Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Povestea lui Make – capitolul anterior

Chinezul era nervos. A ajuns bataia de joc a tuturor numai pentru ca era mai mic, mai galben si mai diferit. Ajunge! Trebuia sa se schimbe ceva. El s-a saturat, stia ca avea mai multa minte decat tot grupul acela de nebuni, ca doar Imparatul nu l-a trimis degeaba pana in regiunile astea barbare.

Suparat fleaşcă, mergea spre hambarul care-i adăpostea pe Cristi si Baiazid. Va trebui să se alieze cu Cristi că era puternic dar avea minte puţină. Cristi va fi pumnul iar Chinezul va fi creierul. Nu avea nevoie de Make si nici de ceilalti. Oricum, de Baiazid nici nu-i păsa.

Pământul  era umed, dragonii de ceaţă învăluiau mlaştina cu aripile tremurătoare. Broaştele şi ţânţarii ţineau ritmul  bufniţelor precum o fanfară funerară se desfăşoară plin de aplomb prin cimitir. Chinezul zări uşa hambarului deschisă, un izvor de lumină se strecura pâlpâitor printre lemnele strâmbe.  Era ciudat. Grăbi pasul şi se strecură rapid prin spaţiul strâmt. Priveliştea ce i se înfăţişa în faţa ochilor îl lăsă înmărmurit.

*    *    *

ADC reuşise să ocolească mlaştina. Era deja târziu, trecuseră două ceasuri peste miezul nopţii. Mâine, cea mai mare parte a armatei va ajunge şi ea. Ostaşii aranjau deja corturile, cina se pregătea în păienjenişul focurilor ce împânzeau câmpia. ADC îşi făcea deja socotelile. Va fi un soldat loial până la capăt, dar dacă Alah sau Dumnezeu (nu avea mare importanţă care dintre ei) îi vor lumina soarta şi grupul acela de mercenari idioţi şi fanfaroni l-ar omorî din greşeală pe Baiazid, atunci nimic nu-i va sta în cale, imperiul va fi al lui. Jurământul pe care-l făcuse era în faţa sultanului şi i se va supune doar lui, nu femeilor din harem, nu copiilor sultanului şi nici măcar în faţa marilor dregători. Într-un final îi va omorî pe toţi, puterea va fi doar a lui. Pentru început va arde din temelii tot acest ţinut împuţit care-l ţinea departe de cei doi ochi albaştri rămaşi undeva în urmă, tocmai în Bizanţ.

– Stăpâne! Patrulele au prins pe cineva! Vine din mlaştină, spuse un ienicer din garda sultanului.

– Ha, ha, au inceput să iasă şobolanii. Un pic de tortură nu-i strică. Să fie pus la fezandat! Să fie legat la gură, şi cu un sac în cap, să nu ne vadă tabăra. Dimineaţă vin să-l iau la întrebări. Nu vreau să vorbească nimeni cu el. Ai grijă să fie pregătit pentru spital, nu pentru înmormântare.

– Da, stăpâne, am înţeles. Porunca îţi va fi îndeplinită întocmai, spuse soldatul.

Oricine o fi ieşit din mlaştină va trebui să vorbească. La început toţi mint. E pierdere de vreme să stai lângă ei. După o noapte de bătaie va fi foarte cooperant, se gândea ADC, şi o urmă de zâmbet îi înălţă mustaţa.

*    *    *

Manole tocmai înghiţea ultima îmbucătură când i se păru că aude un strigăt. Îşi încordă auzul, dar era prea greu, toţi băuseră prea mult şi deja ţipau unii la alţii. Doi indivizi jegoşi se luau la trântă într-un colţ al încăperii şi ceilalţi făceau pariuri. După câteva secunde renunţă să mai asculte şi decise să iasă afară.

Vania era singurul care stătea plictisit la un capăt de masă şi juca un Solitaire cu cărţile din dotare. Make avea ochi numai pentru Roxi iar Dan şi cu Mihnea făceau politică. Încercau să vină cu variante pentru cazul unei crize a ostaticilor (mai exact a ostaticului) în Imperiul Otoman. Ajunseseră deja la necesitatea unei uniuni monetare în zona europeană şi nu ştiau dacă triburile germanice ar accepta un dezechilibru macroeconomic în Republica Veneţia sau chiar în diverse părţi ale Imperiului Otoman, cum ar fi Grecia.

