Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Archive for the ‘Povestea lui Make’ Category

Povestea lui Make – Hambarul (XXI)

Povestea lui Make – capitolul anterior

Chinezul era nervos. A ajuns bataia de joc a tuturor numai pentru ca era mai mic, mai galben si mai diferit. Ajunge! Trebuia sa se schimbe ceva. El s-a saturat, stia ca avea mai multa minte decat tot grupul acela de nebuni, ca doar Imparatul nu l-a trimis degeaba pana in regiunile astea barbare.

Suparat fleaşcă, mergea spre hambarul care-i adăpostea pe Cristi si Baiazid. Va trebui să se alieze cu Cristi că era puternic dar avea minte puţină. Cristi va fi pumnul iar Chinezul va fi creierul. Nu avea nevoie de Make si nici de ceilalti. Oricum, de Baiazid nici nu-i păsa.

Pământul  era umed, dragonii de ceaţă învăluiau mlaştina cu aripile tremurătoare. Broaştele şi ţânţarii ţineau ritmul  bufniţelor precum o fanfară funerară se desfăşoară plin de aplomb prin cimitir. Chinezul zări uşa hambarului deschisă, un izvor de lumină se strecura pâlpâitor printre lemnele strâmbe.  Era ciudat. Grăbi pasul şi se strecură rapid prin spaţiul strâmt. Priveliştea ce i se înfăţişa în faţa ochilor îl lăsă înmărmurit.

*    *    *

ADC reuşise să ocolească mlaştina. Era deja târziu, trecuseră două ceasuri peste miezul nopţii. Mâine, cea mai mare parte a armatei va ajunge şi ea. Ostaşii aranjau deja corturile, cina se pregătea în păienjenişul focurilor ce împânzeau câmpia. ADC îşi făcea deja socotelile. Va fi un soldat loial până la capăt, dar dacă Alah sau Dumnezeu (nu avea mare importanţă care dintre ei) îi vor lumina soarta şi grupul acela de mercenari idioţi şi fanfaroni l-ar omorî din greşeală pe Baiazid, atunci nimic nu-i va sta în cale, imperiul va fi al lui. Jurământul pe care-l făcuse era în faţa sultanului şi i se va supune doar lui, nu femeilor din harem, nu copiilor sultanului şi nici măcar în faţa marilor dregători. Într-un final îi va omorî pe toţi, puterea va fi doar a lui. Pentru început va arde din temelii tot acest ţinut împuţit care-l ţinea departe de cei doi ochi albaştri rămaşi undeva în urmă, tocmai în Bizanţ.

– Stăpâne! Patrulele au prins pe cineva! Vine din mlaştină, spuse un ienicer din garda sultanului. (mai mult…)

Make – la crâșma lui Dan (XX)

ADC nu-și dădea prea bine seama cum reușiseră câțiva oameni să-i distrugă o întreagă patrulă. Era clar, primiseră ajutoare. Totuși, cei 3000 de calareti i-ar fi ajuns, cu conditia sa nu se intalneasca cu intreaga ostire a lui Mircea.

Stătu în cumpănă dacă să se întoarcă sau nu, mai avea oare nevoie de mai mulţi ostaşi? Oricum, după câteva minute constată că i-a amorţit piciorul. Cumpăna nu era poziţia lui favorită. Oare de ce spunea lumea că trebuie să stai în aceasta poziţie când ai de ales între mai multe variante?

Partea mai proastă era că grupul se bagăse în smârcurile Neajlovului. Acolo nu putea să-i urmărească. Ştia că sunt poteci strâmte cunoscute doar de oamenii locului. Cine păşea greşit se afunda în mlaştină şi nu mai putea fi salvat. Putea să convingă pe cineva să-l îndrume, dar nu avea siguranţa că nu va fi atras într-o capcană. Mai sigur era să înconjoare smârcurile şi să le taie drumul către curtea lui Mircea.

Odată hotărârea luată. ADC îşi evalua efectivele cu alţi ochi.

– Suntem prea puţini pentru a-i prinde în capcană, spuse cu necaz ADC.

– Aţi spus ceva stăpâne? întrebă sclavul lui personal.

ADC îi aruncă o privire încruntată, de-l trecură pe bietul om toate sudorile. După o pauză prelungă, văzu cum spaima se accentuează pe chipul sclavului cu fiecare secundă în plus. Când acesta era la un pas să o ia la fugă urlând îngrozit (mai mult…)

Make – fuga cu Baiazid (XIX)

Make, Oceania şi Chinezul erau de părere că votarea ar trebui sa înceapă cât mai repede, fiind deja plictisiţi de toata zarva creată. Pe de altă parte, Dan îi dădea deja o mână de ajutor lui Cristi pentru improvizarea urnei din spatele copacului.

Manole se pregătea de realizarea rapidă a unui sondaj la exit-poll. În toată această perioadă discuţiile din cadrul grupului erau extrem de aprinse iar Baiazid se gândea cum poate să scape de nebuni. Era nerabdător ca patrulele trimise de ADC sa ajungă mai repede. Nu se îndoia nicio clipă că va scăpa rapid din această situaţie neplacută.

– Gata urna, să înceapă votarea, (mai mult…)

Make – fuga (XVIII)

Make, Vania, Chinezul, Manole își făcură intrarea in tabara improvizată de la marginea pârâului într-un mod triumfal. Erau toți țepeni în șa de parcă fuseseră matadori o viață întreagă și acum ascultau dănțuirile de castaniete. Doar sultanul arăta ca un balot de haine second-hand, fiind bine legat la mâini și la picioare.

– Make, iubițelul meu știam că o să reușești strigă Oceania cu privirea luminoasă de parcă mâncase un pumn de diamante.

– Eu sunt eroul! strigă Vania triumfător, fără mine n-ar fi reușit.

Oceania se schimbă la față și îi aruncă o privire nu tocmai prietenească părintelui. Brusc, acesta se liniști și luă o figură oarecum plouată, încercând să-și mascheze brusca schimbare de aplomb printr-o tuse prelungă.

– Ho cu tata, că acuși îți punem niște plișnițe din balta ceea, zise Make dându-i cateva pe spinare lui Vania.

– Ce dai disperatule? se zborși preotul la Make.

– Să-ți treacă tusea, (mai mult…)

Make privind la Baiazid (XVII)

– Ce ziceam?

– Nu prea contează, ideea e că ai venit la mine în vizită, ai intrat pe pământul meu, în țara mea, și înțeleg că-ți place de vreme ce ai venit cu toată familia.

– Nu e familia mea, e armata mea?

– Da? N-am știut, păi ăsta micu are familie de trei ori mai numeroasă decât armata ta.

– Mircea, mai lasa si tu ca exagerezi.

– Il vezi tu mic şi dragălaş, dar chinezii ăştia sunt mulţi şi răi. Ia spune măi ăsta micu’.

– Mărite sultan, noi suntem mici şi răi…

– Ha, ha, ha… parcă-i papagal, Mirciulică, nu mi-l dai mie să mă distrez şi eu un pic cu el?

– Renunţi la cerinţele tale şi te întorci de unde ai venit?

– Hai să nu exagerăm, vroiam doar să-l iau ca semn al supunerii tale.

– Baiazide, taică, văd că tu ai idei puţine şi fixe.

– Păi,.. tu ce vroiai Mircea? De fapt de ce ai venit?

– Am venit să negociez. Dar văd că nu prea am cu cine, spuse Make supărat.

– Bun, să negociem. Să aud ce propuneri aveţi.

– Eu vreau să ştiu primul intenţiile tale.

– Am venit să vă cuceresc. Dacă te predai te pun şef peste noua provincie. Va trebui să platiţi taxe către imperiul meu şi… cam asta e tot. Dacă nu, vă atac cu cei 120.000 de ostaşi şi vă rad pe toţi.

– Sultane, cam naşpa ce vrei tu, te dai om rău, dar eu cred că sufletul tău e bun şi milos, interveni Vania în discuţie.

– Eu sunt dur, şi am inima de piatră, nu mă impresionează pe mine un popă. Ce eşti prost?

– Ştiu că sunt prost, dar când mă uit la tine prind curaj, spuse Vania zâmbind. (mai mult…)

Baiazid privind la Make (XVI)

Un cocoș burzuluit, cu o creastă roșie ca para focului se urcă pe gard și dădu o cântare viguroasă, semn al deșteptării la viață, odată cu răsăritul soarelui.

Chinezul, în podul casei, făcea inventarul lucrurilor utile pentru expediția lui Make. De când se întorsese Make de la Mircea, el și cu Oceania se străduiau să-l convinga să plece în vacanță la munte. Ba că e cald în Bărăgan, ba ca îi ruginește Harley-ul până se întoarce din misiune și încă o mie de motive. Totuși, Make le arata o hotarare de neînduplecat. El isi va sluji tara cu orice chip si va indeplini poruncile Domnitorului pana la ultima suflare.

Oceania era de parere ca Make fusese drogat la curte sau avea o lipsa de calciu, iar Chinezul era tentat sa-i dea dreptate. Acum, in colbul din pod, ce parea strans de generatii, el cauta diverse instrumente ce i-ar putea fi de folos lui Make in lupta. Gasise deja niste stelute de fier mari cat palma ce puteau scoate din lupta rapid cativa inamici daca erau folosite cu indemanare, iar de asta Chinezul nu ducea lipsa. In tinerete, cand fusese rapit de japonezi avusese ocazia sa se antreneze alaturi de celebrii ninja. Din pacate, nu o sa aibe timp sa-l instruiasca cum se cuvine pe Make, dar tot ii va putea arata cateva „tips & tricks” cu care sa-si doboare dusmanii la nevoie.

– MAKE!!! MAKE!!! se auzi din strada. (mai mult…)

Make – la datorie (XV)

Make de revenit isi revenise, da’ mai statea olecuta ca prea-l pupa de zor Oceania! Era o clipa de liniste, cu ochii inchis ideea de doua Ane…il face sa zambeasca gales:

-Iote, Manole cum mai zambeste, hai ca-i place, acusi o sa-si revina! zise Oceania, mangaindu-l voiniceste pe Manole cu una scurta peste ceafa.

-Zambite-ar caii sa-ti zambeasca…apuca sa zica Manole, inainte sa sara un metru de la duiosia Oceaniei.

Dan, se uita duios la scena dragastoasa…numa’ ca un ghiortait puternic il facu sa-i strabata matele …si-si aduse aminte de pastravul lui ala care nu-l mai astepta, fiind scrum.

Considera ca dragoste pe stomacul gol, nu mere. Intinse o mana si-l infasca pe Make, il aranja in verticala locului si zise:

-Bai bulangiule, gata cu mistocarela! Mihneeeeaaaa! Cristiiii! Mihneaaa!

-Buuuummmm???? veni intr-o clipita Cristi

-Bah, ca-mi iesti simpatic, fa BUM aici si hai s-o tiram la crasma! MI-E FOOOAMMMME…!

Make dadu sa zica ceva, da-si aduse aminte cum face Dan la foame…Cata repede prin buzunare, parca mai avea un baton de slabit, ca il adusese Anei, si cum cu Ana nu se intalnise…

Intinse mana tremuranda spre Dan, si spera sa nu-l intrebe ce e.

Chinezu facu un salt dublu axel cu triplu tulup si smulse batonul din mana lui Make si-l indesa rapid cu tot cu poleiala direct in stomac!

Orice vorba nu-si mai avea rostul…Chinezul…o lua…si prin, si prin, si prin si prin si asta tot drumul spre carciuma!

In spate, valvataia hangarului le lumina drumul si chipul angelic a lui Cristi!

La crasma aflara o veste ingrozitoare. Au navalit turcii. (mai mult…)

Make și Oceania – împăcarea (XIV)

Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X), Se strange gasca (XI), Secretul lui Manole (XII), Make – Salvarea Oceaniei (XIII)

Cristi, se uită cruciș la Dan:
– BUMMMMMM? și iar se lumină la față
– Nu acuma! Mai încolo, zise Dan și rânji tandru la Manole.
Manole înlemni, iar i-o coace Dan! Se uita cum rânjeau și ceilalți…numa’ Oceaniei îi luceau ochii da’ nu la el, la Make. Na, că și-a revenit, gândi Manole!
– Ce facem acum, întrebă Make, ne căram de aici? hai că se stranseră țantarii și pisca, ai dracu!
Oceania sări ca arsă:
– Io merg cu tine, Make! Să nu mă lași!
– Mergi pe dracu! Am treabă, mă așteaptă…și nu mai continuă, se gândea la Ana, dar care dintre Ane? Ha?
– Cine te așteaptă soarele meu salvator? (mai mult…)

Make – Salvarea Oceaniei (XIII)

Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X), Se strange gasca (XI), Secretul lui Manole (XII)

Mihnea radea si el dar incerca sa-i trezeasca la realitate asa ca lua initiativa.

– Termina Manole cu plansul ca nu esti baba. Uite cum facem, ne strecuram prin Canal si luam prin surprindere Ceata lui Pitigoi. Doboram strajile si cainii ii sugrumam. Incercam sa patrundem in locul unde o tin pe Oceania sa o salvam. Daca avem noroc in doua ceasuri suntem aici cu ea cu tot.

– Buna treaba Mihnea, dar daca ne prind?

– Cristi e solutia pentru problemele mai complicate, zambi Mihnea.

– Buuumm? si fata lui Cristi se lumina.

– Da, buumm!

Cum se hlizeau asa la Manole, auzira o tuse seaca, Make tresari, Mihnea isi rasuci brusc capul, Chinezul se ascunse dupa Manole.

– Bine, ba radeti fara de mine??? din intuneric se ivii Dan, cu dintii in sus…In mana stanga avea o sticla, din care flutura o carpa, iar in dreapta isi tinea tigara… (mai mult…)

Make – Secretul lui Manole (XII)

Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X), Se strange gasca (XI)

Manole, abia ca scapa de paruiala Oceaniei…Da’ capul ii era mare cat o banita! Acum nu prea stia daca era , de la cat bataie mancase, ori fiindca avea in cap bratara Oceaniei…ori, cacanar fiind, era cam ud, la postament…

Mergea agale, inima nu-i dadea ghes…gandurile erau precum locomotiva cu aburi, cu care se ducea de sarbatori binica-su, la Bucuresti…mama, ce-i mai povestea bunicu…da, si cum il lasa el sa fumeze papusoi…ohoho…

Manole, zambea larg…noroc cu doi osteni, ce se apropiara de el, vadit neprietenosi:

-Ba, tu esti Manole?

-Io, mis…zise cu gals slab…

Atat, au asteptat ostenii…ca mi-l si luara pe sus…nu inainte, sa-i traga si doua scatoalce! Te cauta Mircea!
Era clar nu era ziua lui norocoasa!

Ostenii il impingeau ca pe o vita, pe drumul cel mai scurt spre locul de judecata. Urcusul abrupt il facea sa rasufle cu greu, dar nu comenta de frica sa nu primeasca o corectie din partea gorilelor lui Mircea. Doar luna lumina drumul ce serpuia printre casele de chirpici. Manole vazu ca o luasera pe ulita ce ducea exact prin mijlocul caselor pline de talhari de la Canal. (mai mult…)

Make – Salvarea Oceaniei – se strange gasca(XI)

Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (I şi jumatate), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X)

…Make…gandea profund…acu’ nici nu prea stia ce sa faca…ANAAAA…se tanguia el, in lanul de buruieni…Anaaaa…Oceanieeee…si mai gandi asa de vreo 2 ori…ca-l fura somnu.
Cum adormi, cum incepu a visa.
Se facea, ca Ana…venea spre el…
Se facea, ca Oceania venea spre el…
Se facea ca veneau amandoua in acelasi timp…I se facu frica lui Make, in vis, ca daca se intalneau astea doua, de el ce-o ramane…Tresari, si de la vis…da si de la udatura ce-o simti pe un picior…
Mars, fir-al -dracului! zise Make, cand deschise ochii.
Problema era acuta. O simtea in partea stanga. Sub coaste.
Mda, ii zise cineva cum ca acolo ar fi apendicu, sau apendicita, sau ceva ce-l durea!
El singur nu putea sa le salveze pe amandoua! Avea nevoie de ajutor…deci, ce avea? Un Chinez…la ce-o fi bun?
Un Manole…cu tot cu coarne. Asta, stia sigur ca nu e bun, doar ii spusese Ana cate ceva, in plus, prea venea si asta des la el!
Pai, da, sa-si salveze incornoratu nevasta, ce el e clona???
Se ridica brusc din iarba. Rezolvase poblema. Nu degeaba, acu’ 20 de ani, ii propusese unu’ sa-l faca diriginte de santier. Avea “manajamentul” la cap.
Make, pleca sa-i caute pe cei doi. Sa faca o Alianta. Alianta Manole, Make si-un Chinez!
Alianta MAnole, MAke, CHInezul! Nu suna bine? Vesel si fluiernad, pleca la drum…MAMACHI…MAMACHI…

Nu, nu era bine, nu suna bine, trebuia sa bage mai multi in treaba asta si Dan ar fi util ca era prieten cu Vania, chiar si Cristi ar fi bun ca doar era puternic ca un taur si era expert in cele mai noi tehnologii, cum ar fi exploziile si bombele. Dar Mihnea l-ar putea ajuta cel mai mult ca era in relatii politice cu toate bandele de pe Canal. El ar trebui sa negocieze pentru scaparea Oceaniei, sau macar sa fie langa el la masa tratativelor. (mai mult…)

Make – Oceania în încurcătură (X)

Oceania nu mai prididea la Manole. Şi nici Manole, nu mai ştia ce să facă ca să scape. Cu o ultimă sclipire…văzu brăţara ceasului de pe mâna Oceaniei…parcă ar şti-o de undeva…hmm, nu era aia pe care i-o dăduse el, Anei???

De undeva de sub masă…Manole răcni:

– Asta e brăţara pe care i-am dat-o Anei!!!! Cum a ajuns la tine?!! Că mă înşeală cu Make, mai înţeleg, ba am şi iertat-o, da şi cu tineeeeeee!!! Ana, Ana, ce-mi făcuşi?!!!

Oceania se opri o clipă. Nu mai ştia la ce să se gândească…la brăţară, la faptul că ăsta vorbea tâmpenii, auzi…ea, cu Ana (ptiu!, şi scuipă în sân!) sau…la faptul că era cornută din cauza că Ana era cu Make???
Cum să fie Ana cu Make??!! Păi, şi ea? dădu drumul scândurii cu care îl bătea pe Manole…şi se aplecă încet…ca un struţ cu capul în jos…băgându-l sub masă unde era şi faţa lui Manole:

– Ce zisăşi, mă???

– Să-mi moară un ochi dacă te mint Oceania, eu spun adevărul! (mai mult…)

Povestea lui Make – Ana la judecata (IX)

…gardianul cu cheile deschise temnita. Doi gealaţi o luară pe Ana pe sus, forţând-o să urce scările, să facă când la stânga , când la dreapta , după cum era cazul, spre iatacul lui Mircea.
Ana, care mai ştia şi ea câte ceva, măcar din povestiri, dacă nu din experienţă, bănui, unde o duc băieti mascaţi. Dilemele din capul ei se rostogoliră brusc…
Sa… da? Sa…nu?
Păi, cum sa nu? Şi îşi aduse aminte de zâmbetul babei, mama Roxanei…cand seara, la croşetat de ciorapi, le povestea de Mircea…
Pai, să DA! Dar cum? Că şi găinile, se aleargă…până să se împiedice! … Ana gândea, ceea ce îi dădea o aură de-a dreptul, înfiorătoare…Nu-i şedea bine.

În sfârşit, gealaţii deschiseră uşa şi o târâră într-o cameră slab luminată. Aici, se vedeau doar patul mare cu baldachin ce ocupa aproape un perete întreg şi unbrele jucăuşe de pe ceilalţi pereţi unde erau plantate făcliile. (mai mult…)

Make şi Chinezul la baba acasă (VIII)

Make, tura motorul la maxim – spre disperarea celor doua raţe de pe marginea drumului, şi zbură avându-l pe chinez în spate…abia avut timp Chinezu să se lege cu codiţa lui (în tinereţe fusese japonez) de mijlocul lui Make.
Ajunşi aproape de casa babei, Make opri motorul şi-l puse pe chinez să împingă la motocicletă.
-Da, de ce? mai apucă chinezul să întrebe, că Make îl săgetă cu privirea … şi cu levierul peste cocoaşa chinezului.
– Nu fi bleg, ce vrei să ne audă baba? Şi e motoscârţa mea…deci tu împingi!
Chinezul se resemnă înjurând într-o limbă necunoscută lui Make
– Ce zisăşi, mă? Hait, tu mă înjuri? şi iară agită levierul în aer
– Nu dădea! ţipă chinezul, că am leac pentru babă
-Leac, pentru babă? Ce, ai cuţit sau niscai prafuri de pe la tine?
-N-am. Am sake.
-Ce ai, mă? Sacâz? Pai ce, baba e vioară? Poate violoncel, şi Make se hăhăii.
-Nţ. zise chinezul. S-A-K-E. Beutura! De la mine. Îmbătăm baba.
– Bine băi, ia bagă nişte motoare ca ne prinde noaptea.
Chinezul împingea de-l treceau toate sudorile, da el mic, motorul mare şi cu Make ce nu vroia în ruptul capului să se dea jos. În concluzie, le trebui aproape o jumătate de oră ca să facă ultimii 200 de metri şi deja se înnoptase. Dându-se jos de pe motor Make îl întrebă pe chinez: (mai mult…)

Make si Oceania ajung in sat (VII)

Chinezul profita de buimaceala generala, o lua pe langa baba, ii dau un cot ju-jit nepotului, de-l indoi pe acesta, fix de la genunchi…si pas-pas, o tuli spre lanul de porumb, numarind stiuletii dar mai ales, in goana lui, frunzele ce-l taiara si pe drapta si pe stanga!

– Fir-as! Mai bine ma impuscau!…

Make, cu Harley-ul lui navali intre sateni!

Baba il vazu prima, trase un urlet si incrucisa repede cele doua degete mari de la picioare, in semn de cruce!!!

-Ptiu, ptiu! Sariti! O venit varcolacuuuuuuuuuuuuuu’!

Satenii intoarsera pustile si incepura sa traga inspre Make. Acesta cand vazu ca e groasa, intoarse ghidonul si o lua si el prin porumb. In scurt timp il vazu in fata pe Chinez. Uita de pustile din spate si incerca sa-l calce pe Chinez. Dar chinezul era dibaci si in ultima clipa sarea ba in stanga, ba in dreapta. Make nu-l nimerea si pace. (mai mult…)

Make – intoarcerea in sat (VI)

…dar Chinezul..nu dusese gandul pana la capat…stia el de ce, nu-i suporta degeaba mirosul imputitului… Ridica ochii, catre imaginarii Buddha, Mao si Tao, rugandu-se sa-i inchida, macar pentru o clipa narile…ceea ce ei si facura, lasandu-l fara inspiratie dar si fara expiratie, tot pentru o clipa!

…deci, Secretul, Secretul trebuia pastrat…unde? unde putea fi in siguranta? Si pentru prima oara Chinezul…se uita gales la Manole, ii venea sa-i spuna: Inapoiatul meu, drag! … apoi brusc isi revenii…gandindu-se la faţa unui Imparat, cand e suparat, dar si la jegul dintre doua degete consecutive ale unui picior drept, la cel stang, avandu-le unite din nastere!

Manole era suparat si gonea cu viteza din ce in ce mai mare pe strazile pustii. Nu-i trebui mai mult de zece minute ca sa ajunga in sat. Frana brusc chiar in fata bisercii si ii spuse Chinezului:

– Gata galbejitule, eu pana aici merg, coboara. (mai mult…)

Faţă în faţă cu istoria lui Manole (V)

O dulce dimineata de mai tocmai sosise pe meleagurile carpatine. Alex era deja imbracat intr-un tricou rosu ce se mula perfect peste bicepsii pronuntati. Indiana Jones era porecla pe care o dabandise dupa nenumaratele aventuri pe care le traise in Anzi, in stepele rusesti sau in cateva insule obscure din Indonezia. Descoperirile unor civilizatii, necunoscute pana atunci, ii adusese faima unui cercetator care obtine rapid rezultate. Ori de cate ori pornea in cautarea unui obiect, al unei civilizatii sau chiar a unei comori, reusea sa gaseaseasca rapid drumul cel mai scurt spre descoperiri epocale. Parca un a saselea simt il indrepta din sute de piste catre cea corecta.
Astazi, se intorsese in tara, impreuna cu echipa sa de cercetatori pentru a analiza o descoperire uluitoare. (mai mult…)

Make, Chinezul, Oceania, Vania – se strang apele (IV)

Urmare din episodul trecut

Petre ii trimise in SMS : I pup you!!! luate-ar necuratul Make!
Make, se scarpina in barba, apoi undeva in dos…doar nu era sa ramaie acolo, pe camp…cand lui ii era sete…
Porni mai intai agale, parca usor nehotarat…apoi din ce in ce mai repede tinand cont si de haita de caini ce-l alergau! O prinse si p-a doua…si se straduia din rasputeri sa bage si in a treia spre a patra!
Din buzunarul de la piept, scoase wireless-ul…cu cine sa ia legatura…Ana nu raspunde…unde-o fi? cand are omu’ nevoie de ea, ioc…sa vie dracu cu gipanu sa ma ieie din camp…of!!!

Brusc isi aduse aminte de Manole. Na belea, daca se duce boul ala la mine acasa si da de Ana. Sa vezi dezmat atunci. Nu avea de ales, trebuia sa ajunga cat mai repede acasa. (mai mult…)

S-a trezit Make! (III)

Urmare din episodul trecut

Make simte o eliberare, e din ce in ce mai usor, simte ca se inalta. Da, zbor, ce minunat e! Intoarce capul si observa cu stupefactie ca era tot el intins pe jos, cu Manole care jelea langa el.

Deci asta e corpul meu, am devenit o stafie, gandi el speriat. In fata, i se deschide un tunel de lumina. La capatul tunelului un corp de inger. Lumina puternica din spatele tunelului il orbea pe Make. Nu reusea sa vada trasaturile celuilalt.

O voce tunatoare ii rasuna in urechi:

– Eu sunt Petru, de la portile Raiului. Va trebui sa-ti dovedesti curatenia trupeasca si a mintii pentru a purcede dincolo de portile pe care le pazesc.

– Du-te bai si bea apa, (mai mult…)

Make – Intermezzo (I şi jumatate)

In Povestea lui Make, intre episodul 1 si episodul 2, mesterulmanole ne-a trimis lamuriri suplimentare.
Astfel, pentru a descrie provenienta motocicletei va rog sa cititi urmatorul text explicativ.

…e, acum ca citisi Maria Ta ce scrie pe tricourile alea, adica Jupane, stai sa-ti povestesc…
Maria sa Mircea, se incrunta:
-Ba , mai zi-mi odata jupane si nu mai apuci sa vezi prima litera!
Make pricepu repede mesajul…
-Maria Ta, si cum ziceam, am venit ici-i-sa ..la rusii astia …sa iau varu’…Make facu o pauza, cam lunga…ca Mircea, ii trase doua dupa ceafa: (mai mult…)

Make reloaded – pe motocicletă (II)

Urmare din episodul trecut

O dimineata racoroasa de primavara, soarele se ridica agale pe cerul senin. Pasarelele ciripesc in jurul unei casute mai retrase de langa padure. Make se freaca la ochi, incercand sa se trezeasca.
Ma doare capul, cat oi fi baut aseara? Nu mai stiu. Vrand sa se dea jos din pat, Make aude un suspin langa el, curios intoarce capul si vede o forma dulce si suava de femeie in cealalta parte a patului. Parul lung si negru lucea cu nuante albastrii in bataia celor cateva raze de soare ce se strecurau printre frunzele copacilor pana pe patul lui Make. Pielea alba devenea din ce in ce mai apetisanta pe masura ce se dezvaluia pe ici pe colo, ivindu-se de sub patura mototolita ce nu reusea sa o acopere.
Make se dadu jos cu bagare de seama sa nu ii tulbure somnul femeii. Ocoli patul, incercand sa vada daca aceasta mai dormea. Din spate, corpul ei parea al unei zeite antice sau al unei fecioare neprihanite. Din locul in care o privea acum Make, situatia se schimbase spectaculos, un san obraznic iesise de sub patura, iar parul lung si ciufulit nu reusea decat sa accentueze senzatia de senzualitate pe care o iradia minunata faptura. (mai mult…)

Povestea lui Make (I)

Mircea cel Batran s-a trezit intr-o dimineata transpirat, suparat, tremurand ca un copil cu friguri.

Măi să fie, nu mă simt prea bine azi, cred că e cazul să fac ceva, gândi domnitorul.

Libelulă! Libelulă!

– Da, măria ta, se auzi un glas hârşâit de pe holurile palatului. Paşii servitorului erau rapizi şi rezonau în încăperile masive, anunţându-i venirea.

– Pe unde umbli măi oligofrenule?

– Aştept poruncă, zise servitorul, fără a răspunde la întrebare.

– Cheamă-l la mine pe părintele Antioh.

– E la poartă Măria-ta.

– Spune-i să intre Libelulă. (mai mult…)

Nor de etichete