Chiliman în războiul gunoaielor

O dimineata placuta de dumunica. Iata ca la usa suna cineva. Ma reped si imi iau un halat pe mine ca sa pot deschide usa intr-o tinuta decenta. Ma gandeam sa imi pun si cravata, dar soneria devenea din ce in ce mai agresiva. Asa m-am decis sa las cravata sa zaca in sifonier si deschid in sfarsit usa.

Vecina, mestera si atotcunoscatoarea evenimentelor mondene din cartier, era in prag si imi facea semne din mana. Eu stau mirat in usa neintelegand daca cu mana goneste mustele si tantarii de pe scara sau imi face mie semne. Vazandu-ma nedumerit, vecina isi calca pe suflet si deschide gura spunandu-mi cu un aer conspirativ:

– Ati auzit? murmura ea.

– Ce? Intreb eu imprudent.

Chiliman din fata casei

Zilele trecute a sunat vecina la mine. Imi dezvaluie conspirativ ca primaria o sa repare blocul de langa noi. Foarte frumos zic eu. Totusi, vecina – o femeie trecuta de 60 de ani dar foarte vioaie – nu stia prea multe amanunte. Imi spune ca jos, langa noi e in plina desfasurare o sedinta a Asociatiei de Proprietari de la blocul cu pricina.

Asa care va sa zica – imi spun eu. O trimit pe vecina sa mearga tiptil, in misiune de spionaj. Ochiul si urechea trebuie sa-i fie vigilente si mereu la datorie. Vecina pleaca iar eu ma schimb rapid si ies pe balcon ca sa supervizez actiunea. O vad. Cu o pricepere subtila, capatata in zeci de ani de antrenament prin metrouri, autobuze si stat la cozi, se apropie de vorbitori.

Ok, actiunea a ramas nedetectata, daca e ceva important voi fi avertizat. Vecina se uita in sus, ma observa,