Basescu si profesorii – politica lui 50% din declaratia presedintelui

Dupa cum am mai scris acum cateva zile Basescu a amanat pana in ultima clipa decizia de a promulga sau nu legea cresterii salariale pentru profesori.

Acum sa vedem ce-a declarat el si sa incerc sa traduc in limbajul omului obisnuit:

– „Intreaga clasa politica a semnat strategia pentru un invatamant performant, iar promulgarea legii era oportuna in acest context. Cu actuala salarizare este imposibil ca in sistemul educational romanesc sa intre dascali care sa pregateasca tanara generatie, sa ii invete pe copii limbi straine, IT, fizica sau matematica. Niciun absolvent bun de facultate nu vine in invatamant pe un salariu de 700 de lei”.

Daca toti ati votat-o eu nu ma pun impotriva ca sa nu spuna poporul ca eu sunt ala rau, vina e a voastra domnilor din celelalte partide. Da, erau probleme in invatamant cu salariile asa ca este corect sa se mareasca salariile profesorilor.

– „Salariile sunt unul dintre motivele pentru care avem 9.000 de suplinitori in invatamant”.

Avem probleme in invatamant.

– „Consider ca prin adoptarea de catre sindicate a strategiei de reformare a invatamantului si prin majorarea salariilor se realizeaza un echilibru – bani contra reforma si performanta. Chiar primul ministru spunea ca nu poti sa ceri performanta de la un manager daca nu il platesti bine. Profesorii ii manageriaza, ii educa pe tinerii din tara.”

Nu a fost o pomana, statul primeste ceva in schimb.

Problema politica a lui 50%

Cu totii stim de agitatia care s-a creeat in legatura cu marirea salariului profesorilor cu 50%. Cat este de meritata sau nu aceasta marire, convulsiile sociale care urmeaza sunt aspecte despre care nu vreau sa ma pronunt in situatia actuala.

O alta fateta, mai putin acoperita de mass-media este cea a implicatiilor politice.

Datele sunt urmatoarele:

1. Tariceanu si PNL-ul ar putea sa accepte marirea salariala, dar, toate celelalte categorii de bugetari i-ar sari in cap. Nu poate sa le dea la toti pentru ca inflatia ar exploda rapid iar UE l-ar lua la palme. E pus in colt, asa ca striga pe toate posturile ca nu are de unde sa dea. In acest fel ii indeparteaza doar pe porfesori de PNL, nu si pe restul. La viitoarele negocieri are un argument forte, ca nu le-a dat nici la profesori.

Interesul lui este ca acest scandal sa se stinga rapid, din pacate pentru el nu cred ca asa se va intampla.

Campionatul mondial de votcă, faza pe ţară

– Ioane unde esti?
– Marie unde sa fiu? Aici.
– Pai, unde, mai nebunule.
– Aici sunt fa muiere, unde ai vrea sa fiu?
– Bine, Ioane sa te duci sa iei niste lemne din padure ca mai avem nevoie.
– Bine fa, dar acum ma duc pe la Gheorghe.
– Sa nu pui gura pe bautura.
– Firi-ai a dracului, imi spui tu mie nebuno ce sa fac? Huo, ca te iau la omor acum, dementa dracului. Vrei sa spui ca oi fi vreun betiv. Pai ce vrei de la mine, ca acum chiar m-ai enervat. Cine iti da sa mananci, cine te tine?
– Ioane, ai promis lu’ popa, zice Maria incetisor.
– Hai fa ca m-ai suparat rau. Stiu de popa, ca doar eu i-am promis lui ca nu beau. Ce crezi ca am uitat? Vorbim mai tarziu, nebuno!
Enervat, montandu-se singur, ca intr-un carusel ce nu se mai opreste, Ion da cu telefonul de perete incheand convorbirea.
– Na, a dracului muiere! M-a facut sa stric si telefonul asta! Ma duc acum la Gheorghe.
Satul nu era mare, avea o strada principala, pe care erau plantate toate institutiile, primaria, banca, magazinul, biserica si crasma. Gheorghe statea langa biserica, intr-o casa veche de paianta ce avea vedere spre cimitir.
Ion, o lua pe ulita cu un pas rapid, ajunse in dreptul crasmei si vru sa intre. Nu! Ii promisese preotului, nu trebuia sa-si incalce promisiune. Doar un deţ mic isi spuse el. Simtea deja placerea unui pahar mic de palinca ce ii ardea gatul si se indrepta spre toate celulele corpului, dandu-i o stare minunata de euforie.
Oprit in colbul drumului, Ion privea cu jind catre literele schioape ce anuntau preturile pe o tabla improvizata ce atarna pe un perete al crasmei.
– S-o ia dracu de viata spuse Ion dand cu sutul intr-un stalp de telefon.
Se intoarse abatut si o lua spre biserica. Pasul lui era din ce in ce mai vioi, considerand ca a luat decizia inteleapta. Dupa zece minute de mers ajunse in fata bisericii. Aici isi facu cruce, multumi Domnului ca-l ajutase sa ia decizia corecta in fata crasmei.
Fericit si multumit el, Ion isi spuse in barba, cu voce tare:
– Acum, ca am trecut si peste asta, merit si eu un deţ si se intoarse la crasma, sa-si ridice premiul.

Acum, e cazul sa prezint si campionatul mondial de votca

Locul 12: