Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Doi îngeri

Povestea spune că în vremuri nu atât de îndepărtate cât să nu le ținem minte, dar nici atât de apropiate încât să le trăim noi, au venit pe pământ doi îngeri.

Unul dintre ei era înțelept și plin de experiență iar celălalt mai tânăr și grăbit să facă numai fapte bune. Drumul celor doi drumeți s-a așternut a trece printr-un sat, la marginea unui pârâu zburdalnic ce-și legăna apele printre ramurile codrilor.

Cum seara îi prinse din urmă, pe cei doi s-au hotărât a-și găsi un adăpost pentru noapte.

– Seara bună gospodare! strigă îngerul cel vârsnic la poarta celei mai rărsărite case din sat.

– Seara bună, se auzi răspunsul ursuz al stăpânului casei.

– Cerem găzduire pentru o noapte, că suntem străini de aceste meleaguri și nu avem unde înnopta.

– Și nu vă puteați duce în altă parte?

– Pe matale te-am vazut prin curte, și ne-am gândit că ești un om bun ce nu-i lasă pe drumeți să doarmă sub cerul liber. După casa dumitale se vede că ești om cu stare, respectat în sat și nu se cade să cerem găzduire la altcineva. Ar fi mare rușine pentru tine ca vecinii tăi să fie de p[rere că noi nu te-am crezut demn de a ne fi gazdă.

Vorbele meșteșugite îi arătară stăpânului casei că mai mult ar fi avut de pierdut dacă se auzea că gonise de la poarta sa doi drumeți necăjiți. Prin urmare, le îngădui să stea o noapte, dar le spuse că singurul loc unde se puteau așeza era în pivniță și el oricum n-o să-i hrănească cu nimic. Așa că ar face bine să-și umble prin traistă dacă vor a îmbuca ceva.

Tânărul înger era supărat că erau tratați așa, dar înger fiind, supărarea îi trecu repede și se cuibări pe o laviță veche sub un zid de piatră. Uitându-se după tovarășul său văzu cum acesta astupa cu multă îndemânare o crăpătură mare în zid. În sinea sa admira puterea compasiunii ce-l străbătea pe cel bătrân.

A doua zi, cum s-a înălțat soarele o geană desupra pădurii, cei doi îngeri erau din nou pe drum. Au lăsat rapid în urmă satul și al său pârâu și au făcut drum lung, așa cum doar îngerii pot face, până la lăsarea întunericului. Atunci în calea lor apăru o casă. Este cam mult spus o casă, mai degrabă un bordei, și acela șui și strâmb de ziceai că prima boare de vânt îl va face una cu pământul din care s-a ridicat. De data aceasta îngerii cerură găzduire acelor oameni sărmani a căror singură avuție păștea și mugea liniștită în fața colibei.

Bucuroși nevoie-mare cei doi soți sărmani se arătară gata să-i primească. Le-au oferit cel mai bune mâncăruri pe care le aveau și le-au pregătit propria lor cameră pentru noapte. Tânărul înger era mișcat până la lacrimi de sufletul bun al acestor oameni săraci. Spre dimineață, după o noapte plăcută îngerul i-a văzut pe stăpânii casei plini de o adâncă jale. Își plângeau vaca ce murise fără a da vreun semn de boală, tocmai în această noapte.

După ce luară masa împreună cu sărmana familie îngerii plecară.

Imediat cum au ajuns la primul cot al drumului îngerul cel tânăr sări repede să-l întrebe pe cel vârsnic cum este posibil așa ceva.

– Lucrurile nu sunt întodeauna ce par a fi, răspunse cel mai în vârstă zâmbind.

Furios îngerul îi spuse că el se întoarce și cere ca o minune Dumnezeiască să se întâmple și ca vaca țăranilor să revină la viață.

– Nu poți face acest lucru, pentru că eu am fost de acord ca ea să moară, spuse îngerul bătrân.

– Dacă nu aș știi că ești înger ți-aș spune că ești una dintre cele mai rele creaturi din ceruri și de pe Pământ.

– Ești încă tânăr dragul meu prieten și mai ai multe de învățat.

– Ce pot învăța? Te-am văzut cum i-ai ajutat pe cei răi și i-ai oropsit pe cei buni. Deci, ce pot învăța de la tine?

– Un lucru simplu.

– Care?

– Acela că nu toate lucrurile sunt ce par a fi.

– Vrei să spui că nu l-ai ajutat pe cel rău?

– Ba da, dar nu cum crezi tu.

– Atunci luminează-mă, învață-mă, spuse tânărul plin de năduf.

– Vezi tu, tinere înger, odată eram și eu ca tine plin de dorul de a face bine în stânga și în dreapta, dar după un timp mi-am dat seama că mai mult stricam decât să ajut așa că am început să fiu mai chibzuit. Omul la care am înnoptat ieri avea o boală, un păcat ce creștea odată cu averea. Se numește LĂCOMIE. Puteam să-l vindec, dar este alegerea lui să fie lacom și nu puteam să intervin.  Asta să-l să-i mănânce sufletul precum boala mănâncă trupul. Cu cât va avea averi mai mari cu atât păcatul lăcomiei îl va stăpâni mai puternic.

In crăpătura zidului pe care am astupat-o era o găleată plină de galbeni. Eu am astupat crăpătura și astfel nu va mai găsi niciodată comoara. Astfel i-am dat timp să-și vindece lăcomia, dacă va vrea și dacă va putea.

– Dar cu vaca cum rămâne? întrebă tânărul.

– Vaca?… Noaptea trecuta sufletul gospodinei trebuia să plece. Eu am făcut o înțelegere cu îngerul morții să ia vaca în locul ei.

Varianta la Povestea celor doi îngeri de aici

Anunțuri

Comments on: "Doi îngeri" (2)

  1. Mă voi întoarce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: