Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Archive for the ‘Alerte’ Category

CAPRA CU TREI IEZI – o poveste diferită

Era odată o capră care avea trei iezi. Dar nu erau ai ei ci doar de împrumut de la o vecina care își luase lumea în cap încă de dinainte de a se naște grupul omogen de iezișori. I-a făcut pe drumul spre Spania, în fuga autocarului. Unul a ieșit în apropiere de Budapesta, într-o benzinărie insalubră, al doilea, la granița cu Italia, într-un motel părăsit și al treilea chiar pe plaja plină de stânci a Mediteranei. I-a împachetat pe toți și i-a trimis cu trenul, par-avion, cadou, la capra noastră. Toți trei erau cuminți, mai ales cel mai mic, chiar dacă fuseseră condamnați la ani grei fără suspendare, el luase cel mai puțin. Ieșiseră odată cu grațierea dată de leu, într-o noapte, folosindu-și iuțeala de mână și profitând de nebăgarea de seamă a restului animalelor din pădure.
Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară şi le zice:
– Băi vagabonzilor, băi nespălaților,! Eu mă duc până la crâșmă să beau o dușcă – două de răchie, că mă arde jugulara. Voi să țineți ciocul mic că dacă nu, vă ia lupul în armată cu arcanul. Încuiați ușa după mine și atenție că are cifru. Să nu cumva să deschideți până ce nu veți auzi soneria mea de la mobil cu melodia cunoscută: „Mă ucide ea”. Căscați bine ochii și nu dați Userul și mai ales Parola la nimeni. Vedeți că o să primiți tone de spamuri prin ferestre și mai ales pe la ușă. Am auzit că și nenorocitul acela de iepuraș ar fi un hacker și vrea să vă facă felul. Ochii mari și mâna la pușculiță, să nu-i credeți nici pe măgar și nici pe lăcustă. Ăștia vă cheamă în poiană și zic că vă dau 50 de alune și încă 30 pentru fiecare purice din dotare. O să vă zică că alunele sunt din sacul bizonului grizonat de dincolo de apa cea mare.
Dacă auziți melodia:
Trei iezi idioți,
Uşa vădanei descuieţi!
Că vădana sexy vă aduce:
Ruj în buze,
Miere în ţâţe,
Dragoste mare
De alinare,
Mălai cât cuprinde,
Pentru sex fierbinte,
Și un smoc de flori
Cu parfum de subsuori.
Sa știți că e fake. E o mânărie doar ca să vă fure mințile și să vă gătească la masă împărătească.
– E doar un spam, ce pana mea. E clar, nu punem noi botul la orice vrăjeală, spuse iedul cel mare.
Cel mai mic și mai nechibzuit o întrebă:
– Care-i password-ul la ușă? Mă gândesc că după ce-ți face cinste lupul cu bidonul de răchie, o să stai capră vreo 2 -3 zile. Să vezi atunci ce te frige ăla pe toate părțile.
– Parola de la cifru e “Care parolă”, cu prima literă mare și restul mici.
– Să mor eu de nu ești dilie, râse cel mijlociu ținându-se de burtă.
– Ciocul mic, că vine pumnul, spuse capra privindu-i nervoasă pe cei trei iezi.
Apoi capra iese şi se duce în treaba ei. Iar iezii închid uşa după dânsa şi pun cifrul. Între timp, în cel mai apropiat tufiș, își făcea de lucru în vremea asta o focă. Bestia cea neagră, a auzit întreaga conversație și era gata să vândă totul cui dă mai mult. Știa că lupul ar fi interesat de o masă copioasă, însă era cam neclar acum dacă era la crâșmă si avea întâlnire cu capra sau lenevea ca nababul, fără de grijă în mijlocul poienii printre demonstranții care doreau ca leul să plece de la stăpânirea ținutului.
Prin urmare, foca o luă rapid la fugă spre poiană, aici era șansa ei. Ei bine, la fugă e o exprimare nu tocmai conformă cu realitatea din motiv de prea puține picioare și prea multe înotătoare. Noroc că prinse un taxi acvatic, unul care trăgea după el un mini bazin de înot. Era un taxi special pentru animalele înotătoare, o afacere de nișă, care prospera viguros în pădurea aceea, situată departe de mare. E drept că balena nu putea merge cu taxiul, dar așa pățești dacă ai probleme la tiroidă, mănânci ca porcul și nu ții dietă de mic.
Ajunsă în poiană, când foca îl găsi pe lup tolănit pe iarbă se mai liniști și fericită îi vându informația prețioasă. Pentru asta, lupul îi dădu acces nelimitat la heleșteu timp de două luni – all inclusive – cazare și masă la discreție. Ce mai tura-vura, o afacere profitabilă.
„Bun! zise el în gândul său. Ia, acu mi-e timpul!… De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie! Ştiu că i-aş cârnosi şi i-aş jumuli!” Cum zice, şi vine la uşă: şi cum vine, şi începe:
Trei iezi idioți,
Uşa vădanei descuieţi!
Că vădana sexy vă aduce:
Ruj în buze,
Miere în ţâţe,
Dragoste mare
De alinare,
Mălai cât cuprinde,
Pentru sex fierbinte,
Și un smoc de flori
Cu parfum de subsuori.
– Hai! deschideţi cu fuga, dragii mei, cu fuga!
– Măi tataie, ești idiot? Se auzi iedul cel mare din interior. Ce crezi că te-am dibuit că ești lupul? Marș de te joacă cu demonstranții, ce crezi că nu știm că ești plătit? Ai o voce de bariton și nu corespunzi.
– Și în plus, ai greșit și partitura, spuse cel mijlociu, prăpădindu-se de râs.
– Hai să-ți fac eu o cântare în rime, bolovane, strigă cel mic de la fereastră.
Lupule, lupule,
Să ne numeri ouăle,
Să te lingi pe bot un pic,
Până n-o mai rămânea nimic.
Apoi, din interiorul colibei se auziră hohote de râs nenumărate și o voie bună atât de molipsitoare încât până și lupul începu să râdă, chiar dacă el era subiectul glumelor nesărate ale iezilor.
Totuși, văzând că nu are succes, el se retrase strategic pe calea ferată până la crâșmă. Aici, o găsi pe capră căzută în butoiul cu melancolie, chiar după primul pahar de țuică. Își privi cu atenție inelele cumpărate de dimineață și-și spuse în sinea lui: “mare sportiv sunt azi, am fost la sol, la paralele pe calea ferată, am trecut și de inele, urmează capra”.
– Ce faci cumătră, capră? Cum o mai duci?
– Iaca beu!
– Aaaa… bei și cugeți?
– Nu! Doar beu.
– Dar ce voce subțire ai cumătră, aș vrea să am și eu o voce ca a matale.
– Se rezolvă, spuse capra liniștită.
Și puse mâna pe sabia de ninja atârnată pe peretele crâșmei (obiect de decor adus de viezure din peregrinările sale și pierdut la zaruri în favoarea mistrețului, proprietarul bodegii) și cu o mișcare scurtă castră lupul.
– Auuuu, auuuu, striga lupul deznădăjduit. Ce făcuși nebuno? M-ai lăsat fără moștenitori.
– Da, dar ia uite ce glas subțire și feciorelnic ai acum. În plus, nu ai a te plânge de moștenitori că jumătate din pădure sunt urmașii tăi. Bag seamă că și cei trei haidamaci de la mine din bătătură tot ai tăi or fi. Mama și-a luat câmpii, iar tatăl… lipsă la apel.
– O să mi-o plătești !
– Bine, stau capră de câte ori vrei, spuse ea cu o privire nătângă.
– Acum stai degeaba, idioato ! spuse lupul plin de nervi, cu noua lui voce de soprană.
În scurt timp, își luă picioarele la spinare și se întoarse la căsuța iezilor blestemând această zi nefastă. Cum ajunse, cum începu cântarea:
Trei iezi idioți,
Uşa vădanei descuieţi!…
Iedul cel mare fu convins pe dată.
– Mă duc să deschid, a venit capra. E vocea ei, nimeni nu mai are o voce așa subțire în pădurea noastră.
– Decât oaia…
– Da, și oaia, confirmă el.
– Și vulpița aia dulce care dansează la bară.
– Da, și vulpița, dar ce bună e aia. Chiar crezi că e vulpița? Deschid acum.
– Nu cred, aia umblă doar cu cei cu multe alune în cămară. Ar mai fi cu vocea asta și iepuroaca.
– Oooo, de aia nu mai scăpăm. Dacă vine aici, în două zile ne-am umplut de iepurași. O să colcăie peste tot.
– Ar mai fi și…
– Gata am înțeles, zise cel mare.
– Stai calm idiotule, spuse cel mic altoindu-l bărbătește peste ceafă. Avem nevoie de confirmare. Să pornească soneria de la telefon, să vedem ce melodie are.
– Dacă tu ești capra și ești cam matoală, după țuică sau răchia de la crâșmă, scoate telefonul să-i auzim cântarea.
Na, belea, gândi lupul, la asta nu m-am gândit. Dintr-o dată își aminti cum îi dansa capra când închiriase ultima dată o cameră la motel. Dansul ei languros îl înnebunise complet. Îl ascultase de pe telefonul caprei și se gândi să încerce acum.
– Copilașii mei iubiți, telefonul l-am pierdut la crâșmă. Cred că mi-a căzut în mâinile și-n geanta unui pianist de buzunare.
– Nu se mai poate, ăștia au ajuns să te fure și ziua și noaptea. Mă duc după telefonul caprei, spuse mijlociul supărat.
– Stai și tu prostovane, unde mergi? Interveni cel mic care continuă către ușă. Care-i melodia de la sonerie?
– Ceva cu crime, cu violuri, cu nuanțe retro și de cabaret.
– Ești pe aproape, dar n-ai ghicit.
– Ufff, capraasta imbecilă, Mă ucide ea cu ideile astea de protecție, spuse lupul încetișor.
– Ai zis “Mă ucide ea?” întrebă mijlociul.
– Da, așa am spus, mormăi lupul cu vocea lui subțire.
– Corect! Acum mai trebuie să ne spui doar parola.
– Care parolă, întrebă lupul plin de nervi.
– Corect! Se auzi din casă și dintr-o dată se deschise ușa larg.
În prag, iedul cel mare zâmbea cu gura până la urechi. Lupul se repede cu ochii scăpărători și cu balele curgându-i ape direct la beregata iedului. Dar, când să dea să muște se trezi c-o mătură în cap de la iedul cel mic.
– Ho! Nesătulule! Ai înnebunit? Ce te repezi așa ca disperatul? Vrei să faci indigestie?
Lupul încremeni de mirare dar nu apucă să răspundă că se trezi c-o furculiță înfiptă în dos.
– Ia furculița bre, spuse și iedul mijlociu.
Apoi, iezii începură să-i arunce în cap cu de toate, strigând la el:
– Ia și cuíțul ! și acesta îi străpunse o labă.
– Ia și cratița ! și se văzu cu ea în cap.
– Ia și o farfurie!
– Ia încă una, și pentru supă!
– Ia și un pahar!
– Sau poate vrei o halbă, și îl lovi în cap amețindu-l.
Lupul nu mai știa ce să facă. Lovit din toate părțile, rănit de capră și acum de iezi se retrase într-un colț încercând să se apere de proiectilele contondente ce-l asaltau din toate părțile. Se apăra și se ferea pe cât putea însă când îl auzi pe cel mic că se apropie de el zicând:
– Ori poate vrei lupule să faci cunoștință cu drujba buncului…
Odată cu sunetul infernal al drujbei lupului îi dispăru orice urmă de curaj și vru să o ia la fugă plin de disperare însă nu apucă să facă decât doi pași că iedul mijlociu îi puse piedică și se întinse cât era de lung pe dușumea.
Iedul cel mare prinse momentul prielnic și scoase din geanta caprei spray-ul cu piper. Fără să gândească prea mult îl îndreptă spre lup și apăsă hotărât pe el.
– Ho ! Stai idiotule! Strigă iedul mic plin de nervi altoind-ul iar cu o palmă după ceafă. Acesta nu se folosește înăuntru.
Prea târziu. Tot conținutul spray-ului plutea prin camera mică. Lupul, lovit din plin se văita nevoie-mare și plângea de-ți rupea sufletul. În scurt timp, aerul deveni irespirabil și iezii fură loviți și ei de puterea piperului așa că ieșiră tuspatru, cu lupul în frunte din încăperea toxică. Se așezară în iarba mare din fața casei plângând în cor cu toții.
Leul, înconjurat de gărzile mascate apăru și el pe acolo în timp ce-și făcea plimbarea de seară. Îl văzu pe lup în starea jalnică în care era, sângerând de peste tot, cu ochii mari și roții plin de piper.
– Cine ți-a făcut asta lupule?
– Vagabonzii ăștia mici, zise lupul plângând.
– Arestați-i pe toți, zise leul fără să clipească. Ăștia sunt recidiviști. Îi judec eu mai târziu.
Cert este că cei trei iezi au ajuns în acea seară la masa leului de la palat. Sub formă de friptură. Lupul, și-a ispășit pedeapsa la închisoare timp de doi ani pentru atac armat la domiciliul clientului și participare la demonstrații neautorizate.
În ziua când lupul a ieșit din pușcărie, capra l-a așteptat cu o masă mare și au dat o petrecere de a vuit toată pădurea timp de o săptămână. Capra era veselă că lupul o scăpase de iezii care-i dădeau numai bătăi de cap.
Acum era liberă și independentă.
Dar cea mai veselă creatură a pădurii era foca de care uitase toată lumea și care își prelungise sine die vacanța în eleșteu.

de Razvan SERBU

Anunțuri

Piata Victoriei – opinia lui Sorin

Sorin este un vechi prieten si va prezint parerea lui despre situatia actuala din Romania si modul in care se poate rezolva aceasta.

Tristetea avionului de cursa lunga

Am urmarit zilele acestea tragedia aviatica din Ucraina. Ce ar fi de spus, fata de ce s-a spus deja?
Un mujic, probabil ametit de vodca, a primit cadou de la tătuc, o jucarie mare si letala. O baterie de rachete sol-aer. Plin de nerabdare, a bagat in priza obiectul si… surpriza! Chiar functiona. Iaca si un ecran, iata si beculete colorate! Musai a venit Craciunul! Pe ecranul radarului… ca jucaria are si asa ceva, a vazut un punct care se misca. E sigur un dusman… deoarece el se simtea dusmanit de toate, fara a prinde chiar de veste, râul, ramul, erau de partea inamicului ucrainian. Bineinteles ca jucaria n-a sosit si cu manual… sau poate acesta s-a pierdut de mult. Nu a aflat bietul mujic ca trebuie sa verifice inainte sa traga. Daca maica-sa facea parasutism, ar fi doborat-o si pe ea, asa-i mujicul la bautura. Cei doi neuroni ai lui nu si-au imaginat ca exista un culoar civil de zbor in zona si ca zilnic zeci de avioane trec pe acolo. El l-a doborat pe primul pe care l-a vazut. Ar fi putut fi unul rusesc sau chiar un Tarom ce se duce la Moscova, poate chiar cu o delegatie PSD – n-a fost sa fie. Au platit oamenii de stiinta, copiii remarcabili – cam asa arata tragedia. 298 de suflete sterse printr-o apasare de buton.
Acum inevitabil am urmarit reactiile romanesti, guralive, prost informate, grupuri-grupuri de habarnisti care se urca pe movila de gunoi strigand unul mai tare ca altul, fara a adauga un pic de creier in zeama lor. Asa-i romanul. Incepe frazele cu „DECI..” Concluzia precede rationamentul, acesta din urma fiind mereu siluit ca sa corespunda cu ceea ce scrie dupa virgula de la „deci”.
Intrebari de genul „Ce cautau pe acolo? Ei nu stiau ca e razboi?” te fac sa razi daca n-ai plange. Sa le spui ca avioanele civile zboara pe niste rute stabilite in conformitate cu acordurile internationale si ocolesc culoarele armatei. Ca spatiul aerian al fiecarei tari este impartit intre civil si militar restrictionat si ca niciun avion civil nu zboara pe unde il taie capul, tocmai pentru a evita riscul de a fi confundat cu o amenintare si eventual doborat. Dar de, pentru asemenea rationamente ar trebui sa ai macar un minim de informatii, pe care oricum le poti gasi fara probleme, si Google – e doar la un click distanta, nu trebue sa sapi dupa ele in inima piramidelor.
Apoi, ca sa continuam cu ceea ce ne este noua mereu drag – avem concluziile! Cu ele manjim ecranele televizoarelor si suntem scandalizati ca cei din alte tari nu fac la fel. Pai cum se poate ca Europa sa nu le dea un pumn in gura rusilor? Se poate? E clar ca Europa este moale, fara vlaga… NATO n-are forta… si iaca asa iar mai manjim ecrane… dam cu bidineaua noastra impunandu-ne realitatea. Evident, neuronul comentatorilor nu putea accepta ca nu suntem pe maidan si Europa e ceva mai civilizata decat isi imagineaza ei. Din intamplare, la ei cuvantul DECI este mai la final. Asteapta anchetele sa se desfasoare si abia cand au concluziile actioneaza. Oooo… dar acest lucru este dificil de inteles pentru cineva care are normele de comportament romanesc. Ca la nivel de intelectual nu e mare diferenta intre mujicul apasator pe butonul de racheta care a vazut un avion si a spus: DECI – e un inamic, si comentatorul roman care a spus: DECI situatia e clara! – asta-i de la sine inteles.
Ce urmeaza?
E foarte simplu, unii si-au dat seama, dar cei mai multi arunca niste petarde de ti se ridica parul in cap. Ca vezi Doamne e un semnal de avertizare al rusilor, ca vor sa indeparteze Ucraina de pe drumul ei european, ca e o declaratie de forta! VAX! Domnilor va spun ca nu aveti niciun pic de creier.
Pai usor i-ar fi acum lui Putin? In ziua de azi, oricat ai fi de puternic iti poti arata muschii pana la un punct. Cand tot globul te arata cu degetul ce poti sa faci? E simplu… iei distanta fata de autorii tragediei si ii spui mujicului ca e un dobitoc, si-l lasi in plata Domnului. Acum el s-a transformat rapid din prieten, intr-un necunoscut. Te retragi deocamdata si mai astepti cateva zeci de ani, poate urmasii tai vor incerca si vor reusi ceea ce tu n-ai reusit. Putin stie ca razboiul in Ucraina s-a sfarsit cu aceasta imensa gafa.
Acum daca cititi printre randuri, veti vedea ca Putin a cerut aseara convorbiri directe cu Ucraina ca iasa onorabil din acest razboi. Putin este un diplomat versat, intrebarea este cat de buni sunt negociatorii Ucrainieni. Vom trai si vom vedea.

Ai semnat deja? Ce mai astepti?

Continuăm lupta! Aceasta este petiția cu cele mai multe semnături împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. Vocea noastră e din ce în ce mai puternică! Trimite vestea mai departe. Hai să oprim proiectul catastrofal pentru totdeauna!

Dragi prieteni,

Parlamentul ar putea aproba în curând un proiect de lege neconstiuțional care legalizeaza un adevărat dezastru ecologic în Roșia Montană. Politicienii sunt deja șocați de mobilizarea masivă a cetățenilor împotriva proiectului. Haideți să le arătăm căt de mulți suntem! Semnează acum și cere Parlamentului să respingă proiectul de lege:

E un moment decisiv, dintr-o lungă luptă pentru salvarea munților și satelor neatinse de timp din Transilvania. Parlamentul tocmai a primit un proiect de lege care ar putea da undă verde mineritului cu cianuri la Roșia Montană. Haideți să ne asigurăm că reprezentanții noștri vor opri planul care riscă să transforme o parte din munții Carpați într-o scenă de coșmar distopic.

Protestatarii spun că mina ar putea contamina pânza de apă freatică din toată regiunea, iar dacă barajul va ceda, așa cum s-a întâmplat la Baia Mare în 2000, ar putea contamina Dunărea și Marea Neagră. O companie canadiană deține peste 80% din acțiuni, deci după ce aurul va fi extras, România va rămâne cu o zonă devastată și nici nu va fi mult mai bogată de pe urma exploatării. Iar dacă Parlamentul va aproba proiectul de lege, aceasta va fi o uriașă dovadă de desconsiderare a voinței cetățenilor, care au rămas consecvenți împotriva proiectului, în ciuda campaniilor de marketing în valoare de milioane de dolari ale companiei miniere.

Ca urmare a presiunii constante venite din partea societății civile, prim-ministrul Ponta, care a aprobat proiectul de lege în Guvern, se declară acum împotriva lui și cere celor două Camere ale Parlamentului respingerea sa urgentă. Haideți să le arătăm aleșilor noștri că vocea noastră nu mai poate fi ignorată! Împreună îi putem convinge să respingă acest atac împotriva naturii și a statului de drept. Nu mai avem mult timp la dispoziție. Parlamentul ar putea vota săptămâna aceasta. Semnează petiția și trimite vestea mai departe:

http://www.avaaz.org/ro/save_rosia_montana/?brJABab&v=29624

Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă în toată țara pentru a se opune proiectului, ridicând corturi în Piața Universității pentru a protesta împotriva deciziei. Legea nu ridică probleme doar în ce privește protecția mediului: sătenilor le vor fi preluate cu forța proprietățile și vor fi dați afară din propriile lor gospodării. Legea propusă s-ar putea sustrage anumitor reglementări în vigoare și ar suspenda prevederile altor legi și ale Constituției sub pretextul că proiectul este „de utilitate publică şi interes naţional deosebit”. Aceast proiect de lege și parcursul lui pâna în momentul actual creează un precedent periculos și reprezintă o dovadă clară că legile din România pot fi schimbate după plac de marile corporații miniere.

Pe perioada exploatării vor fi create doar 900 de locuri de muncă, iar pe termen lung prezența cianurilor va distruge aproape complet potențialul de dezvoltare economică a zonei. Iar Guvernul ignoră rezoluția Uniunii Europene care cere statelor UE să nu sprijine proiecte de minerit cu cianuri până la instituirea unei interdicții pentru această metodă în Europa.

Roșia Montană și viitorul nostru ar putea fi vândute unei corporații miniere de către proprii noștri guvernanți. Nu ne putem permite să pierdem această bătălie. Semnează petiția și trimite vestea mai departe:

http://www.avaaz.org/ro/save_rosia_montana/?brJABab&v=29624

Comunitatea Avaaz și-a unit forțele în numeroase rânduri pentru e proteja natura, statul de drept și a câștiga bătăii importante în țări din toată lumea. Uniți, putem salva Roșia Montană!

Cu speranță și determinare,

Bissan, Doina și întreaga echipă Avaaz

MAI MULTE INFORMAȚII:

Guvernul a aprobat legea care permite exploatarea la Roșia Montană și o trimite Parlamentului
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Guvernul+a+aprobat+legea+ce+permite+exploatarea+la+Rosia+Montana

Străin în România: Roșia Montană, lucrul ce mă revoltă cel mai tare
http://www.ziare.com/social/romani/strain-in-romania-rosia-montana-lucrul-ce-ma-revolta-cel-mai-tare-1241079

CNN, despre Roșia Montană: După primăvara arabă și vara turcească, vine toamna românească
http://www.dailybusiness.ro/stiri-companii/cnn-despre-rosia-montana-dupa-primavara-araba-si-vara-turceasca-vine-toamna-romaneasca-93400/

Ministerul Justiţiei le dă dreptate protestatarilor: Legea Distrugerii Roşia Montana este neconstituţională
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ministerul-justitiei-le-da-dreptate-protestatarilor-legea-distrugerii-rosia-montana-este-neconstitutionala-vezi-documentul-oficicial-vocea-strazii-mai-tare-decat-vocea-lui-ponta-gabriel-s-a-pra-97495.html

Marile minciuni cu despăgubirile pentru Roşia Montană şi procedura de urgenţă
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/marea-minciuna-cu-despagubirile-pentru-rosia-montana-si-procedura-de-urgenta-cum-a-reactionat-bursa-protestele-continua-97952.html

Doi îngeri

Povestea spune că în vremuri nu atât de îndepărtate cât să nu le ținem minte, dar nici atât de apropiate încât să le trăim noi, au venit pe pământ doi îngeri.

Unul dintre ei era înțelept și plin de experiență iar celălalt mai tânăr și grăbit să facă numai fapte bune. Drumul celor doi drumeți s-a așternut a trece printr-un sat, la marginea unui pârâu zburdalnic ce-și legăna apele printre ramurile codrilor.

Cum seara îi prinse din urmă, pe cei doi s-au hotărât a-și găsi un adăpost pentru noapte.

– Seara bună gospodare! strigă îngerul cel vârsnic la poarta celei mai rărsărite case din sat.

– Seara bună, se auzi răspunsul ursuz al stăpânului casei.

– Cerem găzduire pentru o noapte, că suntem străini de aceste meleaguri și nu avem unde înnopta.

– Și nu vă puteați duce în altă parte?

– Pe matale te-am vazut prin curte, și ne-am gândit că ești un om bun ce nu-i lasă pe drumeți să doarmă sub cerul liber. După casa dumitale se vede că ești om cu stare, respectat în sat și nu se cade să cerem găzduire la altcineva. Ar fi mare rușine pentru tine ca vecinii tăi să fie de p[rere că noi nu te-am crezut demn de a ne fi gazdă.

Vorbele meșteșugite îi arătară stăpânului casei că mai mult ar fi avut de pierdut dacă se auzea că gonise de la poarta sa doi drumeți necăjiți. Prin urmare, le îngădui să stea o noapte, dar le spuse că singurul loc unde se puteau așeza era în pivniță și el oricum n-o să-i hrănească cu nimic. Așa că ar face bine să-și umble prin traistă dacă vor a îmbuca ceva.

Tânărul înger era supărat că erau tratați așa, dar înger fiind, supărarea îi trecu repede și se cuibări pe o laviță veche sub un zid de piatră. Uitându-se după tovarășul său văzu cum acesta astupa cu multă îndemânare o crăpătură mare în zid. În sinea sa admira puterea compasiunii ce-l străbătea pe cel bătrân.

A doua zi, cum s-a înălțat soarele o geană desupra pădurii, cei doi îngeri erau din nou pe drum. Au lăsat rapid în urmă satul și al său pârâu și au făcut drum lung, așa cum doar îngerii pot face, până la lăsarea întunericului. Atunci în calea lor apăru o casă. Este cam mult spus o casă, mai degrabă un bordei, și acela șui și strâmb de ziceai că prima boare de vânt îl va face una cu pământul din care s-a ridicat. De data aceasta îngerii cerură găzduire acelor oameni sărmani a căror singură avuție păștea și mugea liniștită în fața colibei.

Bucuroși nevoie-mare cei doi soți sărmani se arătară gata să-i primească. Le-au oferit cel mai bune mâncăruri pe care le aveau și le-au pregătit propria lor cameră pentru noapte. Tânărul înger era mișcat până la lacrimi de sufletul bun al acestor oameni săraci. Spre dimineață, după o noapte plăcută îngerul i-a văzut pe stăpânii casei plini de o adâncă jale. Își plângeau vaca ce murise fără a da vreun semn de boală, tocmai în această noapte.

După ce luară masa împreună cu sărmana familie îngerii plecară.

Imediat cum au ajuns la primul cot al drumului îngerul cel tânăr sări repede să-l întrebe pe cel vârsnic cum este posibil așa ceva.

– Lucrurile nu sunt întodeauna ce par a fi, răspunse cel mai în vârstă zâmbind.

Furios îngerul îi spuse că el se întoarce și cere ca o minune Dumnezeiască să se întâmple și ca vaca țăranilor să revină la viață.

– Nu poți face acest lucru, pentru că eu am fost de acord ca ea să moară, spuse îngerul bătrân.

– Dacă nu aș știi că ești înger ți-aș spune că ești una dintre cele mai rele creaturi din ceruri și de pe Pământ.

– Ești încă tânăr dragul meu prieten și mai ai multe de învățat.

– Ce pot învăța? Te-am văzut cum i-ai ajutat pe cei răi și i-ai oropsit pe cei buni. Deci, ce pot învăța de la tine?

– Un lucru simplu.

– Care?

– Acela că nu toate lucrurile sunt ce par a fi.

– Vrei să spui că nu l-ai ajutat pe cel rău?

– Ba da, dar nu cum crezi tu.

– Atunci luminează-mă, învață-mă, spuse tânărul plin de năduf.

– Vezi tu, tinere înger, odată eram și eu ca tine plin de dorul de a face bine în stânga și în dreapta, dar după un timp mi-am dat seama că mai mult stricam decât să ajut așa că am început să fiu mai chibzuit. Omul la care am înnoptat ieri avea o boală, un păcat ce creștea odată cu averea. Se numește LĂCOMIE. Puteam să-l vindec, dar este alegerea lui să fie lacom și nu puteam să intervin.  Asta să-l să-i mănânce sufletul precum boala mănâncă trupul. Cu cât va avea averi mai mari cu atât păcatul lăcomiei îl va stăpâni mai puternic.

In crăpătura zidului pe care am astupat-o era o găleată plină de galbeni. Eu am astupat crăpătura și astfel nu va mai găsi niciodată comoara. Astfel i-am dat timp să-și vindece lăcomia, dacă va vrea și dacă va putea.

– Dar cu vaca cum rămâne? întrebă tânărul.

– Vaca?… Noaptea trecuta sufletul gospodinei trebuia să plece. Eu am făcut o înțelegere cu îngerul morții să ia vaca în locul ei.

Varianta la Povestea celor doi îngeri de aici

S-a terminat cu libertatea Internetului in Romania! ACTA vine peste noi!

Astazi Romania a semnat ACTA!

Guvernantii romani si europeni ar trebui sa mai si citeasca ceea ce semneaza! Cat timp vom mai avea in conducere oameni care se comporta ca oile in turma?

La revedere site-uri de torente de filme online, de software fara licenta si altele ca ele. Dar asta este numai inceputul! De acum incolo veti fi monitorizati de operatorul dvs de Internet, veti fi un infractor pana la proba contrarie. Milioane de fotografii, melodii texte sau orice altceva distribuit liber pe Interenet al caror autori sunt imposibil de gasit sau verificat intrucat care au decis ca ceea ce au produs ei sa fie distribuit liber nu va vor mai fi accesibile.

Cititi documentul de mai jos!

Document realizat de către AccessNow.org în colaborare cu EDRi şi TACD

Traducere în limba română de Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI

(mai mult…)

Steve Jobs, co-fondatorul Apple, a murit

Seve Jobs

1955-2011

El suferea de mai multe probleme de sanatate dupa operatia suferita in august 2004 ca urmare a unei forme extrem de rare de cancer la pancreas.

Numele sau este legat de aparitia primului PC (personal Computer), aparitia iPod, iTunes, iPhone si iPad. Toate aceste produse au schimbat viata a miliarde de oameni. Jobs a fost considerat primul dintre persoanele extraordinare aparute in industria de IT. Un artist al stilului si al inimilor, Job a inspirat firca si admiratie pentru cei care lucrau pentru el sau pentru competitorii sai.

Istoria spune ca odata cu aparitia Apple II in 1977 au aparut computerele personale. Pana atunci, computerele aratau ca niste dulapuri uriase ce de multe ori ocupau etaje intregi ale unor cladiri. Stiinta computerelor reprezenta o componenta exotica la care doar cativa initiati aveau acces. Pe atunci, nimeni nu indraznea sa intrevada vreo schimbare. Un tanar, Steve Jobs nascut in 1955, si adoptat de Paul si Clara Jobs a decis ca acest lucru se poate schimba. Silicon Valley, cunoscuta la acea vreme ca  Santa Clara Valley, la poalele muntilor View si Cupertino, locul unde si astazi este centrul Apple a fost locul unde s-au pus bazele unei companii ce a pornit dintr-un garaj si a schimbat lumea.

La aparitia primului joc ce se putea conecta la televizor – Atari, Steve Jobs a vazut o oportunitate extraordinara. El era atras, conform modei anilor 70 de curentul psihedelic, muzica rock si variatii guru ce aparusera din India. El si-a perecut un timp chiar in India experimentand drogurile, budismul si cultura indiana. Intors in SUA (mai mult…)

Nor de etichete