Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Tăcerea care ucide

E o liniște asurzitoare. Inima-mi bate în urechi. Sunt închis în a singurătății celulă ale căror ziduri nu-s!

Am fost lăsat pe-o insulă pustie. De 7 ani n-am mai văzut nici oameni și nici viețuitoare. E totul mort, e mort și-n sufletul meu. M-am învățat cu singurătatea, precum valurile negre ce lovesc țărmul regulat.  Norocul și blestemul meu sunt fructele din această zonă mai abruptă unde mi-am făcut un loc de noapte. Aceste fructe mă ajută să supraviețuiesc, dar nu și să trăiesc. Fiecare clipă petrecută alături de Tăcere a fost un pumnal în al meu suflet. În timp, locul meu de-o noapte s-a transformat într-o colibă plină de diverse lucruri găsite sau făcute de mâinile mele. Sunt multe acum. Doar un ochean găsit pe plajă e cel mai valoros din tot ce mă-nconjoară.

La început mă uitam mereu în zare, să văd corăbii sau chiar avioane, dar după un timp am renunțat și am hotărât să nu-mi pierd timpul cu fantasme.

Azi m-am trezit speriat. Un simțământ, o boare parcă nu-mi dădea pace. Știu că după războiul atomic mai nimic nu a mai rămas. Am avut și speranțe, dar au murit chiar și ele de singurătate și de dor alături de Tăcere. Dimineață, am simțit ceva… parcă niște ochi verzi mă priveau tulburător. La început am alungat imaginea. Nu putea fi reală! Ochi verzi? Aici? Pe o insulă pustie, în mijlocul oceanului? Mi-am spus că cine știe ce animal o fi.

Dar.. mi-am adus aminte că nu văzusem niciodată vreo vietate mișunând, alergând sau zburând pe această insulă blestemată. Eram mereu eu și a mea imaginație bolnavă, alături de Tăcere!

De ani de zile nu mai văzusem oameni, iar de vreo doi sau trei nici nu mă mai gândeam la ei. Eram împăcat cu ideea că n-o să mai văd niciodată pe nici unul dintre ei.

Fantasme! Toți oamenii sunt de fapt fantasme și eu nici nu mai cred că au existat. Eu sunt Dumnezeul acestei insule, mică, mare cum o fi. Nimeni nu-mi contestă vrerea sau voința, pentru că sunt doar eu. Tăcerea mi-e prieten și dușman, doar de ea am parte, ori îmi doresc, ori nu.

Îmi aduc acum aminte devremurile dinainte de război. Fusesem condamnat la 2 săptămâni de izolare pe această insulă pentru… că am luat de mână o fată. Acum îmi dau seama ce obiceiuri stupide pot conduce societățile pline de… oameni.

Acum, a venit prânzul și e cald. Cobor încet spre plajă să intru în ocean, să mă răcoresc. Nu apuc să fac decât vreo 20 de metri și aud ceva de necrezut. E mișcare, aud o zbenguială cineva/ceva se joacă-n apă. Mă reped nesăbuit să văd, să simt, să aud. Atunci îi văd. Doi ochi verzi, un corp superb, o fată ce aleargă și se bucură de soare și de apă. E goală și frumoasă, minunată. E o zeiță.

Dar vai! Mă vede, se sperie și fuge. Alerg și eu și strig.

– Ajutoooor! Fie-ți milă! Salvează-mă!

Vocea mea obișnuită cu Tăcerea nu-i suficient de puternică.

Fata e tânără, rapidă și fuge. Eu o urmez, dar nu mă pot apropia. Îi văd hainele atârnând pe marginea bărcii cu motor spre care se îndreaptă. Încerc să ajung acolo, dar nu e timp. Ea e deja acolo și se îmbracă.

Ma arunc în apă și când mai am doar câțiva metri aud motorul cum pornește. Barca se înață peste valuri și doar o urmă de spumă lasă-n spate. Se îndreaptă cu viteză spre vaporul ce se vede-n zare.

– Ajutoooor! mai susur eu, că vocea nu mă mai ajută.

Mă întorc sfârșit pe plajă. Gîndurile mă asaltează. Războiul a trecut de mult, dar lumea nu s-a stins cu totul. Mai există încă oameni. Acestea sunt gândurile bune și liniștitoare.

Partea mai rea este că acei oameni continuă să se ghideze după aceleași reguli stupide ce ne-au adus în situația îngrozitoare de azi.

Lacrimile-mi curg la gândul că minunata făptură nu avea nicio șansă să mă salveze. Acum mi-e dragă!

Dacă mă lua în a ei barcă și se afla că am văzut-o goală ar fi fost ucisă, conform legilor idioate ce guvernează omenirea.

Las plaja în urmă plin de o tristețe adâncă, de jale și de supărare. Mă urc pe Muntele Speranței. Așa i-am spus încă de când am ajuns. De pe acest munte speram să-mi văd salvarea și nu pecetluirea sorții mele.

Mă urc până sus pe creastă. De aici văd bine vaporul. Îmi scot ocheanul, singurul meu obiect de valoare ce a rezistat în acești ani. Îl pun la ochi și văd puntea vasului ca-n palmă. Observ barca cum e prinsă-n lanțuri pus pe punte. Și mai văd două-trei persoane. Îl las din mână și dau să aprind focul de semnalizare.

Lăngă mine sunt lemnele pregătite. Am cremenea și tot ce-mi trebuie alături. Trebuie doar să fac o mișcare și limbile de for vor lumina până departe. Salvarea e la un metru depărtare. Dar… iau ochenul și privesc din nou vasul. O văd pe tânăra cea minunată cum plânge lângă barcă. Nu pot s-o fac!

Arunc cremenea și mă așez pe o marginea hăului. Sub picioarele mele la 200 de metri depărtare se sparg valurile furioase. Nu mai aud nimic deoarece doi ochi negri mă privesc acum. Se așează lângă mine fără un cuvânt. Mâna-i rece și jilavă îmi trece printre coaste și se opește în dreptul inimii. Acolo începe să strângă tare. Îmi dau lacrimile, încerc să mă țin tare, dar ochii negri nu au iertare. Nu mai pot! Ca să se sfârșească, mă las încet să cad în apriga genune. Abia atunci mâna-i rece se desface și ochii negri sunt împietriți de groază.

Dar sufletul meu zboară lăsând Tăcerea și ai ei ochi negri prizonieri pe insula pustie. Acum zâmbesc cu gândul la minunata fată.

Comments on: "Tăcerea care ucide" (5)

  1. O altă față a ta, îmi place !

  2. In ciuda metaforei, puteai face o gluma mai dubioasa in zona: O fi plecat ea femeia, dar capra a ramas aici :))

  3. @ dictaturajustitiei
    Sufletul meu, la fel ca al oricaruia poate fi trist, vesel, jovial, etc.
    Multumesc!

  4. @ krossfire
    Atunci cand l-am scris nu puteam face vreo gluma. Dar nu-i bai, voi avea si alte texte pe alte tonuri.

  5. La o adica, ca sa nu o iei pur si simplu la fuga, poti da vina pe o depresie de toamna. Sau nu.
    Dar se poate retine ideea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: