Valeu, valeu, valeleu. Viata e scumpa, salariile mici, nu am mai cumparat prajiturica la aia mici de vreo 3-4 ani. Plangerea mioritica care a intrat in folclorul nostru de mii de ani a inceput sa paleasca in fata gipanurilor rasarite prin Bucuresti, in fata concediilor petrecute la Paris si a multor altor exemple ca in lumea noastra nimic nu e chiar atat de sumbru. Totusi, exista si marea masa care se plange ca vaca, sau mai degraba capra vecinului e mai sprintara, e mai laptoasa si face mai multi iezi, ma rog, vitei dupa caz.
Prima data cand m-am lovit de acest fenomen a fost prin 92-93 cand un american se mutase la noi in bloc. Fiind de o varsta cu noi, am inceput sa-i aratam Bucurestiul, terasele, fetele etc.
Dupa aproape o luna mi-a marturisit stanjenit:
„Aici toata lumea se plange de saracie, nimeni nu este multumit. E ora 12 noaptea (vara) si suntem la a patra terasa in care incercam sa intram si nu gasim nici un loc liber. Toate mesele sunt ocupate. In plus, aseara am fost prin oras cu un taxi Mercedes. O masina noua care valoreaza, e adevarat cu taxele prohibitive de la noi, aproape cat apartamentul meu din Manhattan. Totusi, de ce va plangeti?”
Iata ca acum, in prima jumatate de an 22,3 milioane de euro au fost tranzacţionate prin GECAD ePayment. (mai mult…)