Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Archive for the ‘Fun’ Category

Sa mai si zambim oleaca…

Mai tineti minte rezultatele la Bac?

Noapte

Praful s-a transformat în noroi odată cu ultima ninsoare. Acum pașii mi se afundă în zloată.

Mașinile trec destul de rar, eu sunt singur, și pășesc.

Singur și gol. Am dat tot, nu mai am nimic. Nimic de dat, nimic de împarțit. Poate doar creditorii să-i mai împart.

S-a terminat!

Pustiul sufletului meu a început cu necazul, apoi cu disperarea. Apoi a venit tristețea. O tristețe mare, neagră ce acoperă întregul orizont.

Nimic de spus, nimic de făcut, oricum, nimic nu mai contează. Sunt singur. Un călător ce e purtat de trupu-i șovăielnic. (mai mult…)

Pisica Pufy

Mica, dulce, dragastoasa, cu blana lucitoare si pufoasa sta la mine in brate cat e ziua de lunga. Pufy, partenera mea de televizor, partenera de iubire si de viata ma priveste adesea lung si dragastos inainte de a se cuibări in inima mea
Zi de zi torsul ei imi topeste inima. Bucuria mea e sa o privesc dimineata cand se intinde dezmortindu-si spatele. O urmăresc in cele 20 de minute de spalat labutele, de tolanit in fotoliul ei.
De când era un ghem de blană pe care-l puteam ține în palmă nu m-am despărțit nicio zi de ea.
Acum sunt trist. Trebuie să plec din țară. Voi zbura cu avionul. Voi lipsi 10 zile. Este prima dată când nu o pot lua cu mine. Trebuie să o las cu cineva, dar grija mă termină. Dacă nu va fi bine tratată, dacă îi va lipsi ceva? Dar nu am de ales.
Zborul este mâine și azi trebuie să rezolv problema. Pun mana pe telefon si imi sun fratele:
– Dorele!
– Da, mă! Care ești?
– Sunt eu, fratele tău!
– Aha, salut!
– Măine plec și n-am cu cine s-o las pe Pufy.
– Cine e Pufy?
– Pisica. O știi, pisica mea.
– Aha, nașpa frate.
– Mă gândeam s-o las la tine până mă întorc.
– Da, ce nu poate să stea singură? Îi este frică de întuneric? Lasă lumina aprinsă! (mai mult…)

Mânăstirea

Se spune că odată, în mijlocul unui podiș, departe de orice sat sau oraș, în mijocul unor ținuturi aspre, greu încercate de stihiile naturii s-a construit o mânăstire. Acolo, disciplina era foarte strictă. Regulile erau multe și preotul ce o conducea cu mână de fier nu accepta nici cea mai mică abatere.

În câteva secole, această mânăstire a devenit foarte faimoasă pentru puritatea asceților ce trăiau aici. Disciplina și regulile au rămas mereu la fel de stricte. Obiceiul era ca din când în când, câte un tânăr călugăr să se închidă într-o mică chilie pentru meditație și rugăciune. El avea voie ca odată la 10 ani să spună două cuvinte.

Într-o primăvară, un tânăr bălai cu sufletul plin de fervoare a cerut permisiunea preotului ce conducea mânăstirea să pornească pe „Calea de 10 ani” cum era cunoscută mica chilie de piatră. Tânărul și-a petrecut 10 ani de tăcere în liniște și meditație.

În ziua în care se împlineau cei 10 ani, preotul a venit la chilia de piatră.

– Care sunt cele două cuvinte pe care vrei să le spui astăzi, după 10 ani?

-… patul…  tare.

– Așa deci, mormăi preotul în barbă.

Și încă zece ani trecură. Din nou preotul, ce era bătrân acum, făcu drumul până la chilie pentru a auzi ce are de spus ascetul.

– Au mai trecut 10 ani, care sunt cuvintele pe care dorești să le spui azi?

– Mâncarea… proastă.

– Așa deci, mormăi preotul în barbă.

Și încă zece ani trecură. Preotul ajunsese foarte bătrân și a cerut ajutor pentru a putea ajunge la chilie pentru a auzi cele două cuvinte. Câțiva tineri învățăcei au sărit imediat și l-au sprijinit pe tot drumul.

– Iată că eu am îmbătrânit și nici tu nu mai ești copilul care a intrat în această chilie. Au mai trecut încă zece ani. Ce cuvinte dorești să spui astăzi?

– Eu… abandonez.

– Știam eu că ești slab, nu știi decât să te plângi, spuse bătrânul.

Eu si Dolce

Acest post este despre… nimic.

De fapt, nu am mai scris de ceva timp, si m-am hotarat sa mai pun oarece cuvinte pe acest blog.

Ca sa va spun ce prostii mi-au mancat timpul in ultima perioada cred ca v-as plictisi. Ca m-am luptat cu Dolce poate ar fi placut de povestit. Si voi scrie despre asta.

Je, abonat vechi si multumit in valoare de peste 90% de serviciile Dolce ajung sa constat cum al meu level de „customer satisfaction”  scadea pe zi ce trece. Acest lucru ma nemultumea profund. Adica, cum domnule, sa fiu eu din ce in ce mai „less” satisfacut de Dolce? Aşa nu mai putea continua. Cand am ajuns cu nivelul „of satisfaction” la 60% am concluzionat ca era ceva ce merita analizat.

Prin urmare, aceasta decizie dificilă fiind antamată am purces la etapa de studiu. Etapa este una extrem de complexă şi de laborioasă. Oricum, pentru a scurta pe cat posibil şi a reveni in mod regulat „la oile noastre” cum ar zice un celebru personaj in viaţă, mi-am adus aminte ca intrebarea la care trebuia sa raspund era relativ simpla „Oare ce puşca lui Pintea mă nemulţumeşte?”.

După trei zile de studiu şi două vedre de vin am concluzionat ca (mai mult…)

Legenda Veneticului

De curând, am descoperit una dintre cele mai frumoase legende de pe plaiurile Oltului. Prin urmare, m-am decis să o fac cât mai cunoscută.

La Dobrușa, legendele locale menționează un venetic, un străin cu puteri magice ce locuia prin padure laolaltă cu fiarele. Acesta ar fi trait câteva sute de ani prin folosirea unei licori magice pe care o bea zilnic, timp de o lună la fiecare echinocțiu de primăvară.
Băutura era distilată de două ori și provenea din veninul șarpelui (se pare că legenda se referă la viperă) combinat cu veninul de albină, ca “două părți de șarpe ce dau roată unei părți din acul de albină”. Străinul, odată cu puterea miraculoasă a nemuririi se transforma lent dar fără oprire într-un soi de creatură fără minte și fără suflet. Veneticul din legendă avea o putere cu totul ieșită din comun “la supărare, cu mâinile goale scotea stejarul din rădăcină, îl frângea ca pe o surcică și îl arunca cale de nouă dealuri și nouă văi” ca urmare a folosirii acestei băuturi.
Dacă la început, el era prieten cu localnicii, odată cu trecerea timpului, străinul devenise periculos ocupându-se numai cu “răutăți ce sfidau legile oamenilor, ale naturii și chiar pe cele ale lui Dumnezeu”. El cobora din pădure în special noaptea și omora vitele sătenilor cu multă ușurință și fără vreun zgomot mișcându-se ca o nălucă. Se spune că atunci când se întâlnea din întâmplare cu vreun sătean îi lua viața doar cu puterea privirii.
După o vreme, atacurile nocturne deveniseră atât de frecvente încât sătenii cerură ajutorul lui vodă. Acesta trimise o ceată de voinici pentru a curăța pădurea de venetic. Cu mare spaimă și înfrigurare sătenii povesteau că niciun voinic nu mai fu văzut după aceea.
Un pusnic, curat sufletește și cu mare frică de Dumnezeu, când a auzit de întâmplare a cerut ajutor de la Maica Domnului și s-a așezat pe o coamă de deal, la poalele pădurii rugându-se neîncetat timp de mai multe zile fără să mănânce sau să bea ceva. Cu fiecare zi, cu fiecare oră și cu fiecare clipă de rugăciune smerită, forțele diavolești ale veneticului slăbeau. Acesta când a văzut că nici măcar băutura sa magică nu-și mai făcea efectul s-a hotărât cu năprasnică mânie să-l ucidă pe pusnic.
Pe măsură ce se apropia de colina pusnicului el tot îmbătrânea, băutura sa nu mai avea niciun efect în fața puterilor Dumnezeiești. Astfel, veneticul își găsi sfârșitul la poalele colinei unde se ruga pusnicul, murind de bătrânețuri neputincioase.
Conform acestei legende, schitul Dobrușa a fost clădit pe locul unde pusnicul, ajutat de Maica Domnului a avut izbândă în lupta cu forțele întunericului reprezentate de venetic. De aceea, biserica are hramul ,,Vovidenia – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” ca o mărturie pioasă de credință și de speranță în fața viitorului și a luptei neîncetate cu întunericul ce îi amenință pe credincioși.

Din Turcia cu drag… o cadână în HD

Cu ocazia vizitei mele de lucru în ţara vecină şi prietenă am luat cu mine o cadână… sub formă de imagini. Ca să vă fac ziua mai bună, vreau să va fac cadou aceste imagini. Filmarea am facut-o la hotelul Ephesia în seara turcească.

Această cadână am impresia că am mai văzut-o acum 5-6 ani ca solistă principală la Caravanseraiul din Kuşadasi.
Dupa cum se vede, acum au mai trecut anii şi „prestează” doar la serile turceşti ale hotelurilor.
Daca vreunul dintre voi recunoaşte interpreta să lase un comment. Mersi.

Pasajul Basarab se deschide

Ieri trecura pe la 7 fo’ 3 tramvaie fix pe podul sau pasajul Basarab. Azi s-or si intors. Si s-or dus si altele. Tot azi circa 10-12 camioane incarcate cu pietris s-or catarat pe pod. Cred ca vor sa infiga pilonii de rezistenta mai mult in pamant. L-or fi construit prea inalt?

Azi ne-au desfiintat si trecerea de pietoni. Au pus si gard ca sa ne simtim ca la inchisoare. Podul Basarab are si plancarde prin care ne anunta ca e inchis. La cata politie e si la cati muncitori se fac ca lucreaza prin zona sigur in curand se deschide. Poate maine? Va tin la curen si revin si cu poze cu proxima ocazie.

Preturi tigara electronica – experienta primelor zile

Dupa cum va spuneam intr-un post anterior, iata ca, in sfarsit, mi-am luat una bucata tigara electronica de la amicul de mai devreme. In mod deloc surprinzator, acum fumeghez din ea.

Pretul unei atari investitii depinde foarte mult de modelul ales si de locul de unde se cumpara. Par examplu, tigara electronica cumparatata de mine e de fo’ tri sute si un pic de lei setul. Am vazut si pe la doua sute si fo’ patruzeci pe la altii dar, depinde de producator, de model, de ceea ce contine setul etc. Oricum eu va recomand insistent modelul eGo, indiferent de unde l-ati lua. Toti amicii care au avut rezultate au avut asa ceva.

Acusica, Je am fo’ destul de neincrezator in tigaretele astea dar ma decisei sa incerc. Acum va povestesc experienta mea cu argintia tigara electronica.

Pe la mijocul saptamanii trecute, aveam intalnire cu onor patron magazin tigari electronice. Ma dusei la el in batatura si printre altele ii spusei sa-mi vanda si mie una bucata. Apoi, el, baiat finut incepu sa ma vrajeasca ca sunt bune, ca sunt minunate, ca el fumegheaza vapori de fo’ sase luni.

L-am lasat sa se aventureze in insiruirea de minunatii si l-am intrebat daca in atata amar de vreme nu s-o lasat de fumat, cum crede ca eu o sa pot sa fac acest lucru. Ei, bine, raspunsul lui m-a multumit pe deplin. „Nu ma las, ca mie imi place sa fumez, si nu vreau sa ma las.”

M-a intrebat cat fumez (un pachet si 7-8 tigari pe zi) si ce fumez (Winston light) si mi-a recomandat sticluta cu picaturi Malboro mediu (se pare ca nu exista picaturi de Winston). Apropos, exista solutii tari, medii slabe si fara nicotina. Eu le-am luat pe cele medii.

Acu ceva vreme un coleg si-a cumparat o tigara electronica ieftina, trageam din ea de-mi ieseau ochii din cap ca la melc si nu simteam nimic. Acusi, cu asta situatia era vag diferita. (mai mult…)

Raspunsul la… presupusul

In China, la fratii nostrii cu ochii lunguieti si pielea mai gălbioară, găsim una bucată plantă ce se vinde la bobiţe.

Bobiţele sunt fiecare câte una bucată frunză sau una bucată rămurică cu tot cu frunze. Acuşi… cum or face ei biluţele astea fără să rupă frunzele şi nici rămurerele este una bucată mister.

Vă pun mai jos biluţele lângă frunzele care or binevoit să se ejecteze din alte bobiţe similare.

(mai mult…)

Dă-ţi cu… presupusul! – ediţia de primavară

Sportul national este de a ne da cu presupusul despre orisice cu atat mai abitir cu cat nu stim nimic despre subjectul in cestiune.

Prin urmare va provoc sa jucam din nou acest joc drag noua.

Deci, va ofer de aceasta data 3 poze despre acelasi obiect. Hai sa vedem daca cei care au pierdut data trecuta isi pot lua revansa acum.

Si…. pozele sunt….. urmatoarele

(mai mult…)

Luna plina

Aseara a fost luna plina. I-am facut o poză. Sper să vă placă.

Poza e făcută din mână, fără trepied.

Dacă vreţi să folosiţi această fotografie în lucrările voastre, specificaţi sursa, nu pretindeţi că e a voastră. Eu o pun la dispoziţia tuturor la rezoluţia maximă pe care o am.

Sub imagine mi-am pus şi câteva gânduri în limba engleză pt. restul lumii barbare, nevorbitoare de limba română.

By downloading an Image You agree to be bound by the terms of this Agreement automatically, without any other conditions or declarations. If You do not agree with these terms, You are not allowed to download the Image.

This Image are copyrighted and is the properties of Razvan Serbu. All rights (mai mult…)

Windows Phone 7 update – experienta de utilizator

Anul trecut in decembrie mi-a expirat contractul cu Orange. Prin urmare, mi-am luat un nou contract si mi-am schimbat vechiul telefon. Telefonul pe care-l aveam inainte era un HTC pe care rula un Windows Mobile 6.5. Eram foarte multumit de el, dar de…, am zis ca Windows Phone 7 e si mai si. Concluzia este ca mi-am dat multi pumni in cap dar m-am si bucurat mult. (mai mult…)

Un chinez hotărât…

Un chinez… ca tot românul se hotărăşte să spargă o bancă, că doară vin vremuri grele, ţara în recesiune şi ca să citez dintr-un clasic în viaţă „la trecutu-ţi mare, un viitor cât mai haios”. Oricum, chinezul nostru este o persoană hotărâtă şi extrem de perseverentă… ca tot chinezul. Oricum, o imagine face cât 1000 de cuvinte iar un film chiar mai mult. Vedeţi  în continuare ce s-a întâmplat.

La patinaj – compunere pentru clasa III-a

de Vlad Şerbu

Compunerea trebuie să aibă Introducere, Cuprins şi Incheiere. La Introducere scriem despre locul unde se petrece actiunea şi persoanele participante. La Cuprins scriem întâmplarea şi la Încheiere ce învaţă copilul din această întâmplare.

Era o zi rece de primăvară, tatăl lui Vlad nu se îndura să plece la servici. Se simţea obosit. Vlad se duse la tatăl său.

– Ce faci tati? Te duci la servici?

– Astazi este sâmbătă şi nu merg la servici decât cei care fac ore suplimentare, iar eu nu mă simt în stare.

– Tati, nu uita că vine căldura şi mi-ai promis o bicicletă.

Tatăl lui Vlăduţ şi-a dat seama că are nevoie de bani pentru bicicletă. Atunci el se hotărâ să meargă la servici.

Peste câteva ore Vlăduţ îşi chemă prietenii şi s-au dus la patinaj.

Vlăduţ a încercat să facă o cascadorie, dar a căzut şi gheaţa s-a rupt cu el. Copii au încercat să-l scoată din apă dar nu reuşeau. Un coleg care avea telefon mobil l-a sunat pe tatăl lui Vlad. Acesta era macaragiu şi făcea lucrări cu macaraua pe lângă lac. Când a auzit ce s-a întâmplat a întins braţul macaralei până la el şi a reuşit să-l scoată.

Vlăduţ a învăţat că e bine să ai un tată macaragiu care să lucreze ore suplimentare.

Ati vazut reclama?

Una dintre cele mai reusite reclame. In mod absolut senzational este vorba de un produs german, dar, umorul este mai degraba britanic.

Enjoy 😀

Ghici…

M-am gandit sa fac un mic concurs, avand in vedere ca n-am mai scris de mult pe blog. Inca nu m-am hotarat ce premiu sa dau insa astept sugestii.

Oricum, la acest concurs sunt doua persoane care nu au voie sa participe, unul dintre ei fiind Dan Iancu iar cea de-a doua persoana a fost langa mine cand am facut poza.

Concursul este simplu.

GHICI ce este in fotografia de mai jos:

In cazul in care ai nevoie de mai mult ajutor, poti descarca varianta prelucrata a fotografiei de AICI sau ORIGINALUL.

Acum e cazul sa va las sa ghiciti si sa-mi faceti sugestii pentru premiu.

CASTIGATORUL este ATHE care a fost cel mai aproape de adevar. A vorba de icre negre. Nu se transforma in pesti ci stau cuminti pe o felie de paine. Icra este sparta din motive necunoscute mie.

Deci, premiul pe care ti l-ai ales este sa fac ceva cu iarna asta sa se mai incalzeasca afara. Intrucat ai castigat, am rezolvat problema ta si de maine se va incalzi.

Recomand…

Eram cu placa si faceam surf.

Si cum ma dadeam eu cu viteza, ba pe un site, ba pe un blog, am ramas incremenit (evident pentru poza) pe doua dintre ele.

Am ramas asa prea mult timp, buchisind ce-mi vedeau ochisorii. Distractia a fost maxima, penele hautorilor ascutite.

Deci preiau, cu adanca nesimtire si fara nici cea mai vaga urma de regret halci intregi din carnea pe care Athe si Vraji o pun pe blogurile lor.

Athe spune:

„Dragi tovarăşi, tovarăşe şi pretini, grele vremi am ajuns să vieţuiesc. Nu, azi n-am de gând să vă toc creierii cu faptul că de luna viitoare pot să fug în lume că n’o să mai am cu ce să-mi plătesc dările pe la bănci şi alte chestii (Emile, numa’ bine îţi doresc cu ocazia asta. Şi ţie Trăienică). Problema pe ziua de azi sună puţin altfel şi e vag roeuse. Că fiind vară, şi cumnatu’mio neavând ce face acas’ la el, şi-a propus să-mi distrugă mie visele de conţed liniştit şi făr’ de lovele pe mănoasele plaiuri mioritice, la etaju’ 4. Şi s-a apucat de zugrăvit. Că ţâcă (recte nepoate) începe grădiniţa din toamnă, şi se mută cu căţel şi purcel pe capul subsemnatei cândva pe la începutul lui septembrie. Şi a început de săptămâna trecută, când a zugravit dormitorul în care vieţuiesc ei în timpul liber. Acu’ nu ştiu exact ce meteorit i-a lovit (pe el şi pe soru’mea, care este) că şi-au vopsit camera juma’ portocalie (adică portocaliu’ de la o rangă) şi juma’ roşie (adică roşu ăla de pe steagu’ nostru’i scris unire). Nu m’a deranjat chestia asta atâta timp cât puteam să inchid uşa de la camera respectivă şi s-o bat în cuie. Partea proastă e că, azi pe la vr’o paisp’ce trecute fix mă trezesc acas’ cu susnumitu’ cumnat şi susnumita soră. Şi cu o tonă de chestii în plase, cutii şi găleţi. Şi am aflat că azi avem (mai mult ei decât eu) program administrativ – gospodăresc : zugrăvim holul de la intrare şi bucătăria.” Restul il cititi aici.

Pe de alta parte Vraji spune:

„blonda stă pe budă și citește posolgia pentru pastilele de căcare (civilizat li se spune pastile de slăbit, științific habar n-am cum le spune…)

minusculul chihuahua e încolăcit pe glezna ei stângă și dă din cur. e ca o mașină de cusut pentru de voiaj, mititică și harnică.
”are nevoie de afecțiune”, rezumă, laconică, creatura care vrea să scape de cele 300 de grame în plus ce-i umbresc seninul.

”nu acum kiki”, geme blonda (mai mult…)

Sunt păcătos!

Sunt un păcătos care a murit!

Am murit şi m-am trezit în iad.

Cald, cald, multă umezeală! Indicele de confort termic a depăşit baremurile – iar.

Sunt buimac. Pornesc aerul condiţionat, mă frige buzunarul, îl opresc rapid. Încă o tortură! Ai tot ce vrei dar nu poţi folosi nimic. Încerc să mă calmez.

O muzică serafică mă invadează, cad într-o stare de transă. Da! E bine! Nu mai ştiu de mine!

Totuşi… muzica diafană pare cumva cunoscută, senzaţia de beatitudine trece odată cu încercarea creierului de a separa şi analiza fiecare acord.

Într-un final vine şi rezultatul eliberator. E vorba de suava împletire a muzicii produsă de un excavator, trei camioane (le pot distinge pe fiecare în parte, am un sourround de excepţie), o drujbă ce punctează delicat ritmul, două maşini de compactat pământul şi două freze ce taie uşurel betonul. Toate acestea se împletesc divin cu manelele vecinului…

Mă întind pe spate ca să savurez mai profund momentul. Mici picături de sudoare încep să se unească într-un pârâu ce curge, se transformă într-un torent, îmi intră în ochi, în gură, în urechi.

E aşa plăcut în iad!

O frunză îmi cade pe corp, când vreau să o mut constat că e virtuală.

Futu-i!

E brand-ul de ţară! Nu sunt în iad, sunt în ROMÂNIA, lângă pasajul Basarab.

Cu ce-am greşit?

Și azi e sărbătoare…

A fost ziua mea, mi-a plăcut mult. Am primit cadouri, am băut, am mâncat, m-am veselit cu familia. Am biruit tristețea TVA-ului de 24%, a impozitelor mărite și a crizei economice.

Prin urmare, m-am hotarât să sărbatoresc și astăzi cu și mai multă voioșie.

CE?…

Simplu, numărul 26.370:

DE CE?

Sărbătoarea la număr fix sau la multiplii de 10, 100, 1.000, 10.000, 100.000 este ternă și plicticoasă. E momentul să facem o schimbare. Prin urmare, am decis că 26.370 este cool. Prima cifră este de trei ori mai mică decât următoarea iar dublul celei de-a treia o formează pe a patra (plus 1, ca să fim mai exacți), mai adaugi un zero și ai obținut numărul ce reprezintă:

Spam  Akismet has protected your site from 26,370 spam comments.

Vedeți cum blogurile ne aduc numai bucurii?

HAI NOROC!

Make – la crâșma lui Dan (XX)

ADC nu-și dădea prea bine seama cum reușiseră câțiva oameni să-i distrugă o întreagă patrulă. Era clar, primiseră ajutoare. Totuși, cei 3000 de calareti i-ar fi ajuns, cu conditia sa nu se intalneasca cu intreaga ostire a lui Mircea.

Stătu în cumpănă dacă să se întoarcă sau nu, mai avea oare nevoie de mai mulţi ostaşi? Oricum, după câteva minute constată că i-a amorţit piciorul. Cumpăna nu era poziţia lui favorită. Oare de ce spunea lumea că trebuie să stai în aceasta poziţie când ai de ales între mai multe variante?

Partea mai proastă era că grupul se bagăse în smârcurile Neajlovului. Acolo nu putea să-i urmărească. Ştia că sunt poteci strâmte cunoscute doar de oamenii locului. Cine păşea greşit se afunda în mlaştină şi nu mai putea fi salvat. Putea să convingă pe cineva să-l îndrume, dar nu avea siguranţa că nu va fi atras într-o capcană. Mai sigur era să înconjoare smârcurile şi să le taie drumul către curtea lui Mircea.

Odată hotărârea luată. ADC îşi evalua efectivele cu alţi ochi.

– Suntem prea puţini pentru a-i prinde în capcană, spuse cu necaz ADC.

– Aţi spus ceva stăpâne? întrebă sclavul lui personal.

ADC îi aruncă o privire încruntată, de-l trecură pe bietul om toate sudorile. După o pauză prelungă, văzu cum spaima se accentuează pe chipul sclavului cu fiecare secundă în plus. Când acesta era la un pas să o ia la fugă urlând îngrozit (mai mult…)

Imagini cu norul vulcanic deasupra Romaniei

Norul vulcanic care a zapacit transportul aerian din toata europa ne viziteaza si pe noi. In cursul zilei de ieri, Bulgaria si-a inchis si ea spatiul aerian.

In exclusivitate, prezint imagini cu particulele zburatoare ce sunt la peste 6000 de metri de deasupra Romaniei.

Priviti si va minunati:

O alta fotografie care indica o mare prezenta a sulfului in norii vulcanici este urmatoarea:

Si ultima fotografie a cenusei vulcanice din alt unghi, se poate vedea si o pasare otravita care cade din nor:

Companiile aviatice impreuna cu guvernele europene tin ascunsa adevarata cauza ce a generat norii ce acum impiedica zborul avioanelor. Adevarata cauza este (mai mult…)

Ce fac negrii pe frigul din România?

Pentru inceput, tin sa precizez ca nu sunt rasist iar tema acestui post este departe de acest lucru.

Deci, negrii sunt usor de deosebit datorita culorii pielii, al modului in care danseaza, alearga sau canta. Numarul negrilor nascuti in Romania care sunt la o varsta majora este extrem de mic. Astfel, ajungem la concluzia ca cei mai multi negri pe care-i vedem pe strazi vin din alte tari. Eu banuiesc ca vin din Africa. E putin probabil ca negrii din SUA sau Marea Britanie sa vina pe meleagurile Dambovitene in cautare de mici si de sarmale.

Acum, este pur uman ca sa consideram ca negrii nascuti si crescuti in clima Africii (mai mult…)

Make – fuga cu Baiazid (XIX)

Make, Oceania şi Chinezul erau de părere că votarea ar trebui sa înceapă cât mai repede, fiind deja plictisiţi de toata zarva creată. Pe de altă parte, Dan îi dădea deja o mână de ajutor lui Cristi pentru improvizarea urnei din spatele copacului.

Manole se pregătea de realizarea rapidă a unui sondaj la exit-poll. În toată această perioadă discuţiile din cadrul grupului erau extrem de aprinse iar Baiazid se gândea cum poate să scape de nebuni. Era nerabdător ca patrulele trimise de ADC sa ajungă mai repede. Nu se îndoia nicio clipă că va scăpa rapid din această situaţie neplacută.

– Gata urna, să înceapă votarea, (mai mult…)

Cine l-a vazut pe Geoană?

Dupa anularea dezbaterii televizate de aseara intre principalii candidati la presedintie din vina lui Hrebenciuc care… dar nu e cazul sa spun eu ce a facut. Informatia a fost publicata pe larg in toate ziarele. Iata ca echipa de campanie a PNL a conceput o reclama geniala pe Google.

Iat-o mai jos:

Un clip favorit

De cateva luni, tot apare la TV un spot care-mi place extrem de mult. Pentru iubitorii de SF acest filmulet este extrem de sugestiv. L-am tot cautat pana cand l-am gasit. Sper sa va placa si voua. Aveti rabdare pana la final.

 

Computer Power Test

Dan Iancu mi-a dat un link catre unul dintre cele mai exacte si mai utile teste ce pot fi facute online.

Cunoasteti deja testele de memorie, de IQ sau cele in care sunt testate diversele componente ale computerului dumneavoastra. Minunat este ca nu trebuie sa instalati nimic local, totul se desfasoara online.

Testu pe care mi l-a trimis Dan, este un test mult mai general si se refera la intregul dumneavoastra sistem.

Deci, testati:
http://computerpowertest.com/

Va ia doar o secunda, rezultatul afisat este extrem de exact.

Poeme fără Make

Hai sa ne incercam valentele de poeti, sau mai bine, sa-i lasam pe altii. Deci va „prezentez” doua opere literare preluate de pe email. 😀

Prietenii nostri care-l iubesc pe Make s-au gandit sa ne trimita o varianta a povestii.

Nu stiu de unde provine, cine este poetul, dar mi-a placut. (mai mult…)

Rossini în varianta pisicească

Iata ca putem sa ne distram si fara prosti, tampiti sau fara sa vizualizam diferite accidente. Umorul nu este intotdeauna grobian. Exista si o componenta culta. Acum va propun un astfel de umor, in care sa admiram si sa ne distram impreuna cu ei.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „ClipMoon – Rossini cats duet Video„, posted with vodpod

Baiazid privind la Make (XVI)

Un cocoș burzuluit, cu o creastă roșie ca para focului se urcă pe gard și dădu o cântare viguroasă, semn al deșteptării la viață, odată cu răsăritul soarelui.

Chinezul, în podul casei, făcea inventarul lucrurilor utile pentru expediția lui Make. De când se întorsese Make de la Mircea, el și cu Oceania se străduiau să-l convinga să plece în vacanță la munte. Ba că e cald în Bărăgan, ba ca îi ruginește Harley-ul până se întoarce din misiune și încă o mie de motive. Totuși, Make le arata o hotarare de neînduplecat. El isi va sluji tara cu orice chip si va indeplini poruncile Domnitorului pana la ultima suflare.

Oceania era de parere ca Make fusese drogat la curte sau avea o lipsa de calciu, iar Chinezul era tentat sa-i dea dreptate. Acum, in colbul din pod, ce parea strans de generatii, el cauta diverse instrumente ce i-ar putea fi de folos lui Make in lupta. Gasise deja niste stelute de fier mari cat palma ce puteau scoate din lupta rapid cativa inamici daca erau folosite cu indemanare, iar de asta Chinezul nu ducea lipsa. In tinerete, cand fusese rapit de japonezi avusese ocazia sa se antreneze alaturi de celebrii ninja. Din pacate, nu o sa aibe timp sa-l instruiasca cum se cuvine pe Make, dar tot ii va putea arata cateva „tips & tricks” cu care sa-si doboare dusmanii la nevoie.

– MAKE!!! MAKE!!! se auzi din strada. (mai mult…)

Triplusalt cu probleme

M-am decis sa va inveselesc si astazi cu un nou clip.

Totusi, eu credeam ca la concursurile de patinaj se folosesc patinoarele artificiale.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Cum își protejează bărbații nevestele

Urmăriți cu atenție până la final…

Energia potenţială în diverse variante

Oameni care au mult timp…

Trebuie sa recunoasteti ca cei care au facut traseul au fost inventivi.

Make – la datorie (XV)

Make de revenit isi revenise, da’ mai statea olecuta ca prea-l pupa de zor Oceania! Era o clipa de liniste, cu ochii inchis ideea de doua Ane…il face sa zambeasca gales:

-Iote, Manole cum mai zambeste, hai ca-i place, acusi o sa-si revina! zise Oceania, mangaindu-l voiniceste pe Manole cu una scurta peste ceafa.

-Zambite-ar caii sa-ti zambeasca…apuca sa zica Manole, inainte sa sara un metru de la duiosia Oceaniei.

Dan, se uita duios la scena dragastoasa…numa’ ca un ghiortait puternic il facu sa-i strabata matele …si-si aduse aminte de pastravul lui ala care nu-l mai astepta, fiind scrum.

Considera ca dragoste pe stomacul gol, nu mere. Intinse o mana si-l infasca pe Make, il aranja in verticala locului si zise:

-Bai bulangiule, gata cu mistocarela! Mihneeeeaaaa! Cristiiii! Mihneaaa!

-Buuuummmm???? veni intr-o clipita Cristi

-Bah, ca-mi iesti simpatic, fa BUM aici si hai s-o tiram la crasma! MI-E FOOOAMMMME…!

Make dadu sa zica ceva, da-si aduse aminte cum face Dan la foame…Cata repede prin buzunare, parca mai avea un baton de slabit, ca il adusese Anei, si cum cu Ana nu se intalnise…

Intinse mana tremuranda spre Dan, si spera sa nu-l intrebe ce e.

Chinezu facu un salt dublu axel cu triplu tulup si smulse batonul din mana lui Make si-l indesa rapid cu tot cu poleiala direct in stomac!

Orice vorba nu-si mai avea rostul…Chinezul…o lua…si prin, si prin, si prin si prin si asta tot drumul spre carciuma!

In spate, valvataia hangarului le lumina drumul si chipul angelic a lui Cristi!

La crasma aflara o veste ingrozitoare. Au navalit turcii. (mai mult…)

Viata e grea…

Precum spuneam în titlu e mai bine sa urmariti pozele de mai jos 😀

Make și Oceania – împăcarea (XIV)

Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X), Se strange gasca (XI), Secretul lui Manole (XII), Make – Salvarea Oceaniei (XIII)

Cristi, se uită cruciș la Dan:
– BUMMMMMM? și iar se lumină la față
– Nu acuma! Mai încolo, zise Dan și rânji tandru la Manole.
Manole înlemni, iar i-o coace Dan! Se uita cum rânjeau și ceilalți…numa’ Oceaniei îi luceau ochii da’ nu la el, la Make. Na, că și-a revenit, gândi Manole!
– Ce facem acum, întrebă Make, ne căram de aici? hai că se stranseră țantarii și pisca, ai dracu!
Oceania sări ca arsă:
– Io merg cu tine, Make! Să nu mă lași!
– Mergi pe dracu! Am treabă, mă așteaptă…și nu mai continuă, se gândea la Ana, dar care dintre Ane? Ha?
– Cine te așteaptă soarele meu salvator? (mai mult…)

Cu Jeep-ul în jungla Bucureștiului

Am Jeep! Sunt tare, nu cel mai tare din bătătură sau din parcare pentru că sunt mulți cu Jeepuri, dar am și eu. Nu mă interesează ecologia, planeta verde e oricum mizerabilă. Ce dacă copii mei nu vor mai vedea decât praf, ce dacă încălzirea globală i-ar putea omorâ. Eu sunt tare, am jeep și asta e cel mai important.

Vă dați seama că autobuzul meu consumă și 20 le litri la sută când bag piciorul în accelerație? (mai mult…)

La mare la Eforie-Nord (I)

E sambata dimineata, ma trezesc cu noaptea-n cap ca sa plec la mare. De cateva zile meteorologii ne ameninta cu un sfarsit de saptamana canicular – un moment propice ca sa scap de colbul Bucurestiului si sa testez noutatile litoralului.

Ca orice impatimit al netului ma informez inainte si cedez rugamintilor nasei si sotiei (eu jurasem sa nu mai calc pe litoralul romanesc – promisiune tinuta cu sfintenie aproape 4 ani de zile – dar asa suntem noi barbatii, mai gingasi si mai sufletisti, cedam repede la rugaminti). Alegem El Stefanino din Eforie Nord, dupa pozele pe net si poztionarea fruntasa in Google (ii rup eu picioarele SEO-istului care le-a optimizat site-ul)  saracii de noi nici nu stiam ce ne asteapta. (mai mult…)

În vacanţă cu ţăpuşa pe net

Pantofarii era un termen de dispret al tinerilor din vremea odiosului si al sinistrei referitor la turismul din Valea Prahovei. Ca sa fiu mai exact al celor care nu faceau trasee montane ci al celor care veneau la munte pentru a face zilnic traseul intre hotel, bar, restaurant si discoteca.

Astazi, acest tip de turism s-a extins si in zone mai indepartate cum ar fi Moeciu, Bran, Zarnesti sau Pestera (din aceeasi zona). De cand am copil si burta ma pot clasifica si eu lejer printre pantofarii Romaniei. Ca atare, tinta mea din vacanta de iarna a fost Moeciu de Sus. Luand la puricat ofertele de pe net (ca sa fiu sincer sotia le-a cautat, eu fiind, ca orice barbat, prea ocupat) am constatat o mica pensiune cu doar trei camere la un pret tentant. M-am decis ca aici trebuie sa-mi petrec scurtul sejur.

Sosirea

In speranta ultimei zapezi am ajuns la fata locului. Petice firave se aratau pe ici si colo inclusiv prin curtea in care era asezata „pensiunea” noastra. Gheorghe, localnicul apropritar, ne intampina cu zambetul pe fata si cu hainele pline de noroi. Sotia lui sare in fata ca o gazda primitoare.

– Domnu’ (asta eram eu) noi suntem oameni simpli. Vedeti daca va place. Noi asta va putem oferi, domnu’. Zice ea zambind printre dintii lipsa. (mai mult…)

Care mai treci pe aici bre…

După cum spuneam şi în titlu, mulţi e bre care cată ca orbeţii pe Google şi aterizează forţat în aiastă bătătură. Aruncaţi-vă un ochian şi vă minunaţi. Chiar dacă şi alţi bloggeri or mai dat, cătarea îi o sursă perpetuă de trăsnăi:

poze cu cei mai urati caine – agramaticalismele astea e distractive, iţi doresc multe succesuri în a găsi cei mai urâţi câine.

masina pe apa – ha, du-te la Ciurel şi daca ai noroc vei prinde în direct o maşina pe apă.

poze cu animale trase pe imprimanta – adă pisica matale şi o fac eu căciulă pentru imprimanta de acasă, nu de alta, dar să nu se mai pună praful pe ea.

pisici windous 21 – deci winous-ul ajunse la 21 şi e „powered by cats”, eu am rămas la versiunea 7. Să mă pună şi pe mine cineva la curent cu ce s-a mai întâmplat între timp.

nume de motani – Felix, Gheorghe, John, Voiculescu, şi-ţi mai spun dacă vrei.

cate persoane cu numele socol cristian e – e mulţi, îţi spune io.

blog pompieri – da? Unde?

simona senzual – cum ai ajuns la mine bre? Marş de aici, (mai mult…)

Concurs chinezesc

Arunc o ochida in gradina vecinului apropritar de picaturi chinezesti si observ un mic concurs cu un premiu mare. Initial mi-am spus ca nu e cazul sa ma bag, dar m-am hotarat sa ma distrez (si evident sa-i distrez si pe altii) cu o scurta povestioara in stilul lui Make.
Pentru ca mi-e tare lene o sa fac miscarea caracteristica Ctrl-C, Ctrl-V si o sa pun si aici comentariul meu de la Chinezul. La poza m-am obosit vreo 20 de minute si sper ca a iesit bine (Photoshop-ul sa traiasca).
Apropos, concursul chinezesc se refera la… dar mai bine sa-i dau cuvantul Chinezului:
„Serios. Dau un litru de pălincă pentru cel care îmi dă cea mai bună motivaţie pentru gestul de maxim prost gust al lui Elwis Săftoiu de a-l da în gât pe Băsescu-securistu-degrabă-ascultătoriul-de-telefoane.”

#

– Sa moară şi capra vecinului, zise Saftoiu după ce trase o duşcă de pălincă.
– Bă da prost mai esti, hotarâ Make dându-l cu capul de masă printr-o mişcare bruscă.
– Nu dădea buierule, ce te-ai plictisit de Chinezul? De ce te iei de mine? (mai mult…)

Este clar ca nu era blonda

Cand te certi cu cei de la tractari auto pot aparea si surprize

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Strict secret

Iata ca am descoperit o scrisoare de la Rudolf pentru toti sefii din lume.

Rudolf si sefii

Rudolf si sefii

Iata si varianta adaptata pentru toti bloggerii din lume:

Felicitare BPP

Smiley pe mess sau blog

Vesnicii amici de pe net mi-au trimis un document ce contine cea mai mare parte dintre emoticonurile uzuale. M-am gandit ca este o informatie utila, mai ales celor care folosesc des mess-ul.

Sunt curios cate vor fi interpretate de WordPress.

VESELIE, FERICIRE, RÂS
🙂  :),  Bucurie sau subliniaza o gluma
🙂 :-), Zâmbet, aprobare
:-] Zâmbet larg, fericire
😀  :-D, Râs
I-) Râs ghidus, de genul “Hi, hi, hi”
I-D Râs în hohote, de genul “Ho,ho,ho”
:-> Râs de genul “Hei, hei”
:’-) Râs cu lacrimi
ÎMBRATISARI SI GESTURI DE TANDRETE (mai mult…)

Criza mondială pe înţelesul boilor

2-vacigif

În plină criză mondială, şi înainte de alegeri, m-am gândit să prezint modelele economice mondiale. Intrucat vaca este un animal placut, pe care deseori il invitam la masa, am considerat-o ca model ideal pentru un subiect demonstrativ.

SOCIALISM
· Ai două vaci
· Una o dai la un vecin

COMUNISM
· Ai două vaci
· Statul ţi le ia şi îţi dă ceva lapte in schimb

FASCISM
· Ai două vaci
· Statul işi ia tot şi îţi vinde ceva lapte

NAZISM
· Ai două vaci
· Statul işi ia tot şi te împuşcă că eşti evreu (mai mult…)

Scrisoare de dor catre casa

Chinezul a scris o postare excelenta. Eu doresc doar sa o completez. Nu de alta, dar e vineri si e cazul sa ne mai destindem un pic.

Petre, cioban de meserie, era in armata. Ii trimite un plic sotiei, in care era un desen. Pe foaie erau desenate urmatoarele:

flower
Sotia a descifrat desenul:”Floareo, sa ai grija de copii, sa nu cada in fantana, ca te ard, soarele ma-tii, Petre…

Mi-e foame!

Chiar daca scriu un post asta nu inseamna ca tin post. Este ora pranzului si mi-e foame. Prin urmare, m-am gandit ca ar fi frumos sa impartasesc cu voi urmatoarele bunatati. Evident, mai sunt si altii care sunt in aceeasi postura ca si mine.

Noul restaurant se bazeaza pe conceptul Heart Attack – adica pe lucrurile care iti fac „bine” la inima. 😀

Vegetarienii sunt indemnati sa sara peste acest post

As manca si un taur, dar sa fie cu cartofi prajiti

As manca si un taur, dar sa fie cu cartofi prajiti

(mai mult…)

Cum imi place muzica indiana

Daca mesterulmanole ma invita la o leapsa eu ii spun parerea mea contrara. Nu aveam de gand sa raspund, dar iata ca am facut-o. Manelele, muzica tiganeasca (cu cateva mici exceptii), muzica arabeasca sau indiana nu-mi plac. Oricum, e o problema de gust asa ca ii respect si pe cei care au alte placeri muzicale decat mine. Sa fie sanatosi si sa-si asculte muzica cu placere.

Totusi, la muzica indiana pot spune ca imi place numai cea cu subtitrare (asa sunt eu mai greu de cap) trebuie sa mi-o explice cineva. 😀

Cu satelitul pe capul nostru

Stire din Libertatea:

Apelurile la 112, localizate prin satelit

De la inceputul lunii noiembrie, apelurile de pe telefoanele mobile la numarul de urgenta 112 vor putea fi localizate prin satelit. Ministrul Comunicatiilor, Karoly Borbely, a declarat ca solutia tehnica va elimina si apelurile false – aproape 80% din totalitatea solicitarilor facute la 112.

Toate bune si frumoase, dar reporterul, jurnalistul sau ce o fi ala de a pus stirea asta in ziar o fi in stare sa ne explice si noua cum vine treaba cu satelitul.

Muncati-as ochii matale buierule, ca cum ne prinde pe noi satelitul? Adica ne prinde si daca manglim de prin buzunare in itebeu? Ne face poze si le trimite la caralii? Spune-ne buierule ca sa stim cum sa ciordim, ca iau puradeii de la piranda si ii trimit pe strazile unde nu e satelitu asta. Ne prinde si noaptea? (mai mult…)

Nor de etichete