Noutati IT, energie regenerabila, alerte

…dar Chinezul..nu dusese gandul pana la capat…stia el de ce, nu-i suporta degeaba mirosul imputitului… Ridica ochii, catre imaginarii Buddha, Mao si Tao, rugandu-se sa-i inchida, macar pentru o clipa narile…ceea ce ei si facura, lasandu-l fara inspiratie dar si fara expiratie, tot pentru o clipa!

…deci, Secretul, Secretul trebuia pastrat…unde? unde putea fi in siguranta? Si pentru prima oara Chinezul…se uita gales la Manole, ii venea sa-i spuna: Inapoiatul meu, drag! … apoi brusc isi revenii…gandindu-se la faţa unui Imparat, cand e suparat, dar si la jegul dintre doua degete consecutive ale unui picior drept, la cel stang, avandu-le unite din nastere!

Manole era suparat si gonea cu viteza din ce in ce mai mare pe strazile pustii. Nu-i trebui mai mult de zece minute ca sa ajunga in sat. Frana brusc chiar in fata bisercii si ii spuse Chinezului:

– Gata galbejitule, eu pana aici merg, coboara.

– Nu am avut placerea sa-ti aflu divinul nume, boierule!

– Ma cheama Manole si sunt Marele Mester al Casei Regale, Purtator al Barosului Mariei sale Mircea.

– Luminata fata boiereasca, cu ce te pot ajuta, ca eu sunt foarte saritor de felul meu si nu-mi place sa te vad suparat, spuse Chinezul cu un zambet pe fata.

– Cu nimic, spuse Manole cu o fata crispata. Se scarpina in crestetul capului gandindu-se de ce avea mai mare nevoie acum. Daca insisti Chinezule, du-te sa bati toaca sa se stranga lumea. Vreau sa mergem cu totii, intr-un cortegiu de mai mare cinstea si sa-i ridicam trupul neinsufletit al lui Make din camp.

Chinezul se orienta rapid si cu miscari de felina se repezi catre toaca de langa clopotnita. Intre timp, Manole batu cu putere in poarta chiliei unde isi ducea zilele preotul satului.

– Cine e acolo sa ma deranjeze in meditatiile mele transcedentale, se auzi un glas puternic de partea cealalta a portii. Daca nu esti Mircea, uita ca ai batut la poarta.

– Sunt eu Manole!

– Manole? Neinteresant. Esti turc? Doar ti-am zis ca nu sunt acasa!

– Parinte, deschide ca e o urgenta!

– Vin, vin, spuse Vania indreptandu-se spre poarta. Era clar, toata meditatia din aceasta zi i se dusese de rapa. Manole nu era un om rau, dar era un pisalog fara pereche, iar Vania nu-l pretuia de loc pentru aceasta „calitate”.

Avusese o noapte grea, niste pisici se alergasera prin fata geamului sau pana la cantatul cocosului. Calimara sa, o tigaie, doua trei pahare impreuna cu IPodul erau si acum in diferitele colturi ale gradinii ca niste urme triste ale unei batalii ce nu putea fi castigata. Munitia folosita de-a lungul noptii se dovedise inutila in fata instinctelor puternice ale bestiilor feline. Acum, meditatia sa se orienta pe tipul de munitie ce-l va folosi la noapte. Mangaiatul armei ii dadea un sentiment de siguranta dar tipul de cartus, cu alice sau cel cu glont pentru mistret, era deocamdata o problema ce nu isi gasise rezolvarea.

– Ce s-a intamplat Manole? Nu-ti prieste aerul de munte sau vrei sa divortezi?

– Ce gand ciudat parinte, accepta biserica asa ceva? S-a mai pomenit?

– O da, bineinteles, dar dupa aia facem un tribunal si te ardem pe rug, spuse Vania razand manzeste.

Manole nu gusta gluma, asa ca ii spuse repede preotului ca a murit Make si ii facu o scurta descriere asupra circumstantelor mortii acestuia.

– Naspa, spuse Vania. Asta inseamna ca am de lucru. Nu mai murise nimeni de cateva luni in sat si nici nu fusese un an prea bun pentru cununii, asa ca Vania nu prea avea ce sa faca. Duminica mai tinea cate o slujba scurta, inainte de a semna condica la crasma de pe deal. Acum, odata cu moartea lui Make, era clar ca acesta neavand urmasi Harley-ul i se cuvenea lui. Era sigur ca pentru motor va trebui sa se lupte cu Oceania iar sansele erau impartite, Oceania nu se lasa cu una cu doua.

In timp ce Vania se duse sa-si imbrace reverenda si sa-si ia crucea, se auzi toaca. Un vuiet de primejdie se lasa asupra satului. Lumea incepu sa iasa din curti, adunandu-se grupuri, grupuri sau in cirede, dupa afinitati si preferinte. Unii iesisera cu coasele, altii cu furcile. Cei mai avuti isi luasera flintele. Nu trecu prea mult timp si focurile de arma rasunara deasupra satului.

Vania iesi in fuga si ii spuse lui Manole sa-l urmeze rapid. Curand ajunsera in mijlocul satului. Aici, lumea era agitata si era cu ohii la toaca din sat.

– Trage Cristi mai la dreapta, ca vazui un cap acolo. Poc! Si focul de arma pleca in directia victimei. Ion nu nimeri nici de data asta. Ceilalti flintasi facusera roata in jurul turnuletului in care era toaca si pandeau orice miscare pentru a deschide focul.

– Ce faceti aici oameni buni? prelua Vania initiativa.

Cristi pasi excitat in fata si spuse vesel:

– Parinte, un animal mic si galben s-a aciuiat ici in turnuletul de la toaca si acum facem pariurile cine il doboara primul. Te bagi si matale cu parale? Sau poate ai vrea sa participi la tragere?

– N-am dormit prea bine azi noapte, mai Cristi, draga. Esti parsiv ca stii cum imi tremura mana inainte de coniacul de la pranz.

– Uite animalul! spuse o baba aratandu-le tragatorilor capul chinezului care aparuse brusc printre doua scanduri.

Flintele trasera o noua salva in directia turnuletului. Manole isi dadu seama de greseala. Trebuia sa faca ceva, asa ca striga:

– Stati mai oameni buni ca nu e un animal, e Chinezul.

– Ce bai Manole, ne crezi prosti? spuse baba artagoasa. Ce noi nu am vazut animalul? Nu te mai da tu destept!

– Ma jur pe ce am mai sfant! Aici de fata cu Parintele si cu toata lumea. E un chinez, un om ca si noi dintr-un popor indepartat. Are ochii un pic oblici, pielea mai galbena dar e un om ca si noi.

Manole le istorisi pe scurt drumul lui cu masina si ii lamuri pe oameni. Singura, baba statea muta in fata lui Manole. Acesta o trase deoparte si incepu sa-i vorbeasca.

– Mamaie, ai inteles? E un om ca si noi, chiar daca nu ai mai vazut pana acum oameni ca el, asta nu inseamna ca e un animal. E clar?

– Da, maica, spuse spuse intr-un tarziu baba. Acum mi s-a luminat mintea, inteleg.

– Sigur? vru Manole sa se asigure.

– Da, sigur.

– Mamaie, sa nu te sperii.

– Nu maica, sa stai linistit.

Vazand ca toata lumea se domolise, Manole striga catre chinez sa iasa afara, ca nu mai e nici un pericol. Ca o nevastuica, Chinezul scotea capul pret de cateva fractiuni de secunda, cand prin dreapta, cand prin stanga, cautand sa se asigure ca terenul era sigur. Dupa mai multe ocheade aruncate in fuga si dupa mai multe vorbe ale lui Manole, incet, incet se ridica in picioare pe deasupra parapetului ce inconjura toaca din turn.

Lumea din sat il privea cu un gram de neincredere, dar si cu multa curiozitate si prietenie pe Chinez.

– Ai patit ceva Chinezule? Esti ranit?

– Nu! Sa multumesc cerului ca am scapat doar cu o sperietura, spuse Chinezul tinandu-se cu mana de inima, in timp ce cobora scarile din turn.

Atunci, ca un demon al razbunarii, cu parul ce atarna in toate partile, asemeni unei vrajitoare din basmele strabune, baba sari in mijlocul oamenilor. Ochii adanciti in fundul capului aruncau fulgere deasupra nasului coroiat ca de vultur. Intinse mana cu aratatorul spre chinez si striga:

– Vorbeste!!!!!! Vorbeste!!!!! Animalul vorbeste!

Un nepot o lua de mana si o conduse incetisor catre casa. Baba continua sa murmure „ai vazut ca animalul vorbeste, nepoate?” repeta ea fara incetare.

Vania ce se simtise un pic ignorat in timpul operatiunii „animalul” se urca dintr-un salt pe scara ce ducea spre turn. Aici lua o mina grava si spuse.

– Sateni, vreau sa va anunt ca cel mai indragit membru al acestui sat a murit.

– A murit Roxana, murmura lumea, cu gandul la curva satului.

– Ati inteles gresit nu a murit Roxana, ci Make!

– Valeeeeuuu! Se auzi un strigat din multime.

Toti s-au dat la o parte si s-a facut un mare gol in jurul ei. Ana, in camasa de noapte, statea in genunchi si plangea.

– De ce ai murit Makeee!!! Cine ma mai iubeste ca tine? Unde te-ai dus?

O tacere adanca se lasa in sat. Vania, cu un glas sobru spuse:

– Este clar, aceasta femeie, e o nevasta vinovata de adulter. Inchideti-o pana vorbesc cu Mircea sa-i facem o judecata corecta.

Manole, socat, statea intepenit langa Ana. Lacrimle stateau blocate. Nu putea plange chiar daca avea sufletul sfasiat de durere. Totusi, razbunarea lui era mai dulce, il omorase pe Make cu mana lui, gandi el intr-un tarziu. Doi poterasi o ridicara pe Ana de la pamant si se dusera cu ea in inchisorile domnesti.

Intre timp, Vania pregatea cortegiul oamenilor care-i vor aduce corpul lui Make din campie, iar acesta gonea cu Harley-ul catre sat. Oceania luase si ea un cal si venea direct peste campurile mlastinoase ce acopereau partea sudica a satului pentru a-l pedepsi pe Make.

Comments on: "Make – intoarcerea in sat (VI)" (19)

  1. esti lovit cu pucul, e clar :))

  2. […] la nesuferitul ăsta de Make :)). Tagged with: chinezu, make « Bloggere, eşti şi tu […]

  3. Am putut lectura doar până la vorba „sutană”. Noi, pravoslavnicii, nu avem aşa ceva şi nici măcar în literatură nu-i voie de zis aşa. Trebuie schimbat cu reverendă! Şi ucişi în chinuri abominabile toţi cei care mai spun „sutană”!

  4. deci asa, l-ai omorat pe Make🙂. e adevarat, autorii fac ce vor cu personajele lor dar pe mine m-a intristat moartea iubitzicului🙂.

  5. mai, mai…dai de banuit!

  6. @ Chinezu
    Stai, ca nu ai vazut tot.😀

  7. @ Vania
    Parinte, scuze pentru ereziile mele. Nu trage! Poat iti tremura mana si cine stie ce nazbatie mai faci.😀

  8. @ Oceania
    Numai tu si cu Make (evident cu exceptia lui Petru) mai stiti de invierea lui Make.

  9. Vorbeam serios! Pune „reverendă” în loc de „sutană”… Nici miliţianului nu-i spui că şi-a luat coiful, în loc de chipiu.

  10. @ Vania
    Am schimbat. De unde stii ca pe vremea aia militienii nu aveau coifuri?

  11. Ştiu că, în nici o vreme, n-au purtat pravoslavnicii haina papistaşilor. Şi trebuie repetat cu încăpăţânare că haina preoţească se numeşte „reverendă” şi nu altfel!

  12. @ Vania
    Scuze, nu stiam, mea culpa.

  13. Razvan, deci imi dai sperante. hai ca mi-am mai revenit:))

  14. Chinezul profita de buimaceala generala, o lua pe langa baba, ii dau un cot ju-jit nepotului, de-l indoi pe acesta, fix de la genunchi…si pas-pas, o tulii spre lanul de porumb,numarind stiuletii dar mai ales, in goana lui, frunzele ce-l taiara si pe drapta si pe stanga!
    – Fir-as! Mai bine ma impuscau!…
    Make, cu Harley-ul lui navali intre sateni!
    Baba il vazu prima, trase un urlet si incrucisa repede cele doua degete mari de la picioare, in semn de cruce!!!
    -Ptiu, ptiu! Sariti! O venit varcolacuuuuuuuuuuuuuu’!

  15. uh, fa-le si tu ceva mai scurte, ca zau nu gasesc timp sa citesc ce mi-a mai facut tizul😉

  16. @ Oceania
    In curand soseste si Make si vine si Oceania in sat, circul continua.😀

  17. @ Cristi
    Si nu ar fi pacat? Tizul tau e in alte timpuri, dar totul e posibil nu-i asa?

  18. […] Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: