Hinghierii de Bucuresti
Au trecut hinghierii prin faţa casei!
O turma de patrupezi, căreia în limbaj popular i se spune haită se aciuiase pe la noi pe sub balcon. Play ground-ul lor a crescut sensibil odată cu lansarea în producţie a Pasajului Basarab. 12-14 bucati se tolanesc ziua la soare, iar noaptea, cand devin prea galagioşi, încep sa alerge după pietrele lansate de praştia subsemnatului.
Preocupările canine sunt extrem de variate. Somn – masă – vânatul maşininilor, a bicicliştilor, a motocicliştilor şi, ocazional, a trecătorilor, mai ales a celor de vârste fragede.
Surpriză! Au venit hinghierii! Au o maşină pe care scrie Poliţia Comunitară şi o alta sub formă de dubă, pe care scrie… tot Poliţia Comunitară.
Je, îşi trage un scaun mai aproape de marginea balconului ca sa vadă spectacolul ce va urma (doamne ce îmi mai place să vorbesc despre mine la persoana a III-a). Mai mulţi vecini îmi urmează exemplul. Ca la o comandă, ne aprindem ţigările, ne turnăm în căni cafelele, ceaiurile şi ocazional votca (era 7 dimineata), fiecare după preferinţe. Blocurile fumegau de la ţigările noastre, balcoanele erau pline.
Hinghierii se dau jos din maşini îşi iau sculele din dotare şi merg să caute patrupedele canine.
SURPRIZĂ!!! Nu era niciun patruped la hectar! Caută ei cu îndârjire timp de 20-25 de minute şi nu gasesc nimic spre necazul spectatorilor. Câinii s-au evaporat! Într-un târziu pleacă învinşi. Misterul câinilor vagabonzi dispăruţi rămâne să fie aflat în zilele următoare. Cert este că după 30 de minute de la plecarea hinghierilor, turma era completă în acelaşi loc.
În concluzie, suntem supăraţi pe vecinii care i-au pitit pe patrupeyi şi ne-au privat de binemeritatul show. Ca să nu mai pun la socoteală şi faptul că hinghierii sunt plătiţi din banii noştri şi dacă nu îşi fac meseria înseamna ca aruncăm banii pe fereastră.
Ne permitem doar, că e criză!