Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Oceania nu mai prididea la Manole. Şi nici Manole, nu mai ştia ce să facă ca să scape. Cu o ultimă sclipire…văzu brăţara ceasului de pe mâna Oceaniei…parcă ar şti-o de undeva…hmm, nu era aia pe care i-o dăduse el, Anei???

De undeva de sub masă…Manole răcni:

– Asta e brăţara pe care i-am dat-o Anei!!!! Cum a ajuns la tine?!! Că mă înşeală cu Make, mai înţeleg, ba am şi iertat-o, da şi cu tineeeeeee!!! Ana, Ana, ce-mi făcuşi?!!!

Oceania se opri o clipă. Nu mai ştia la ce să se gândească…la brăţară, la faptul că ăsta vorbea tâmpenii, auzi…ea, cu Ana (ptiu!, şi scuipă în sân!) sau…la faptul că era cornută din cauza că Ana era cu Make???
Cum să fie Ana cu Make??!! Păi, şi ea? dădu drumul scândurii cu care îl bătea pe Manole…şi se aplecă încet…ca un struţ cu capul în jos…băgându-l sub masă unde era şi faţa lui Manole:

– Ce zisăşi, mă???

– Să-mi moară un ochi dacă te mint Oceania, eu spun adevărul!

Oceania îl luă de ceafă ca pe un pui de câine şi îl trase afară de sub masă trântindu-l pe un scaun.

– Manole, uită-te la mine ca nu-ţi spun de două ori. Să nu mă minţi ai înţeles.

Manole dadu din cap înspăimântat în semn de aprobare.

– Deci, ce e cu brăţara?

– Eu i-am dat-o Anei de ziua ei.

Jaaap! Şi o palmă viguroasă îl lovi pe Manole peste faţă de-i clănţăneau dinţii. Nici nu apucase să o vadă, aşa că disperat, se ghemui cât mai jos strigând din toţi bojocii:

– Nu dădea muiere! Nu mă omorâ!

– Ai zis că nu minţi!

– Nu mint, pe crucea mea!

– Manole, brăţara am primit-o de la Make, mi-a adus-o de la ruşi.

– O fi alta la fel, spune Manole agitat.

– Bine, da cu Ana cum e?

– S-a dus cu Make, am văzut-o în pijama jelindu-l. Nici nu mă băga în seamă. A luat-o potera să o judece Mircea cu Vania pentru adulter.

– Voi bărbaţii sunteţi nişte mitocani! Jaap! Şi o altă palmă îl lovi pe Manole!

– De ce dai? Ajutoooor, mă omoarăăă!

– Manole tu nu i-ai luat apărarea Anei? Împuţitule, era problema voastră. Acum, m-am convins că eşti un căcănar imbecil. Piei din faţa mea!

Manole o tuli rapid pe uşă fiind foarte fericit că scăpase de nebună. Oceania se prăbuşi de atâta efort pe un scaun şi strigă la crâşmăriţă să-i aducă un vin.

Cârciumăreasa ce avea vreo 70 de ani şi o faţă ca pergamentul îşi târâ picioarele sprijinindu-se cu o mână într-un baston iar cu cealaltă aducând carafa cu vin. După ce făcu un slalom dibace, ce dovedea multă experienţă, printre mesele şi scaunele răsturnate ajunse la masa Oceaniei. Îi puse carafa în faţă şi o întrebă:

– Tu eşti Oceania?

– Da mamaie.

– Ce avuseşi cu Make?

– Ce să am cu Make?

– Păi, îl cotonogişi pe săracul om.

– A, nu, asta era Manole, nu era Make. Nu mai vezi bine mamaie.

– Asta cu văzutul îi dreaptă, dar eşti sigură că nu era Make?

Eşti sigură?

– Normal! De ce?

– Păi aşa am văzut şi eu scris pe un gard p**ă şi când am vrut să intru era depozit de lemne.

– Ha, ha, golanii au scris mamaie!

– Dacă zici tu, aşa o fi, spuse bătrâna zâmbind cu cei doi dinţi asimetrici, în timp ce se îndepărta.

După ce goli carafa de vin Oceania se hotărâ să se ducă la Make acasă pentru a lămuri problema Anei. Având în vedere că deja se înnoptase îşi verifică cuţitul deoarece urma să treacă prin zona cea mai dubioasă a satului. Canalul, aşa i se spunea, era locul unde se petreceau o mulţime de crime şi nenorociri, iar seara, nici potera lui Mircea nu avea curaj să intre.

Oceania îşi luă inima în dinţi şi coborâ dealul pe uliţa neluminată. La răscruce o luă la dreapta pe sub câteva streşini de case mai arătoase. După căteva sute de metri, observă că tot mai multe bordeie din ce în ce mai sărăcăcioase apăreau în faţa ei. Când auzea câte o mişcare se ascundea degrabă sub căte un copac de la marginea drumului pentru ca lumina lunii să nu o trădeze. Din când în când apărea câte o umbră ce trecea rapid dintr-o curte în alta.

Oceaniei i se ascuţiseră simţurile, avea senzaţia neplăcută că greşise alegând drumul cel mai scurt. Din depărtare se auzeau glasurile vesel-gălagioase ale cetelor de mafioţi petrecăreţi din jurul focurilor de tabără. Poveştile de groază, din copilărie ieşeau acum la iveală. Reuşi să treacă de încă două răscruci când auzi un glas hodorogit, la un metru de ea.

– Cand ma uit la soare, te vad pe tine; cat ma uit la luna, te vad pe tine; cand ma uit în zare, te vad pe tine! Da-te naibii la o parte din fata mea!

Oceania, se albi de sperietură şi replică:

– Am plecat… mă duc acasă, spuse ea peste umăr.

– Nu aşa repede fetiţo, îi replică vocea.

Oceania se întoarse brusc şi îl lovi. Omul căzu precum stejarul în mijlocul pădurii, din păcate, făcu tot atâta zgomot. Până să-şi dea seama Oceania ce se întâmplă se trezi cu zeci de mâini în spinare, pe braţe şi pe cap ce au imobilizat-o rapid. În scurt timp era legată de un copac lângă un foc de tabără ce lumina destul de slab co curte mare, plină de oameni. Tâlharii se strânseseră la discuţii şi ea era abandonată la câteva zeci de metri mai încolo. Şeful lor se ţinea cu mâna de cap frecându-şi uşor cucuiul cu o cârpă umedă.

– A dracului muiere, când loveşte asta, zici că te-a pălit trenul.

Un tâlhar mic şi gras îşi făcu loc până în faţa şefului. Ceilalţi s-au dat înapoi respectându-i rangul de adjunct.

– Ce facem cu ea? O f**m, şi îi luăm gâtul?

– Nu, până dimineaţă aflăm cine e şi cerem răscumpărare dacă e bogată, dacă nu, o vreau eu să-mi fie soaţă că păleşte tare. Las-o acolo să-i intre frica in oase vreo două ore, că după aia spune tot, fără să fie nevoie să o întrebi prea multe. Să nu se apropie nimeni de ea, acum, hai să bem.

Oceania îşi dădu seama că nu are ce face, legăturile de la mâini şi de la picioare erau atât de bine strânse încât îi intrau în carne. Se tot gândea că nu trebuie să le arate acestor tâlhari că era speriată. Totuşi, fără să vrea, disperarea punea încet, încet stăpânire pe ea.

După aproape un ceas, o umbră se apropie de ea. Un băieţel de 6-7 anişori brunet se uita la ea dintr-o parte. Când văzu că este remarcat o întrebă în şoaptă:

– Ezti piranda lu’ Make?

– Ce să fiu? întrebă Oceania tot în şoaptă.

– Ezti muierea lu’ Make?

– Da.

– Ai căcat zteagul!

– ????

– Ză-mi dai brăţara ză te ajut.

– E a ta, ţi-o dau, ajută-mă.

– Bine, te ajut, bagă la dovleac. Ză nu zpui că ezti piranda lui Make că te taie ăztia. Zefu are boală pe Make că a avut o lucrare cu el zi când a venit ză-l verifice, era călare pe fii-za în fâneaţa de lângă zanter.

Oceania era oripilată de aventurile lui Make, dar nu-şi pierdu cumpătul şi îi spuse puştiului:

– Bine, acum dezleagă-mă.

– Ezti bolândă? Cum ză te dezleg?

– N-ai spus că mă ajuţi?

– Ba da, dar de aici nu ai cum ză zcapi. Degeaba te dezleg că nu apuci ză faci nici 100m că te prind. Au câini drezaţi care nu latră ci vin la ztăpânii lor zi îi anunţă dacă zimt ceva. N-ai nici o zanză.

– Şi cum mă ajuţi?

– Fug la Make ză-l anunţ, doar el îţi poate zcoate curul de aici.

– Bine, du-te!

Copilul dispăru rapid fugind prin spatele curţii.

* * *

Make ajunse la motor şi îi luă pe Chinez pe ghidon. Acesta disperat îl întrebă:

– De ce nu stau în spatele tău?

– La cât eşti de mic te ia vântul, băi gălbejitule. Eu am grijă de tine că suntem tovarăşi.

– Bine Make, dacă tu crezi că e mai bine aşa spuse chinezul cu un zâmbet forţat.

– Ţine minte chinezule în lumea asta există 2 tipuri de persone: EU şi cei care şi-ar dori să fie ca mine.

– Te lauzi cam mult Make.

– Bă, ăsta-i adevărul spuse Make în timp ce motorul rula cu viteză. Tu nu ştii că eşti chinez.

– Noi chinezii avem o civilizaţie veche de mii de ani şi ştim mai multe decât voi.

– Chiar aşa? Atunci spune-mi dacă voi chinezii luaţi laxative ochii vă revin la normal?

– Make nu râde de mine.

– Nu râd băi, dar când am fost eu la ruşi aveau aştia un bordel numai cu negrese, evreice şi chinezoaice.

– Şi? întrebă chinezul brusc interesat.

– Cu negresele, şi evreicile mă descurcam eu, dar chinezoaicele erau toate la fel. Le distingem doar la pat că erau cele mai meseriaşe, dar aveau tehnici diferite. Odată una s-a gelozit că mi-a găsit în portmoneu poza alteia. I-am spus că tot ea era, că era faţa ei, acolo în poză. Ştii ce mi-a spus muierea?

– Ce? gemu chinezul simţind că ghidonul îi intră tot mai adânc în fund.

– Mi-a zis că da, faţa era a ei, dar ea nu avea o bluză ca fata din poză. Mi-a pus capac cu asta. Nu mă gândisem să decupez poza să se vadă numai faţa.

– Mai avem mult Make? Nu mă simt prea bine, mă doare curul de la ţeava asta.

– Gata, am ajuns spuse Make punând o frână de-l aruncă pe chinez direct în poarta de la intrare.

– Văleu, şalele mele Make. Nu ai milă deloc.

– Hai mă, te plângi ca o cucoană. Intră că am ajuns şi dă-te jos de pe poartă că o rupi.

Cum intrară în curte Make văzu o hârtie atârnată pe uşă. Cu litere tremurate scria:

” Tânără, drăguţă ,blondă, sexy, fără obligaţii, 90-60-90, picioare 1.20 m, plină de viaţă, pătimaşă, exotică, misterioasă, amatoare de senzaţii tari, vând camion.”

– Duceţi-vă dracului cu anunţurile voastre, spuse Make aruncând hârtia pe jos. Chinezul se aplecă şi o întoarse pe partea cealaltă.

– Make, stai aşa, uite ce scrie pe spate. „Make, au luat-o pe Ana să o judece pentru adulter. E la pârnaie la Mircea. Vania şi Mircea o judecă, fugi de o salvează până nu e spânzurată.”

– E groasă Chinezule. Dă să văd. Trebuie să mergem.

Tocmai când se pregăteau să pornească din nou pe motor, un ţâşti-bâşti de o şchioapă apăru în faţa lor strigând:

– Make!!! Make!!!

– Da, băi copile, ce s-a întâmplat? Ce arde?

– E vorba de piranda matale!

– Da, ştiu, a luat-o potera şi e la zdup.

– Nu! E pă Canal zi au prinz-o ceata lu’ Piţigoi!

– Ce mă? Cum aşa?

– Ana, a lu’ Manole?

– Nţ! Nu aia, pe aia o ztiu eu, azta e alta bre, zicea că e piranda matale.

– Cin să fie? Cin să fie?

– Avea o brăţară caştoacă care mi-o dă mie că te-am anunţat.

– Păi asta e Oceania!

– Nu ztiu cum o cheamă.

– Na belea, Oceania prinsă pe Canal, Ana în puşcărie, în ce parte s-o luăm?

Comments on: "Make – Oceania în încurcătură (X)" (12)

  1. […] chinezu pe ghidon… Publicat în Caterincă de calitate by chinezu pe iulie 31st, 2008 Aici. Tagged with: chinezu, make « Nu vi se pare că e un pic […]

  2. doamne in ce necazuri m-ai bagat Razvane in povestea ta :)! sper sa scap cu viata. sper ca Make asta sa se descurce si sa-mi sara in ajutor, ca altfel s-a zis cu mine🙂

  3. @ Oceania
    Acum sa vedem ce face Make, sperante ar fi.

  4. Mai pe seara ajung in Timisoara, astfel ca voi mai recupera si din lecturile lasate, in ultimele zile, cam pe ultimul plan.

  5. @ Vania
    Nicio problema, eu sunt aici iar lecturile te asteapta

  6. @ mesterulmanole
    Bine ai revenit printre noi mestere.

  7. make tot nu e mort?

  8. …Make…gandea profund…acu’ nici nu prea stia ce sa faca…ANAAAA…se tanguia el, in lanul de buruieni…Anaaaa…Oceanieeee…si m-ai gandi asa de vreo 2 ori…ca-l fura somnu.
    Cum adormi, cum incepu a visa.
    Se facea, ca Ana…venea spre el…
    Se facea, ca Oceania venea spre el…
    Se facea ca veneau amandoua in acelasi timp…I se facu frica lui Make, in vis, ca daca se intalneau astea doua, de el ce-o ramane…Tresari, si de la vis…da si de la udatura ce-o simti pe un picior…
    Mars, fir-al -dracului! zise Make, cand deschise ochii.
    Problema era acuta. O simtea in partea stanga.Sub coaste.
    Mda, ii zise cineva cum ca acolo ar fi apendicu, sau apendicita, sau ceva ce-l durea!
    El singur nu putea sa le salveze pe amandoua! Avea nevoie de ajutor…deci, ce avea? Un Chinez…la ce-o fi bun?
    Un Manole…cu tot cu coarne. Asta, stia sigur ca nu e bun, doar ii spusese Ana cate ceva, in plus, prea venea si asta des la el!
    Pai, da, sa-si salveze incornoratu nevasta, ce el e clona???
    Se ridica brusc din iarba. Rezolvase poblema. Nu degeaba, acu’ 20 de ani, ii propusese unu’ sa-l faca diriginte de santier. Avea „manajamentul” la cap.
    Make, pleca sa-i caute pe cei doi. Sa faca o Alianta. Alianta Manole, Make si-un Chinez!
    Alianta MAMACHI! Nu suna bine? Vesel si fluiernad, pleca la drum…MAMACHI…MAMACHI…

  9. […] in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X), Se strange gasca (XI), Secretul lui Manole (XII), Make – Salvarea Oceaniei […]

  10. Vacanţe şi sejururi în Croaţia: Rezervare cazare on-line
    http://www.istriasun.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: