă e că, azi pe la vr’o paisp’ce trecute fix mă trezesc acas’ cu susnumitu’ cumnat şi susnumita soră. Şi cu o tonă de chestii în plase, cutii şi găleţi. Şi am aflat că azi avem (mai mult ei decât eu) program administrativ – gospodăresc : zugrăvim holul de la intrare şi bucătăria.” Restul il cititi aici.
Pe de alta parte Vraji spune:
“blonda stă pe budă și citește posolgia pentru pastilele de căcare (civilizat li se spune pastile de slăbit, științific habar n-am cum le spune…)
minusculul chihuahua e încolăcit pe glezna ei stângă și dă din cur. e ca o mașină de cusut pentru de voiaj, mititică și harnică.
”are nevoie de afecțiune”, rezumă, laconică, creatura care vrea să scape de cele 300 de grame în plus ce-i umbresc seninul.
”nu acum kiki”, geme blonda Citeşte mai departe »
Sunt păcătos!
Sunt un păcătos care a murit!
Am murit şi m-am trezit în iad.
Cald, cald, multă umezeală! Indicele de confort termic a depăşit baremurile – iar.
Sunt buimac. Pornesc aerul condiţionat, mă frige buzunarul, îl opresc rapid. Încă o tortură! Ai tot ce vrei dar nu poţi folosi nimic. Încerc să mă calmez.
O muzică serafică mă invadează, cad într-o stare de transă. Da! E bine! Nu mai ştiu de mine!
Totuşi… muzica diafană pare cumva cunoscută, senzaţia de beatitudine trece odată cu încercarea creierului de a separa şi analiza fiecare acord.
Într-un final vine şi rezultatul eliberator. E vorba de suava împletire a muzicii produsă de un excavator, trei camioane (le pot distinge pe fiecare în parte, am un sourround de excepţie), o drujbă ce punctează delicat ritmul, două maşini de compactat pământul şi două freze ce taie uşurel betonul. Toate acestea se împletesc divin cu manelele vecinului…
Mă întind pe spate ca să savurez mai profund momentul. Mici picături de sudoare încep să se unească într-un pârâu ce curge, se transformă într-un torent, îmi intră în ochi, în gură, în urechi.
E aşa plăcut în iad!
O frunză îmi cade pe corp, când vreau să o mut constat că e virtuală.
Futu-i!
E brand-ul de ţară! Nu sunt în iad, sunt în ROMÂNIA, lângă pasajul Basarab.
Cu ce-am greşit?
Origami cu Won Park si Eric Joisel
Won Park nu este decat numele unui om ce a devenit celebru datorita unei vechi arte japoneze origami. Oricine stie ca din banalele servetele se pot face minunatii daca persoana este talentata. Totusi, ceea ce l-a facut celebru pe Won Park este arta de a face adevarate bijuterii miniaturale din hartii de un dolar.
L-am descoperit datorita unui email primit de la un prieten. Acest viral era compus din doua parti. Prima se referea la realizarile lui Won Park, iar cea de-a doua ne spunea ca acest tanar talentat isi petrece viata intr-o rulota (initial camion de gunoi) cu care colinda lumea. Ulterior am aflat ca Won Park locuieste in Honolulu, Hawaii si ca nu are nimic comun cu rulota.
M-am gandit ca un simplu filmulet impreuna cu o multime de poze va pot trezi intreresul pentru aceasta arta. In plus, in finalul acestui post veti gasi email-ul lui Won Park, unde ii puteti scrie daca doriti lamuriri suplimentare (intrucat nu stie a vorbi in minunata noastra limba, incercati in engleza – for best results
). Citeşte mai departe »
Principiul balansoarului…
Dacă vrei să vezi cum funcționează un balansoar, poți să incerci așa:
Cine e handicapatul?
Te uiți la el, vezi că-i lipsește un picior, te uiți la altul, vezi că-i lipsesc amândouă…
Săracii! Vai mama lor de handicapați! Ce milă mi se face de ei, și ce viață tristă, îți spui în sinea ta. Afli după aceea că al doilea tocmai a escaladat Everestul.
Hooopaaa! Stop!
Ceva nu-i în regulă, ceva nu se potrivește. Cum a urcat ăla pe munte? Cu noile proteze produse de firma X, cu care aleargă mai repede decât tine.
Te oprești și faci o reevaluare. Îți pui întrebarea legitimă “eu pot să escaladez Everestul?”. “Nuuu, fii serios, cu burta mea? N-am mai făcut mișcare din liceu… ȘI ATUNCI CINE E HANDICAPATUL? Eu sau el?”
Pe de altă parte, vezi pe cineva fără mâini și te gândești ca dacă n-ar avea nici picioare ar fi egalul tău… Dar te oprești din aceste gânduri morbide și își spui că fără mâini e suficient. E mai grav decât fără picioare.
Ești gata de un concurs la ceva… mai exotic, unde nicio proteză nu-l poate ajuta pe oponent.
Să spunem… la chitară. Ești domn și îl lași pe el primul: Citeşte mai departe »
Turnul din Pisa
Daca vrei sa iei un interviu si sa nu te duci acasa cu ochii umflati, va trebui sa nu faci precum reporterul din imaginile de mai jos.
Hinghierii de Bucuresti
Au trecut hinghierii prin faţa casei!
O turma de patrupezi, căreia în limbaj popular i se spune haită se aciuiase pe la noi pe sub balcon. Play ground-ul lor a crescut sensibil odată cu lansarea în producţie a Pasajului Basarab. 12-14 bucati se tolanesc ziua la soare, iar noaptea, cand devin prea galagioşi, încep sa alerge după pietrele lansate de praştia subsemnatului.
Preocupările canine sunt extrem de variate. Somn – masă – vânatul maşininilor, a bicicliştilor, a motocicliştilor şi, ocazional, a trecătorilor, mai ales a celor de vârste fragede.
Surpriză! Au venit hinghierii! Au o maşină pe care scrie Poliţia Comunitară şi o alta sub formă de dubă, pe care scrie… tot Poliţia Comunitară.
Je, îşi trage un scaun mai aproape de marginea balconului ca sa vadă spectacolul ce va urma (doamne ce îmi mai place să vorbesc despre mine la persoana a III-a). Mai mulţi vecini îmi urmează exemplul. Ca la o comandă, ne aprindem ţigările, ne turnăm în căni cafelele, ceaiurile şi ocazional votca (era 7 dimineata), fiecare după preferinţe. Blocurile fumegau de la ţigările noastre, balcoanele erau pline.
Hinghierii se dau jos din maşini îşi iau sculele din dotare şi merg să caute patrupedele canine.
SURPRIZĂ!!! Nu era niciun patruped la hectar! Caută ei cu îndârjire timp de 20-25 de minute şi nu gasesc nimic spre necazul spectatorilor. Câinii s-au evaporat! Într-un târziu pleacă învinşi. Misterul câinilor vagabonzi dispăruţi rămâne să fie aflat în zilele următoare. Cert este că după 30 de minute de la plecarea hinghierilor, turma era completă în acelaşi loc.
În concluzie, suntem supăraţi pe vecinii care i-au pitit pe patrupeyi şi ne-au privat de binemeritatul show. Ca să nu mai pun la socoteală şi faptul că hinghierii sunt plătiţi din banii noştri şi dacă nu îşi fac meseria înseamna ca aruncăm banii pe fereastră.
Ne permitem doar, că e criză!
Și am zis: Stand by me!… tovarăși
Ieri am dat o raita prin blogosfera si am gasit ceva minunat. Mi-a placut atat de mult incat l-am revazut de nenumarate ori. Este vorba de un cantec celebru, intr-o interpretare noua. Blogul unde l-am descoperit ii apartine lui Cati Lupascu (sau asa cred eu din ce-am vazut eu pe acolo) iar postarea la care ma refer este aici.
Evident, ce cititi acum a publicat ea inainte, dar nu m-am putut abtine sa nu impartasesc aceasta minunatie tuturor celor care trec pe aici. Prin urmare, va voi oferi melodia in celebra interpretare a lui John Lennon ca sa ne obisnuim urechea.
In continuare, va ofer si cireasa de pe tort, adica motivul real al acestui post. Sper sa va placa cel putin la fel de mult cat mi-a placut si mie.
P.S. Avem 2 new entry in blogroll la sectiunea ce citesc. E vorba evident de Cati Lupascu si de Cella, treceti si pe la ele, veti gasi lucruri interesante.
Ati trecut pe la ele?… Da?
V-am prins, nu-i asa ca nu ati fost? Daca treceati pe acolo va dadeati seama ca link-urile sunt inversate… Acum o sa spuneti ca le-ati accesat direct din blogroll, dar eu nu va mai cred.
Și azi e sărbătoare…
A fost ziua mea, mi-a plăcut mult. Am primit cadouri, am băut, am mâncat, m-am veselit cu familia. Am biruit tristețea TVA-ului de 24%, a impozitelor mărite și a crizei economice.
Prin urmare, m-am hotarât să sărbatoresc și astăzi cu și mai multă voioșie.
CE?…
Simplu, numărul 26.370:
DE CE?
Sărbătoarea la număr fix sau la multiplii de 10, 100, 1.000, 10.000, 100.000 este ternă și plicticoasă. E momentul să facem o schimbare. Prin urmare, am decis că 26.370 este cool. Prima cifră este de trei ori mai mică decât următoarea iar dublul celei de-a treia o formează pe a patra (plus 1, ca să fim mai exacți), mai adaugi un zero și ai obținut numărul ce reprezintă:
“Spam Akismet has protected your site from 26,370 spam comments.“
Vedeți cum blogurile ne aduc numai bucurii?
HAI NOROC!
Make – la crâșma lui Dan (XX)
ADC nu-și dădea prea bine seama cum reușiseră câțiva oameni să-i distrugă o întreagă patrulă. Era clar, primiseră ajutoare. Totuși, cei 3000 de calareti i-ar fi ajuns, cu conditia sa nu se intalneasca cu intreaga ostire a lui Mircea.
Stătu în cumpănă dacă să se întoarcă sau nu, mai avea oare nevoie de mai mulţi ostaşi? Oricum, după câteva minute constată că i-a amorţit piciorul. Cumpăna nu era poziţia lui favorită. Oare de ce spunea lumea că trebuie să stai în aceasta poziţie când ai de ales între mai multe variante?
Partea mai proastă era că grupul se bagăse în smârcurile Neajlovului. Acolo nu putea să-i urmărească. Ştia că sunt poteci strâmte cunoscute doar de oamenii locului. Cine păşea greşit se afunda în mlaştină şi nu mai putea fi salvat. Putea să convingă pe cineva să-l îndrume, dar nu avea siguranţa că nu va fi atras într-o capcană. Mai sigur era să înconjoare smârcurile şi să le taie drumul către curtea lui Mircea.
Odată hotărârea luată. ADC îşi evalua efectivele cu alţi ochi.
- Suntem prea puţini pentru a-i prinde în capcană, spuse cu necaz ADC.
- Aţi spus ceva stăpâne? întrebă sclavul lui personal.
ADC îi aruncă o privire încruntată, de-l trecură pe bietul om toate sudorile. După o pauză prelungă, văzu cum spaima se accentuează pe chipul sclavului cu fiecare secundă în plus. Când acesta era la un pas să o ia la fugă urlând îngrozit Citeşte mai departe »
Tassos – in imagini
M-am intors din vacanta.
O imagine face cat 1000 de cuvinte, asa ca va voi delecta cu cateva zeci de mii de cuvinte, sute de mii de caractere…
Superman revine
Superman a participat la Campionatele Mondiale de Atletism. Imaginile de mai jos sunt extrem de sugestive.
Imagini cu norul vulcanic deasupra Romaniei
Norul vulcanic care a zapacit transportul aerian din toata europa ne viziteaza si pe noi. In cursul zilei de ieri, Bulgaria si-a inchis si ea spatiul aerian.
In exclusivitate, prezint imagini cu particulele zburatoare ce sunt la peste 6000 de metri de deasupra Romaniei.
Priviti si va minunati:
O alta fotografie care indica o mare prezenta a sulfului in norii vulcanici este urmatoarea:
Si ultima fotografie a cenusei vulcanice din alt unghi, se poate vedea si o pasare otravita care cade din nor:
Companiile aviatice impreuna cu guvernele europene tin ascunsa adevarata cauza ce a generat norii ce acum impiedica zborul avioanelor. Adevarata cauza este Citeşte mai departe »
A fugit fugarul!
Intamplare reala, romantata, petrecuta nu in tara tuturor posibilitatilor(SUA) ci in tara unde orice este posibil!
Gica se trezi de dimineata, se intreba ce face Fane in dimineata asta. Lasa-l sa mai doarma ca mai este timp, gandi el ducandu-se spre baie.
In timp ce se barbierea isi aducea aminte de afacerea de care-i vorbise Fane cu o seara inainte la restaurant. Nu putea sa nu admire perfectiunea ideii. Va fi bogat in foarte scurt timp, euforia deja pusese stapanire pe el. Se simtea plin de viata chiar daca nu apucase prea multe ore de somn.
Dupa un barbierit rapid se duse sa-si caute telefonul. Il gasi, in mod evident in ultimul loc cautat, buzunarul interior al gecii. Forma rapid numarul lui Fane. Cafeaua fierbinte ii incalzea deja stomacul.
Telefonul suna mult, dar in partea cealalta nimeni nu raspundea. Enervat, mai forma odata, si inca odata. In final, in receptor se auzi vocea lui Fane:
- Care esti ba de n-ai somn la ora asta?
- Fane, stii, sunt eu, m-am hotarat, ma bag in treaba aia de aseara. Cand imi spui si restul?
- Vino la mine ca sa nu vorbim prin telefon spuse Fane, cu aceeasi voce adormita.
Peste o jumatate de ora cei doi erau fata in fata in apartamentul lui Fane.
Gica il privea cu Fane cu un respect nemasurat.
- Te stiu de mult, dar asta e cea mai tare afacere de care am auzit. Spune-mi pas cu pas cum facem. Citeşte mai departe »
Ce fac negrii pe frigul din România?
Pentru inceput, tin sa precizez ca nu sunt rasist iar tema acestui post este departe de acest lucru.
Deci, negrii sunt usor de deosebit datorita culorii pielii, al modului in care danseaza, alearga sau canta. Numarul negrilor nascuti in Romania care sunt la o varsta majora este extrem de mic. Astfel, ajungem la concluzia ca cei mai multi negri pe care-i vedem pe strazi vin din alte tari. Eu banuiesc ca vin din Africa. E putin probabil ca negrii din SUA sau Marea Britanie sa vina pe meleagurile Dambovitene in cautare de mici si de sarmale.
Acum, este pur uman ca sa consideram ca negrii nascuti si crescuti in clima Africii Citeşte mai departe »
Make – fuga cu Baiazid (XIX)
Make, Oceania şi Chinezul erau de părere că votarea ar trebui sa înceapă cât mai repede, fiind deja plictisiţi de toata zarva creată. Pe de altă parte, Dan îi dădea deja o mână de ajutor lui Cristi pentru improvizarea urnei din spatele copacului.
Manole se pregătea de realizarea rapidă a unui sondaj la exit-poll. În toată această perioadă discuţiile din cadrul grupului erau extrem de aprinse iar Baiazid se gândea cum poate să scape de nebuni. Era nerabdător ca patrulele trimise de ADC sa ajungă mai repede. Nu se îndoia nicio clipă că va scăpa rapid din această situaţie neplacută.
- Gata urna, să înceapă votarea, Citeşte mai departe »
Institutul de boli infecţioase Matei Balş – viziune de pacient
Aţi întâlnit vreodată un loc unde să fii internat ca pacient şi toată lumea să se poarte frumos cu tine?
Un loc unde asistentele îţi zâmbesc şi unde doctoriţa care răspunde de tine să nu primească şpagă?
Eu am văzut aşa ceva la MedLife dar acolo era o problemă cu tariful exorbitant de cazare şi cu faptul că doctorii se schimbau zilnic. Astfel, fiecare nou doctor când intra în tură o lua de la început cu verificarea analizelor etc. Ca să te faci bine a trebuit să mergem la un spital de stat. În cazul în care trecem peste acest exemplu aţi întâlnit în România un asemenea loc, unde să poţi răspunde afirmativ la întrebările de la început?
Am descoperit acest loc la Institutul de boli infecţioase Matei Balş din Bucureşti.
După ce că toată lumea e amabilă, serviabilă şi cu zâmbetul pe buze, nici nu poţi să le dai nimic.
Deci am încercat cu bani, puşi în tradiţionalul pliculeţ. Refuzul a fost extrem de ferm, fiind imposibil de a evolua în modul clasic. Am fost înfrânt şi a trebuit să renunţ. Pe holurile spitalului am auzit diverse discuţii între alţi pacienţi indignaţi şi ei de faptul că nu reuşiseră să dea nimic. Citeşte mai departe »
Drogurile si prostia
Zilele trecute am primit un comentariu care facea trimitere evident pe site-ul propriu al unui pusti de 17 anisori. Vazuse la mine pe blog ca sustin campania “Spune NU drogurilor” si probabil a fost oripilat la neuronul propriu.
Mesajul lui era “Spune NU ignoranţei O campanie de trezire la realitate destinată tuturor. Decât să Spun NU drogurilor prefer să spun NU ignoranţei”.
I-am acceptat comentariul, dar i-am taiat toate link-urile.
Site-ul baiatului sustine “Spune NU ignorantei”. Adica in traducere pentru noi restul “Spune DA drogurilor”. Imi mare rau pentru el ca pare a se exprima civilizat si a avea mai mult creier decat media populatiei. Micul manipulator cauta asiduu pe net toate stirile referitoare la droguri si le posteaza cu perseverenta, evident trecute prin filtrul propriu.
Spre exemplu, ca argument al legalizarii drogurilor foloseste o statistica conform careia numarul de decese datorate fumatul e mult mai mare decat cel al deceselor provocate de droguri.
OK, dar poate asta este rezultatul faptului ca tigarile sunt legale iar drogurile nu. Asemenea artificii sunt prezentate de acest baiat ca adevaruri absolute ce ii dovedesc punctul de vedere.
Nu vreau sa intru mai mult in polemica pe aceasta tema, dar, in mod evident, baiatul va vedea pe pielea lui avantajele acestui “hobby”.
Test de inteligenta – Einstein
Un coleg m-a provocat sa rezolv acest test celebru. Nu incercasem pana acum. Marturisesc cu mare si, evident, falsa modestie, ca am reusit sa-l fac.
Daca aveti timp si placere va astept si pe voi.
Voi publica rezolvarea ca UPDATE peste cateva zile.
LA TREABA !
TEST
Prezumtii:
1. exista 5 case fiecare de alta culoare
2. in fiecare casa locuieste o singura persoana fiecare de alta nationalitate.
3. fiecare locatar prefera o anumita bautura, fumeaza o anumita marca de tigari si detine un anumit animal de companie.
4. nici una din cele 5 persoane nu are casa de aceeasi culoare cu alta, nu bea aceeasi bautura, nu fumeaza aceeasi marca de tigari si nu detine aceeasi specie de animal.
Se dau urmatoarele:
a. britanicul locuieste in casa rosie
b. suedezul are un caine
c. danezul bea cu placere ceai
d. casa verde se afla in stanga casei albe
e. locatarul casei verzi bea cafea
f. persoana care fumeaza “Pas Mal” are o pasare
g. locatarul casei din mijloc bea lapte
h. locatarul casei galbene fumeaza “Down Hill”
i. olandezul locuieste in prima casa
j. fumatorul de “Carlbrough” locuieste langa cel care are o pisica
k. locatarul care are un cal locuieste langa cel care fumeaza “Down Hill”
l. fumatorul de “Wind Fill” bea bere
m. olandezul locuieste langa casa albastra
n. germanul fumeaza”Rustguns”
o. fumatorul de “Carlbrough” are un vecin care bea apa.
Cine are acvariul cu pesti?
Albert Einstein a conceput acest test. El sustinea ca 98% din populatia globului nu sunt in stare gaseasca rezolvarea.
Peste 90 de scurtaturi secrete in Windows 7
Pentru inceput, avem comanda “shell” extrem de bine documentata in Windows 7 (lipseste orice referire la ea la Microsoft).
In continuare avem una bucata utilizator care prefera sa scrie o scurta comanda decat sa navigheze in nestire cu mouse-ul prin explorer pentru a gasi folderul cautat.
Aceasta este perechea ideala pentru acest post.
Comenzile se dau direct in bara de sus din explorer si sunt de forma shell:XXXXXX unde xxxxxxx este partea variabila a comenzii ce trimite catre un anumit folder util. Vestea buna este ca unele dintre aceste comenzi merg si in Vista iar altele si mai putine la numar pot functiona si in XP. O alta veste buna este ca orice comanda de acest tip nu conteaza daca o scriem sau nu cu litere mari sau mici. Totusi, orice spatiu sau scriere incorecta a comenzii o face pe aceasta sa nu mai functioneze.
Dar sa nu ne mai lungim cu vorba si sa vedem lista comenzilor(destul de lunga de altfel):
shell:Profile
Se deschide folderul cu profilul tau de utilizator.
shell:Personal
Se deschide folderul Documents din profilul tau de utilizator.
shell:SendTo
De aici se poate accesa folderul care contine lista de scurtaturi SendTo cand dai click cu butonul dreapta al mouse-ului. In mod normal, prin navigarea cu mouse-ul acest folder nu se deschide, ci se returneaza un mesaj de eroare. Citeşte mai departe »
Excursie in Bhutan si Myanmar
O compilatie facuta de mine dupa materialul pus la dispozitie de o doamna amabila care a fost in excursie prin Asia. E interesant, garantat. Am reusit cu greu sa restrang la 4 minute si jumatate peste patru ore de film. Evident, cu sonor vizualizarea va fi mai placuta.
Make – fuga (XVIII)
Make, Vania, Chinezul, Manole își făcură intrarea in tabara improvizată de la marginea pârâului într-un mod triumfal. Erau toți țepeni în șa de parcă fuseseră matadori o viață întreagă și acum ascultau dănțuirile de castaniete. Doar sultanul arăta ca un balot de haine second-hand, fiind bine legat la mâini și la picioare.
- Make, iubițelul meu știam că o să reușești strigă Oceania cu privirea luminoasă de parcă mâncase un pumn de diamante.
- Eu sunt eroul! strigă Vania triumfător, fără mine n-ar fi reușit.
Oceania se schimbă la față și îi aruncă o privire nu tocmai prietenească părintelui. Brusc, acesta se liniști și luă o figură oarecum plouată, încercând să-și mascheze brusca schimbare de aplomb printr-o tuse prelungă.
- Ho cu tata, că acuși îți punem niște plișnițe din balta ceea, zise Make dându-i cateva pe spinare lui Vania.
- Ce dai disperatule? se zborși preotul la Make.
- Să-ți treacă tusea, Citeşte mai departe »























































