Make – la datorie (XV)

Make de revenit isi revenise, da’ mai statea olecuta ca prea-l pupa de zor Oceania! Era o clipa de liniste, cu ochii inchis ideea de doua Ane…il face sa zambeasca gales:

-Iote, Manole cum mai zambeste, hai ca-i place, acusi o sa-si revina! zise Oceania, mangaindu-l voiniceste pe Manole cu una scurta peste ceafa.

-Zambite-ar caii sa-ti zambeasca…apuca sa zica Manole, inainte sa sara un metru de la duiosia Oceaniei.

Dan, se uita duios la scena dragastoasa…numa’ ca un ghiortait puternic il facu sa-i strabata matele …si-si aduse aminte de pastravul lui ala care nu-l mai astepta, fiind scrum.

Considera ca dragoste pe stomacul gol, nu mere. Intinse o mana si-l infasca pe Make, il aranja in verticala locului si zise:

-Bai bulangiule, gata cu mistocarela! Mihneeeeaaaa! Cristiiii! Mihneaaa!

-Buuuummmm???? veni intr-o clipita Cristi

-Bah, ca-mi iesti simpatic, fa BUM aici si hai s-o tiram la crasma! MI-E FOOOAMMMME…!

Make dadu sa zica ceva, da-si aduse aminte cum face Dan la foame…Cata repede prin buzunare, parca mai avea un baton de slabit, ca il adusese Anei, si cum cu Ana nu se intalnise…

Intinse mana tremuranda spre Dan, si spera sa nu-l intrebe ce e.

Chinezu facu un salt dublu axel cu triplu tulup si smulse batonul din mana lui Make si-l indesa rapid cu tot cu poleiala direct in stomac!

Orice vorba nu-si mai avea rostul…Chinezul…o lua…si prin, si prin, si prin si prin si asta tot drumul spre carciuma!

In spate, valvataia hangarului le lumina drumul si chipul angelic a lui Cristi!

La crasma aflara o veste ingrozitoare. Au navalit turcii.