Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Vise de Inger

Astazi, am plăcerea să vă anunț că o nouă carte scrisă de mine, cu gândul la dumneavoastră, a văzut lumina tiparului. Noi povestiri, schițe și nuvele vă așteaptă între paginile acestei cărți. Sunt scrise cu sufletul, întru desfătarea minții și inimii. Fiecare dintre aceste povestiri scoate la iveală o trăsătură, un gând, o idee, care conduce la meditație și la înțelepciune. Poate nu sunteți de acord cu personajele, poate soluțiile cititorului sunt altele în fața problemelor vieții, dar puteți vedea că fiecare acțiune poate avea efecte nebănuite. Viața este complexă și din acest motiv este atât de minunată.

Dacă această carte va ajunge în mâinile dumneavoastră atunci sufletul își va primi și el hrana. Tot ceea ce pare haos, este doar o ordine pe care nu o înțelegem încă și care ne este dezvăluită la sfârșit. Dragii mei cititori, vă doresc o minte deschisă pentru a putea primi bucuria și dragostea cu care am scris fiecare rând din această carte. Doar în acest fel, veți putea găsi fericirea în cuvintele așternute în spatele aripilor îngerului de pe copertă.

Cu toată dragostea, Răzvan

Vise de Inger

PORTOFELUL BUCLUCAȘ

‑ Au!
Am călcat pe o piatră ascuțită. Mă așez pe bancă și îmi cercetez cu atenție piciorul. O bestie de pietricică s‑a înfipt în talpa subțiată a pantofului. O scot cu multă trudă și mă uit mai bine. Observ că talpa are o tăietură pe toată lungimea ei. Uff… acum pantofii nu mai sunt buni. Va trebui să‑mi iau alții, dar… de unde bani?
Sunt înglodat în datorii și asta nu e bine, dar nu mă afectează foarte tare. Știu că ar trebui să mor de îngrijorare, ar trebui să nu dorm nopțile gândindu‑mă la cum să returnez datoria către bancă.
Eu am decis să nu fac așa. Am trecut peste asta, acum trăiesc fiecare zi cu bucurie și aștept cu mare curiozitate să văd ce‑mi mai oferă viața.
După ce mi‑am dat seama că nu am nicio șansă să‑mi plătesc datoria de 5.000 de euro și după ce m‑am îmbolnăvit nedormind nopțile măcinat de gânduri sumbre, am ajuns la concluzia că nu rezolv nimic dacă sunt trist și supărat. Indiferent de starea mea de spirit, datoria va rămâne aceeași. Fac tot ce pot ca să o plătesc și nu‑mi dau seama de ce ar trebui să renunț la bucurie și la fericire.
Problemele cele mai mari apar atunci când se strică sau se rupe ceva. Acum, spre exemplu, mi‑au cedat pantofii. Voi vedea…
Se aude un suspin. Văd pe banca alăturată un domn care plânge. Îmi aranjez pantoful și mă îndrept spre el.
‑ Bună ziua, se poate?, îl întreb politicos.
‑ Da, da, răspunde el printre lacrimi.
Mă așez și aștept. Nu vreau să intru în sufletul lui cu forța. Stau și privesc în zare. Timpul trece încetișor, nu‑mi dau seama dacă s‑a scurs o jumătate de oră sau poate o oră până când omul se întoarce către mine. Vede că nu am plecat și începe să vorbească.
‑ Pe mine nu mă place nimeni!, spune el către mine.
‑ Minți!
‑ Nu mint! Nici soția, nici copiii, nici la serviciu! Prietenii de familie vorbesc numai cu soția mea, nimeni nu mă bagă în seamă, mereu a fost așa!
‑ Minți!, îi spun din nou cu hotărâre.
‑ Nu mint, de ce aș minți un necunoscut? De ce spui că mint?
‑ Pentru că eu te plac.
‑ Dar nici nu mă cunoști. Sunt cea mai tristă și mai plângăcioasă persoană de pe pământ. Am ochii prea mari, nasul strâmb și urechile clăpăuge.
‑ La ce ești bun?
‑ Tranzacții financiare, scot bani din piatră seacă dacă e nevoie. Doar la asta mă pricep.
‑ Cum e posibil să te căsătorești cu cineva pe care nu‑l placi? Cum e posibil să faci copii cu o persoană pe care nu o apreciezi?
‑ Nu știu… probabil nu se poate așa ceva.
‑ Deci soția ta te‑a îndrăgit mai demult, poate ține la tine și te iubește chiar și acum.
‑ Nu știu ce să zic.
‑ Apoi, la muncă, nu crezi că ei s‑ar bucura mai mult și ar căuta tovărășia unui coleg care râde și este bine dispus?
‑ Ba da!
‑ Atunci e simplu! Bucură‑te de viață și, odată cu bucuria ta, vor veni și prietenii și cunoștințele și va dispărea tot ce te face acum nefericit. Începe cu un lucru simplu pe care ți‑l spune azi un necunoscut. Eu te plac așa cum ești. Ai câștigat deja o persoană de partea ta. Sunt convins că și ai tăi sunt tot la tine în barcă. Ți‑a rămas de cucerit o lume. Pune‑i pe toți la tine în barcă. Îi cucerești cu iubire, cu zâmbete și cu fericirea ta.
Mă ridic de pe bancă și plec către casă. Fac zece pași și mă întorc să‑l privesc. Se uită zâmbind la apusul minunat de soare. Zâmbesc și eu.
Când ies din parc, simt din ce în ce mai tare cum frigul îmi pătrunde la picior. Uitasem de talpa ruptă. Încep să râd fără să mă pot opri.
El, care are bani și tot ce își dorește, plânge pe o bancă în parc și eu care nu am nimic în afară de datorii, râd cu gura până la urechi.
Ce strâmbă este lumea! Dar, totodată, este ciudată, surprinzătoare, magică și minunată.
Privesc cu multă atenție pe unde calc. Nu mai vreau încă o pietricică ascuțită înfiptă în piciorul meu.
Pășesc prin iarbă și constat că mi‑a căzut o bucată din talpă. Calc cu și mai mare atenție. Pot simți direct în talpă orice este pe jos. Am început să evit pietrișul și nisipul, continui să merg prin iarbă. Dintr‑odată, piciorul meu simte ceva ciudat și diferit de tot ce a simțit până acum. Mă opresc și mă uit cu atenție.
Sub un strat de praf și de mizerie piciorul meu a simțit un portofel. Mă aplec și îl ridic. În el sunt 8.000 de euro, în 16 bacnote noi de 500. Îmi vine să amețesc. Niciodată în viața mea nu am văzut atâția bani.
Portmoneul zace de mult pe jos, se vede după noroiul și praful de pe el. Îl bag repede în buzunar și fug acasă.
Ajung în bucătărie, mă prăbușesc pe un scaun și pun portmoneul pe masă. Îl privesc lung. Mi‑e frică să‑l și ating.
Gândurile năvălesc grăbite în capul meu. Cu acești bani mă pot pune pe picioare… dar… nu sunt banii mei. Mă gândesc că Dumnezeu mi i‑a scos în cale. I‑a fost prea milă de necazurile mele și mi‑a întins o mână de ajutor. Aș putea folosi banii… dar… (fragment din nuvela „Portofelul buclucaș” din cartea „Vise de Înger” de Răzvan Șerbu)

Comanda aici: http://filedelumina.ro/2014/12/01/a-aparut-cartea-vise-de-inger/

Comments on: "Vise de Inger" (1)

  1. Salut Razvan,

    Felicitari pentru carte. Citindu-ti unele articole chiar ma gandeam ca ar trebui sa scrii o carte.

    Vreau sa te rog sa schimbi in Blogroll tykryt.com in dragosu.ro. Am schimbat numele blogului si nu am mai prelungit domeniul tykryt.com. Merci.

    Multa bafta cu scrisul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: