Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Posts tagged ‘Vania’

Povestea lui Make – Hambarul (XXI)

Povestea lui Make – capitolul anterior

Chinezul era nervos. A ajuns bataia de joc a tuturor numai pentru ca era mai mic, mai galben si mai diferit. Ajunge! Trebuia sa se schimbe ceva. El s-a saturat, stia ca avea mai multa minte decat tot grupul acela de nebuni, ca doar Imparatul nu l-a trimis degeaba pana in regiunile astea barbare.

Suparat fleaşcă, mergea spre hambarul care-i adăpostea pe Cristi si Baiazid. Va trebui să se alieze cu Cristi că era puternic dar avea minte puţină. Cristi va fi pumnul iar Chinezul va fi creierul. Nu avea nevoie de Make si nici de ceilalti. Oricum, de Baiazid nici nu-i păsa.

Pământul  era umed, dragonii de ceaţă învăluiau mlaştina cu aripile tremurătoare. Broaştele şi ţânţarii ţineau ritmul  bufniţelor precum o fanfară funerară se desfăşoară plin de aplomb prin cimitir. Chinezul zări uşa hambarului deschisă, un izvor de lumină se strecura pâlpâitor printre lemnele strâmbe.  Era ciudat. Grăbi pasul şi se strecură rapid prin spaţiul strâmt. Priveliştea ce i se înfăţişa în faţa ochilor îl lăsă înmărmurit.

*    *    *

ADC reuşise să ocolească mlaştina. Era deja târziu, trecuseră două ceasuri peste miezul nopţii. Mâine, cea mai mare parte a armatei va ajunge şi ea. Ostaşii aranjau deja corturile, cina se pregătea în păienjenişul focurilor ce împânzeau câmpia. ADC îşi făcea deja socotelile. Va fi un soldat loial până la capăt, dar dacă Alah sau Dumnezeu (nu avea mare importanţă care dintre ei) îi vor lumina soarta şi grupul acela de mercenari idioţi şi fanfaroni l-ar omorî din greşeală pe Baiazid, atunci nimic nu-i va sta în cale, imperiul va fi al lui. Jurământul pe care-l făcuse era în faţa sultanului şi i se va supune doar lui, nu femeilor din harem, nu copiilor sultanului şi nici măcar în faţa marilor dregători. Într-un final îi va omorî pe toţi, puterea va fi doar a lui. Pentru început va arde din temelii tot acest ţinut împuţit care-l ţinea departe de cei doi ochi albaştri rămaşi undeva în urmă, tocmai în Bizanţ.

– Stăpâne! Patrulele au prins pe cineva! Vine din mlaştină, spuse un ienicer din garda sultanului. (mai mult…)

Make – la crâșma lui Dan (XX)

ADC nu-și dădea prea bine seama cum reușiseră câțiva oameni să-i distrugă o întreagă patrulă. Era clar, primiseră ajutoare. Totuși, cei 3000 de calareti i-ar fi ajuns, cu conditia sa nu se intalneasca cu intreaga ostire a lui Mircea.

Stătu în cumpănă dacă să se întoarcă sau nu, mai avea oare nevoie de mai mulţi ostaşi? Oricum, după câteva minute constată că i-a amorţit piciorul. Cumpăna nu era poziţia lui favorită. Oare de ce spunea lumea că trebuie să stai în aceasta poziţie când ai de ales între mai multe variante?

Partea mai proastă era că grupul se bagăse în smârcurile Neajlovului. Acolo nu putea să-i urmărească. Ştia că sunt poteci strâmte cunoscute doar de oamenii locului. Cine păşea greşit se afunda în mlaştină şi nu mai putea fi salvat. Putea să convingă pe cineva să-l îndrume, dar nu avea siguranţa că nu va fi atras într-o capcană. Mai sigur era să înconjoare smârcurile şi să le taie drumul către curtea lui Mircea.

Odată hotărârea luată. ADC îşi evalua efectivele cu alţi ochi.

– Suntem prea puţini pentru a-i prinde în capcană, spuse cu necaz ADC.

– Aţi spus ceva stăpâne? întrebă sclavul lui personal.

ADC îi aruncă o privire încruntată, de-l trecură pe bietul om toate sudorile. După o pauză prelungă, văzu cum spaima se accentuează pe chipul sclavului cu fiecare secundă în plus. Când acesta era la un pas să o ia la fugă urlând îngrozit (mai mult…)

Make – fuga cu Baiazid (XIX)

Make, Oceania şi Chinezul erau de părere că votarea ar trebui sa înceapă cât mai repede, fiind deja plictisiţi de toata zarva creată. Pe de altă parte, Dan îi dădea deja o mână de ajutor lui Cristi pentru improvizarea urnei din spatele copacului.

Manole se pregătea de realizarea rapidă a unui sondaj la exit-poll. În toată această perioadă discuţiile din cadrul grupului erau extrem de aprinse iar Baiazid se gândea cum poate să scape de nebuni. Era nerabdător ca patrulele trimise de ADC sa ajungă mai repede. Nu se îndoia nicio clipă că va scăpa rapid din această situaţie neplacută.

– Gata urna, să înceapă votarea, (mai mult…)

Make – fuga (XVIII)

Make, Vania, Chinezul, Manole își făcură intrarea in tabara improvizată de la marginea pârâului într-un mod triumfal. Erau toți țepeni în șa de parcă fuseseră matadori o viață întreagă și acum ascultau dănțuirile de castaniete. Doar sultanul arăta ca un balot de haine second-hand, fiind bine legat la mâini și la picioare.

– Make, iubițelul meu știam că o să reușești strigă Oceania cu privirea luminoasă de parcă mâncase un pumn de diamante.

– Eu sunt eroul! strigă Vania triumfător, fără mine n-ar fi reușit.

Oceania se schimbă la față și îi aruncă o privire nu tocmai prietenească părintelui. Brusc, acesta se liniști și luă o figură oarecum plouată, încercând să-și mascheze brusca schimbare de aplomb printr-o tuse prelungă.

– Ho cu tata, că acuși îți punem niște plișnițe din balta ceea, zise Make dându-i cateva pe spinare lui Vania.

– Ce dai disperatule? se zborși preotul la Make.

– Să-ți treacă tusea, (mai mult…)

Baiazid privind la Make (XVI)

Un cocoș burzuluit, cu o creastă roșie ca para focului se urcă pe gard și dădu o cântare viguroasă, semn al deșteptării la viață, odată cu răsăritul soarelui.

Chinezul, în podul casei, făcea inventarul lucrurilor utile pentru expediția lui Make. De când se întorsese Make de la Mircea, el și cu Oceania se străduiau să-l convinga să plece în vacanță la munte. Ba că e cald în Bărăgan, ba ca îi ruginește Harley-ul până se întoarce din misiune și încă o mie de motive. Totuși, Make le arata o hotarare de neînduplecat. El isi va sluji tara cu orice chip si va indeplini poruncile Domnitorului pana la ultima suflare.

Oceania era de parere ca Make fusese drogat la curte sau avea o lipsa de calciu, iar Chinezul era tentat sa-i dea dreptate. Acum, in colbul din pod, ce parea strans de generatii, el cauta diverse instrumente ce i-ar putea fi de folos lui Make in lupta. Gasise deja niste stelute de fier mari cat palma ce puteau scoate din lupta rapid cativa inamici daca erau folosite cu indemanare, iar de asta Chinezul nu ducea lipsa. In tinerete, cand fusese rapit de japonezi avusese ocazia sa se antreneze alaturi de celebrii ninja. Din pacate, nu o sa aibe timp sa-l instruiasca cum se cuvine pe Make, dar tot ii va putea arata cateva „tips & tricks” cu care sa-si doboare dusmanii la nevoie.

– MAKE!!! MAKE!!! se auzi din strada. (mai mult…)

Nu sunt critic literar

…insa recomand, cu caldura, cartea lui Ioan Sorin Usca (cunoscut si sub numele de Vania). Acum, este postata online pe blogul personal al autorului.

Va prezint doar cateva scurte fragmente ca sa va starnesc interesul (pentru cei care nu au citit-o inca).

„… XII. Şi în ziua doa a lui april, văleat 7512, s-a sărbătorit cu sărbătoare intrarea ţării în NATO, şi ne căznirăm să iscodim rime pentru NATO şi aflarăm: iat-o, aflat-o, sprâncenato, ascultat-o (ascultato) şi altele multe, pe care nu le mai ţin minte. Iar Igor găsi pe loc o rimă la Uie, şi toţi mesenii…”

„…XIV. Iar înainte de aceasta participă Igor la Loteria Vizelor şi obţinu intrarea în îndepărtata Americă. Şi uimire se lăsă asupra noastră, mirându-ne într-un cuget de demersul său. Dar el nimic zicând către noi, se prezentă la Ambasadă şi-i spuse lui, zicând: „Urmaşii lui Ştefan Vodă nu merg la fiii unor crescători de vaci!”

Si acum daca tot vin alegerile sa ne infruptam din propunerile lui Vania:

„… Legislativul l-am redus la o organizare unicamerală, fiecare judeţ al ţării urmând să trimită un singur parlamentar, primul clasat în zona respectivă. La fel, am redus numărul consilierilor locali la trei, ştiind că toate lucrurile bune sunt trei. Se vor realiza economii de 850 miliarde lei per quadrenal.

Ţinând cont că programele politice nu au nici o importanţă şi că cetăţenilor le e tot una dacă sunt conduşi de la Moscova şi Washington sau de la Washington şi Moscova, am mers cu planul meu mai departe. Vom scuti poporul de efortul de a mai vota, înfiinţând o urnă, în care se vor introduce, în bile metalice (ca să reziste şi la alegerile viitoare), numele partidelor înscrise în competiţie. (mai mult…)

Make – Secretul lui Manole (XII)

Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X), Se strange gasca (XI)

Manole, abia ca scapa de paruiala Oceaniei…Da’ capul ii era mare cat o banita! Acum nu prea stia daca era , de la cat bataie mancase, ori fiindca avea in cap bratara Oceaniei…ori, cacanar fiind, era cam ud, la postament…

Mergea agale, inima nu-i dadea ghes…gandurile erau precum locomotiva cu aburi, cu care se ducea de sarbatori binica-su, la Bucuresti…mama, ce-i mai povestea bunicu…da, si cum il lasa el sa fumeze papusoi…ohoho…

Manole, zambea larg…noroc cu doi osteni, ce se apropiara de el, vadit neprietenosi:

-Ba, tu esti Manole?

-Io, mis…zise cu gals slab…

Atat, au asteptat ostenii…ca mi-l si luara pe sus…nu inainte, sa-i traga si doua scatoalce! Te cauta Mircea!
Era clar nu era ziua lui norocoasa!

Ostenii il impingeau ca pe o vita, pe drumul cel mai scurt spre locul de judecata. Urcusul abrupt il facea sa rasufle cu greu, dar nu comenta de frica sa nu primeasca o corectie din partea gorilelor lui Mircea. Doar luna lumina drumul ce serpuia printre casele de chirpici. Manole vazu ca o luasera pe ulita ce ducea exact prin mijlocul caselor pline de talhari de la Canal. (mai mult…)

Nor de etichete