Pe o băncuţă, în faţa hanului, Krossfire, cu ochii sticloşi de la băutură începuse să-i facă curte Oceaniei.

– Frumoasă Oceania, vreau să-ţi arăt codrul, să te plimb pe cărări neumblate şi să sorb din privirea ta lucirea stelelor.

– Te oboseşti degeaba, inima mea e dată lui Make, spuse ea cu un aer feciorelnic, dar plăcut impresionată de sentimentele partenerului de conversaţie.

– Make nu contează, nici nu se uită la tine, gândeşte-te la el ca la un cal a cărui menire este să transporte călăreţul la destinaţie. El te-a adus la mine, şi-a făcut datoria, acum nu mai e nevoie de el.

– Vorbeşti prostii. Make, aşa nebun, prost-crescut, beţiv şi afemeiat cum este, m-a atras întotdeauna. L-am iubit şi o să-l iubesc mereu.

– Te va înşela, te va umili şi îşi va bate joc de tine.

– Are un număr nelimitat de defecte, ştiu că m-a înşelat şi că o va face în continuare. Dar, vezi Krossfire, tocmai pentru că îl cunosc atât de bine nu mă poate dezamăgi.

– Nu renunţ la tine. Make de doar un ţăran prost.

Un zâmbet apăru pe faţa Oceaniei. Multă lume îl subestima pe Make, el nu era prost. Avea un talent unic, cine făcea afaceri cu el sau cei care-i erau duşmani aveau tot timpul senzaţia că-i erau superiori, că-l puteau manipula aşa cum doreau ei. Îl lasau să-şi etaleze caracterul năvalnic şi încercau să-l păcălească. Mereu le reuşea, sau pe aproape. Totuşi după ce lupta sau afacerea se înceia constatau cu surprindere că au ieşit în pierdere şi Make câştiga mereu.  Nu dorea să discute cu Krossfire despre asta. Erau lucruri prea intime, iar pe Krossfire il cunoştea de prea puţin timp.

Un strigăt se auzi dinspre hambar. Krossfire îi aruncă o privire iute Oceaniei. Aceasta dădu din cap aprobator şi amândoi o luară  la fugă spre hambar. Când cei doi ajunseră în dreptul hanului se loviră de Manole şi aterizară cu feţele direct în noroi. Lutul lipicios li se lipi de haine, de obraji şi le intră în păr.

– Iertare, nu v-am văzut începu Manole să se scuze… Nu mai apucă să spună mai multe. Pumnul Oceaniei îl fulgeră asemenea unui baros, căzu în genunchi şi apoi se lăsă moale pe spate.

– Dobitocule! Mi-am murdărit hainele, uită-te la mine cum arăt, începu Oceania să se certe cu Manole cel inconştient.

– Ooooho! spuse Krossfire plin de admiraţie. Ce pumn, ce vigoare! Eşti aşa de atrăgătoare iubita mea. Te iu…. şi nu mai apucă nici el să spună mai multe. Un croşeu de-al Oceaniei îl trimise rapid în lumea viselor.

– Na, că m-ai enervat şi tu! Nu ţi-am dat voie să-mi spui că sunt iubita ta spuse Oceania ceva mai liniştită. Acum trebuia să vadă ce se întâmpla în hambar. Cu paşi mari, hotărâţi, se îndreptă spre fundul curţii.

Între timp, Vania era supărat că nu-i ieşea deloc Solitaire-ul. Brusc, decise să-şi arunce cărţile direct în mlaştină. Din câţiva paşi ajunse la uşă, o împinse ţi-i văzu pe Manole şi Krossfire prăbuşiţi la câţiva paţi de intrare.

– Alarmă! Suntem atacaţi! strigă Vania acoperind toată hărmălaia din han. Făcu un pas înapoi şi trănti uşa ca pe o pavăză în faţa atacatorilor.

Un moment de linişte acoperi încăperea precum sărută negura câmpia într-o dimineaţă de toamnă.  În inmile tuturor se strecură tiptil spaima. Ghearele necunoscutului strângea sufletele tuturor într-o menghină de teamă.

-Aici? Imposibil! Potera nu va găsi niciodată potecile, spuse Dan ştergându-şi sudoarea de pe frunte cu mâneca.

Roxi, cu un aer inocent spuse:

– Pe mine nu mă afectează, poate fi oricine. Condica este completată la zi, am vaccinurile făcute şi sunt foarte curată spre deosebire de mulţi dintre voi. Dacă vine turcul… mă descurc şi cu asta.

– Taci fă nebuno! strigă Make preluând conducerea tuturor. Ce-ai văzut Vania?

– Manole şi Krossfire au fost deja doborâţi, spuse Vania înspăimântat.

– Trebuie să fie cel puţin zece, fâcu calculul Make.

– Atât de puternic crezi că e Krossfire… că pe Manole îl doboară oricine.

– Dimpotrivă, nu ştiu cum luptă şi nici nu mă interesează, dar ca să-l prinzi pe Manole trebuie să fii dibaci, ştrengarul ăsta fuge ca o căprioară, doar l-aţi văzut şi voi cum fugea de turci. Sigur i-au încercuit.  Altfel nu puteau să-i doboare, şi încă aşa repede. Manole abia a ieşit pe uşă.  Sunt cel puţin zece. Luaţi-vă flintele, arcurile, cuţitele şi săbiile şi să mergem să-i răzbunăm!

– Dacă sunt câteva mii? spuse îngrijorat Mihnea.

-Dacă e aşa suntem morţi oricum, dar dacă sunt mai puţini trebuie să-i prindem acum! spuse Dan supărat.

Make sări pe masa din mijlocul încăperii.

– Dacă sunteţi români, dacă vă pasă de ziua de mâine, dacă vă plac manelele, dacă nu vă plac manelele, dacă iubiţi libertatea, dacă vă urâţi inamicii, dacă vi se scurg ochii după Roxi, dacă măcar una dintre astea este adevărată, atunci urmaţi-mă! A venit timpul… RĂZBUNĂRIIIII!!!! Pe ei, pe mama lor!!! strigă Make luând-o la fugă pe uşă, urmat fiind de toţi nelegiuiţii din han.

După doar câteva minute de strigăte de răzbunare, făcliile tremurătoare s-au oprit la marginea mlaştinei.

– Nu e nimeni aici, constată Dan uimit.

– Nici în partea cealaltă nu e nimeni spuse o matahală de om ce purta o bardă  de fier în mâna stângă.

– S-or fi îmbătat nefericiţii şi acum sunt preafericiţi. Cărţile sfinte spun – şi aici citez mitocanilor… Vania aşteptă până toată lumea îşi făcu cruce – preafericiţi sunt cei săraci cu duhul. Pe Krossfire nu-l cunosc, dar de Manole sunt sigur, râse el plin de voioşie.

– Toată lumea linişte, şi tu Vania ciocu mic, se aude ceva.

Vania turbă de supărare când îl auzi pe Make, dar păstră un moment de linişte. Exact în momentul în care dorea să spună ceva de dulce se auzi un zgomot nedefinit dinspre hambar.

– E ceva acolo, toată lumea la hambar! strigă Dan cuprins de frenezie. În scurt timp, toţi borfaşii hanului erau în hambar. Priveliştea îi lăsă muţi de uimire chiar şi pe Manole şi Krossfire ce sosiră din efemerele plaiuri ale somnului şi căutau un loc mai în faţă, să vadă mai bine.

Oceania plângea, iar Chinezul, cu o privire pierdută, bolborosea în limba lui.

Comments on: "Povestea lui Make – Hambarul (XXI)" (13)

  1. Nu stiu cine-i Oceania, dar clar sunt mai tare decat Make. Da, Krossfire e atat de puternic🙂

    Hai ca m-ai inveselit pe seara asta, merci. Atata doar ca nu consum alcool🙂

  2. Oceania e prietena si iubita lui Make,cea cu pumnul de fier nimeni din gasca nu are tupeul sa o infrunte. Make o incaseaza regulat. Krossfire nu e mai tare dect Make… e doar altfel.
    Despre alcool, ce pot sa spun. Nimeni nu e perfect.

  3. Auzi sa-i spui Oceaniei ca daca mai da cu pumnu’ io nu mai dau cu fuga si-o s-o trag de codite pana se indragosteste de Krossfire! :))

    Chiar ma gandeam ca povestea asta a cam ramas …in stand by. Mersi c-ai reluat-o. Daca vrei participare bagi pe mail unde vrei sa ajungi…ca draq mai stie povestea :)))

  4. Da, da, imperiul va fi al meu într-o zi, şi atunci am să… am să… Am să văd ce am să fac! :)))

  5. […] Anacondele, Dana Pătrănoiu, Ela Roseni,  Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, Imagini, Lili, Răzvan Şerbu, Schtiel. 45.731283 21.235517 Share this:StumbleUponDiggRedditLike this:LikeBe the first to like […]

  6. […] Dana, Teo, Colţul cu muzică, Elena, Luna, Răzvan Like this:LikeBe the first to like this […]

  7. @ Ana lu’ Manole

    OK voi tine cont

  8. @ ADC
    Poate… dar vezi ca nici Baiazid nu e usa de biserica.

  9. TRAIAN BASESCU ESTE:
    1. TRAFICANT INTERNATIONAL (TROC DIAMANTE- ARMAMENT);
    2. TRADATOR (CONFORM COD PENAL, Titlul I, art. 155);
    3. CEL CARE EXERCITA, IN NUME PERSONAL, SUVERANITATEA ROMANIEI (FAPTA CE INCALCA EXPLICIT ART. 2 DIN CONSTITUTIE)

    Detaliere:
    1. In perioada in care Basescu era seful agentiei NAVROM din Anvers, acolo se desfasura unul dintre cele mai “speciale” schimburi: diamante- armament.
    Mai exact, in perioada in care Traian Basescu a fost seful agentiei NAVROM, sub acoperirea acesteia se desfasurau negocierile pentru schimbul “diamante- armament”, ceea ce se circumscrise marii criminalitati organizate transfrontaliere.

    Cel care a desfasurat aceste “negocieri” (fapta intrand, repet, in “aria” marii criminaligtati transforntaliere organizate) sub acoperirea agentiei NAVROM din Anvers a fost Traian Basescu (in perioada in care a fost seful numitei agentii).

    Sunt foarte putini specialisti (asta sunt, indiferent de context) care cunosc echivalentele diamante-armament.
    Sunt si mai rari cei care cunosc caile traficului, dealerii si care pot realiza respectivele negocieri (cu un profit pentru intermediere, desigur). Traian Basescu face parte “din mana de specialisti la nivel mondial- asa cum s-a spus de cei care mi-au dat aceasta informatie certa.
    (A fi “specialist” in astfel de operatiuni si a le desfasura nu inseamna ceva de lauda- caci corespund implicarii directe in marea criminalitate organizata transfrontaliera, faptele penale de gen fiind de extrema gravitate).

    Sub acoperirea agentiei NAVROM de la Anvers nu se desfasurau acele “schimburi speciale” pentru Romania (mai exact, nu numai) dar, cu precadere, pentru zonele aflate in conflict si care prezentau risc pentru securitatea regionala/internationala (cazand sub incidenta unor anumite rezolutii ale Consiliului de Securitate al ONU). De asemenea, “schimburile speciale” respective erau desfasurate in beneficial unor grupari criminale (unele monitorizate international).

    In perioada in care Traian Basescu era seful agentiei NAVROM din Anvers, Romania producea deja (din 1974, mai exact) diamante industriale de o exceptionala calitate in cadrul FABRICII DE DIAMANTE SINTETICE DACIA (care, postdecembrist, avea sa se numeasca RAMI DACIA- calitatea diamantelor industriale romanesti mentinandu-se). ROMANIA ERA SINGURUL PRODUCATOR de diamante industriale din Europa (si a continuat sa fie unicul producator- cel putin pana in 2005- in perioada postdecembrista).

    In perioada (mai exact SI in perioada) in care Traian Basescu era seful agentiei NAVROM din Anvers, oficial, diamantele industriale produse de “Fabrica de diamante sintetice DACIA” erau destinate, in mare parte, fabricarii sapelor si coroanelor de foraj. Diamantele erau asamblate – fabricandu-se sape si coroane de foraj- la IFLGS (care, postdecembrist, avea sa se numeasca FORADEX; postdecembrist, Foradex avea sa deschida si o filiala in Luxemburg; dar asta este o alta discutie).

    Neoficial, o parte din diamantele (repet, de mare calitate) produse de “Fabrica de diamante sintetice Dacia” ajungeau, (cel putin) in perioada in care Traian Basescu era seful agentiei NAVROM din Anvers, pe piata neagra belgiana a pietrelor pretioase (una dintre cele mai importante- daca nu cumva cea mai importanta din Europa).
    Printr-o operatiune “bine strunita” acestea erau intoarse, cu mare profit, ca parte a trocului diamante- armament desfasurat (negociat) sub acoperirea agentia NAVROM din Anvers. .

    La Bucuresti, serviciile armatei (sau, mai bune spus, unele personaje din serviciile armatei) nu erau defel straine de ceea ce facea Traian Basescu al Anvers (toate operatiunile care presupuneau diamantele, inclusiv cele industriale, care se produceau la Bucuresti, erau controlate de serviciile respective- si cunoscute doar de anumite personaje, lucru important)
    DAR
    Ceea ce a facut Basescu la Anvers, coordonand direct si realizand (negocierile pentru) traficul diamante-armament sub acoperirea agentiei NAVROM se incadreaza nemijlocit la marea criminalitate transfrontaliera.
    Conteaza foarte putin, din perspectiva individuala, ca era o “operatiune” cunoscuta de (anumite personaje din) serviciile armatei.
    Astfel de operatiuni nu au fost vreodata “legalizate” nici in Romania nici in alte parti. Daca operatiunea este descoperita, oficialitatile nu vor recunoaste ca aveau cunostinta de ea, iar cel aflat “la inaintare” va plati personal pentru implicare in criminalitatea transfrontaliera.
    IN PLUS
    Nu trebuie sa aiba cineva foarte multa imaginatie pentru a realiza ca Traian Basescu NU a facut acele “negocieri” diamante- armament rezumandu-se la salariul sau oficial! “Specialistul” Traian Basescu, in astfel de schimburi din categoria marii criminalitati organizate transfrontaliere era specializat si in comisioane (imensa suma pe care Traian Basescu a afirmat ca o detinea in decembrie 1989 avea ca provenienta, in cea mai mare parte, comisioanele individuala obntinute la Anvers in urma negocierilor privind schimbul ilicit “diamante- armament”; dar si asta este tot o alta discutie).

    PE SCURT:
    TRAIAN BASESCU SE FACE VINOVAT DE IMPLICARE DIRECTA IN MAREA CRIMINALITATE ORGANIZATA TRANSFRONTALIERA PRIN FAPTUL CA, IN PERIOADA IN CARE A FOST SEFUL AGENTIEI “NAVROM” DIN ANVERS. SI SUB ACOPERIREA ACESTEIA, A CONDUS SI DESFASURAT NEGOCIERILE SI SCHIMBURILE CORESPUNZAND TRAFICULUI SI “TROCULUI” DIAMANTE- ARMAMENT.

    2. In afara de aceasta, Traian Basescu se face vinovat de “TRADARE”- conform Cod penal, Titlul I, art. 155.

    Citez din Codul Penal
    Titlul I, INFRACTIUNI CONTRA SIGURANTEI STATULUI.:
    Art. 155
    TRADAREA:
    “Fapta cetateanului roman sau a persoanei fara cetatenie, domiciliata pe teritoriul statului roman, de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, in scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de inlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere straina, sau de ajutare a unei puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase impotriva sigurantei statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.”

    La conferinta “România în Uniunea Europeană. Cinci ani de la aderare”, Traian Basescu a declarat (transmis in direct de posturile TV, joi 2 februarie 2012):
    Citez:
    “pachetul “guvernanţă economică”(…) şi, în sfârşit, tratatul, pe care l-am adoptat în formă finală acum câteva zile, la Bruxelles, şi care urmează să fie semnat la 1 martie şi care încearcă să introducă generalizat disciplina bugetară. (…)nu este o politică naţională. Este partea “hard” a cedării de suveranitate, dar toţi ştim că este şi un exerciţiu “soft” în ceea ce priveşte cedarea de suveranitate.(…) se fac politici mai puţin vizibile, dar care sunt parte a unei cedări de suveranitate, printr-un exerciţiu “soft” de la nivel european. Deci s-a accentuat cedarea de suveranitate, dar ea este insuficientă(…) Şi paşii următori va trebui să îi facem destul de repede. Destul de repede, pentru că aici nu mai este vorba de interes naţional (…) eu nu mă feresc să spun că va trebui să avem curajul să spunem naţiunilor noastre că soluţia corectă este realizarea statelor unite ale Europei (!!! s.A.). Va trebui mai devreme sau mai târziu să ne punem cu toţii la un loc suveranitatea (!!! n.A.) pentru a crea suveranitatea Uniunii Europene (…) nu poate funcţiona (…) Europa socială. (…) Numai aşa vom putea fi parte a acestei Europe (…) a cărei suveranitate o consolidăm cedându-i fiecare câte puţin din suveranitatea noastră, câte puţin azi şi ceva mai mult mâine.”

    Declaratia publica a lui Traian Basescu indica foarte clar ca prin ceea ce a facut- si ceea ce intentioneaza sa faca- are ca scop stirbirea suveranitatii statului.
    Prin aceasta Traian Basescu se face vinovat de tradare.

    3. In Constitutia Romaniei sta scris , la TITLUL I “Suveranitatea” – citez:
    Art. 2 (1)
    “Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”
    si
    Art. 2 (2)
    “Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu”.

    Declaratia publica a lui Traian Basescu indica, fara dubiu, ca, in mod constient, voluntar si premeditat, prin actiunile sale la care se refera fara echivoc, a exercitat si intentioneaza sa exercite, in continaure, suveranitatea in nume propriu, incalcand art. 2 (2) din Constitutie.

    In conformitate cu art. 2 (1) din Constitutie (deja citat) orice problema sau situatie care are sau ar putea avea legatura cu suveranitatea nationala- restrangerea sau cedarea (intr-un cuvant, stirbirea) tinand, indubitabil, de acest domeniu- poate fi reglementata DOAR prin vointa poporul roman.
    Actele la care s-a referit explicit Traian Basescu- si urmarile lor, pe care le-a expus fara echivoc- pot fi semnate si puse in opera doar daca poporul roman se pronunta explicit in acest sens, in urma consultarii sale prin referendum.

    Traian Basescu a luat decizii care implica suveranitatea Romaniei (dupa cum reiese din faptele sale si dupa cum singur a precizat) fara a consulta poporul roman.
    Prin aceasta se face vinovat si de incalcarea art. 2(1) din Constitutie Romaniei.

  10. @ Aya
    Te-ai fortat sa scrii acest comentariu… dar noi vorbeam aici de altceva. Ai o bila neagra. Data viitoare nu voi mai fi atat de ingaduitor.

  11. Trist, acolo unde se ajunge la violenta fizica, cert este ca lucrurile sunt iremediabile si este absolut inuman ca o astfel de relatie sa continue,deci fugi mancand pamantul Make,sau mai ramai sa o incasezi regulat,dar decide-te…povestea este a ta!🙂

  12. @ Lumi
    Bine te-ai reintors Lumi. Referitor la Make, ramane de vazut. De fapt, el cand o incaseza, o primeste meritat… deci putem spune ca sunt doar niste corectii ca sa nu o ia prea tare pe aratura. Educational vorbind este un plus necesar. Stii doar ca se spune ca „dragoste cu forta nu se poate”. La Make se poate.😀
    Oricum, in curand vine si continuarea povestii ca am ajuns aproape la jumatate.

  13. Multumesc ,deci: atunci cand Make si Oceania se vad,o fac mai mult in scop terapeutic,ea ii mai aranjeaza fata cu vreo doi pumni,el ii zambeste dragastos dupa care ii multumeste pentru tratatie.
    Se pare ca Make este un pic dependent de dragostea cu forta,ca sa nu spun altfel.
    Educational vorbind,bataia si pedepsele de orice alta natura nu prea ajuta,avem alte metode,acum depinde daca este vorba despre bataie aplicata la nervi,bataie corectionala,bataie de placere,etc.🙂
    Sa aveti spor,astept continuarea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: