De ce ma doare de Tibet? (partea 2) – fuga si masacrul

(Urmare din partea 1.)

Iata si un scurt video de introducere in peisaj (atentie imagini socante, peste 18 ani)- AICI.

10 martie 1959, invitatia a facut ca 30.000 de tibetani loiali sa inconjoare palatul Nobulinka, si sa creeze o mare umana pentru a-l proteja pe Yeshe Norbu (porecla lui Dalai Lama – inseamna „pretiosul giuvaier”). Principala teama era ca va fi fortat sa abdice in fata chinezilor si va fi fortat sa accepte unirea cu China. Aceasta mare de oameni, l-a obligat pe Dalai Lama sa renunte la invitatia chineza. Practic, a fost prizonierul devotamentului oamenilor din Tibet.

Pe data de 12 martie, 5.000 de femei tibetane au manifestat pe strazile din Lhasa purtand plancarde cu „Tibet for Tibetans” strigand „de astazi Tibetul este independent”. Totodata, ele au prezentat si un apel pentru ajutor Consulatului General al Indiei in Lhasa.

Membrii Mimang Tsongdu si suporterii acestei organizatii au ridicat baricade pe strazile stramte din Lhasa, in vreme ce militiile chineze s-au plasat pe acoperisurile plate, unde si-au facut fortificatii cu saci de nisip pentru mitraliere. 3.000 de tibetani au semnat declaratia de adeziune pentru a se alatura fortelor rebele plasate pe muntii din apropiere.

De ce ma doare de Tibet? (partea 1)

Ma doare pentru ca sunt om. Ma doare pentru ca imi pasa. Ma doare pentru ca sufar pentru cei asupriti. Ma doare pentru ca unii sunt indiferenti. Ma doare pentru ca putem trai in pace, dar preferam razboiul. Ma doare pentru Tibet. Ma doare pentru arabi. Ma doare pentru evrei. Ma doare!

Iata de ce o scurta istorie a Tibetului ar fi interesanta pentru toata lumea. M-am hotarat sa-mi incep postarea cu perioada de dupa invazia chineza din 1950. Istoria recenta a acestui colt de lume este de-a dreptul cutremuratoare si merita urmarita cu mare atentie.