Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Archive for the ‘Sub Balcon’ Category

Pasajul Basarab se deschide

Ieri trecura pe la 7 fo’ 3 tramvaie fix pe podul sau pasajul Basarab. Azi s-or si intors. Si s-or dus si altele. Tot azi circa 10-12 camioane incarcate cu pietris s-or catarat pe pod. Cred ca vor sa infiga pilonii de rezistenta mai mult in pamant. L-or fi construit prea inalt?

Azi ne-au desfiintat si trecerea de pietoni. Au pus si gard ca sa ne simtim ca la inchisoare. Podul Basarab are si plancarde prin care ne anunta ca e inchis. La cata politie e si la cati muncitori se fac ca lucreaza prin zona sigur in curand se deschide. Poate maine? Va tin la curen si revin si cu poze cu proxima ocazie.

Hinghierii de Bucuresti

Au trecut hinghierii prin faţa casei!

O turma de patrupezi, căreia în limbaj popular i se spune haită se aciuiase pe la noi pe sub balcon. Play ground-ul lor a crescut sensibil odată cu lansarea în producţie a Pasajului Basarab. 12-14 bucati se tolanesc ziua la soare, iar noaptea, cand devin prea galagioşi, încep sa alerge după pietrele lansate de praştia subsemnatului.

Preocupările canine sunt extrem de variate. Somn – masă – vânatul maşininilor, a bicicliştilor, a motocicliştilor şi, ocazional, a trecătorilor, mai ales a celor de vârste fragede.

Surpriză! Au venit hinghierii! Au o maşină pe care scrie Poliţia Comunitară şi o alta sub formă de dubă, pe care scrie… tot Poliţia Comunitară.

Je, îşi trage un scaun mai aproape de marginea balconului ca sa vadă spectacolul ce va urma (doamne ce îmi mai place să vorbesc despre mine la persoana a III-a). Mai mulţi vecini îmi urmează exemplul. Ca la o comandă, ne aprindem ţigările, ne turnăm în căni cafelele, ceaiurile şi ocazional votca (era 7 dimineata), fiecare după preferinţe. Blocurile fumegau de la ţigările noastre, balcoanele erau pline.

Hinghierii se dau jos din maşini îşi iau sculele din dotare şi merg să caute patrupedele canine.

SURPRIZĂ!!! Nu era niciun patruped la hectar! Caută ei cu îndârjire timp de 20-25 de minute şi nu gasesc nimic spre necazul spectatorilor. Câinii s-au evaporat! Într-un târziu pleacă învinşi. Misterul câinilor vagabonzi dispăruţi rămâne să fie aflat în zilele următoare. Cert este că după 30 de minute de la plecarea hinghierilor, turma era completă în acelaşi loc.

În concluzie, suntem supăraţi pe vecinii care i-au pitit pe patrupeyi şi ne-au privat de binemeritatul show. Ca să nu mai pun la socoteală şi faptul că hinghierii sunt plătiţi din banii noştri şi dacă nu îşi fac meseria înseamna ca aruncăm banii pe fereastră.

Ne permitem doar, că e criză!

Poză

Fumez pe balcon o tigară.

Un porumbel se așează pe stâlp.

Ne privim reciproc.

Ne evaluăm.

Eu fumez tacticos în continuare… el se scutură de ploaie.

El e ud, eu nu. (mai mult…)

Viata e grea…

Precum spuneam în titlu e mai bine sa urmariti pozele de mai jos 😀

Cu Jeep-ul în jungla Bucureștiului

Am Jeep! Sunt tare, nu cel mai tare din bătătură sau din parcare pentru că sunt mulți cu Jeepuri, dar am și eu. Nu mă interesează ecologia, planeta verde e oricum mizerabilă. Ce dacă copii mei nu vor mai vedea decât praf, ce dacă încălzirea globală i-ar putea omorâ. Eu sunt tare, am jeep și asta e cel mai important.

Vă dați seama că autobuzul meu consumă și 20 le litri la sută când bag piciorul în accelerație? (mai mult…)

In parcare

Baiatul din imagine a stat trei ore incercand sa plece cu masina neagra din parcare. A clacsonat toata dimineata, a chemat politia si tot degeaba. De la balcoane vecinii deja faceau pariuri.

Cele mai dese pariuri se refereau la doua variante: cate ore va mai sta baiatul pana va reusi sa plece si care masina, dintre cele care il inconjurau va pleca, facandu-i loc sa iasa.

hpim6762

hpim6763

hpim6764

Bineinteles, politia pe care o vedeti in imagine a venit, s-a uitat, a dat niste amenzi si a plecat.

Unul dintre politai punea mai mult suflet, dar partenerul lui i-a taiat-o rapid.

„Haide ba sa plecam, ca aici nu avem ce face.” .. Si dusi au fost.

Acum va las pe voi sa ghiciti.

Rezultatul la exit-pool:

10%

30%

40%

20%

Oricum, nu conteaza ce ati votat, conteaza adevarul istoric. VW din stanga a plecat primul, cel pe care l-ati creditat cu 20% sanse.

Deschideţi! DNA-ul e la uşă!

5:58 dimineata. Pasarelele dorm, dorm si eu cu ele. Ding-dang soneria ma loveste in timpan precum sirena de salvare. Chior de somn, ma lovesc de mobilele din casa in cautarea halatului pufos care-mi tine de cald.

Dupa ce calc pe doua jucarii pe care mi le-a lasat cel mic pe post de capcane prin sufragerie si ma abtin sa nu injur la ore atat de matinale, gasesc in sfarsit halatul. De la bucatarie arunc un ochi in curte. E intuneric si eu sunt adormit. Vad ceva miscare. E gunoiul imi spun eu. Sa vezi ce o sa le zic vreo doua, ca nu au mai fost de doua saptamani si se impute tomberonul. Dau sa deschid geamul si constat ca pervazul era plin cu dulciuri. Calculez rapid efortul de rearanjare a turnului de napolitane ce sta intr-un echilibru delicat si… renunt.

Calculatorul incepe sa imi lucreze la capacitate din ce in ce mai mare. Astfel, solutia imi vine rapid. Abandonez geamul si ma reped pe balcon. Pe gunoieri nu trebuie sa-i ratezi, ca mai trebuie sa mai astepti o saptamana dupa ei, daca au apucat sa plece. Ies delicat, trantind usa, si ma aplec pe peste balustrada.

– Stati asa, nu plecati, va deschid ca sa puteti sa-l luati! zic eu in intunericul de jos.

– Ce sa luam? se aude de jos.

– Tomberonul!

– Ce tomberon?

– Pai… nu e gunoiul?

– Nu! Suntem de la politie!

Incet-incet ochii incep sa mi se obisnuiasca cu intunericul si observ o viermuiala mare pe jos. Vreo 20 de insi erau prin curte.

– Aha… zic eu in cautarea unei vorbe inteligente. Si ce vreti?

– Nu avem treaba cu dumneavoastra, zic ei?

– Zau? Si atunci de ce sunati?

– Ca sa ne deschideti!

– Bine, vin! spun eu cu gandul ca ma voi lamuri jos care e treaba.

Imi trag halatul mai bine pe mine si cobor scarile. Pe masura ce ma apropii de usa de la intrare incep sa fiu tot mai nervos. Se poate sa fiu deranjat la ora asta? Astia chiar nu dorm niciodata? Auzisem eu ca politia vegheaza, dar de ce sa ma trezeasca si pe mine? S-au plictisit cumva sa vegheze singuri?

Nu sunt un tip plăpând, pe deasupra, ma infoiasem ca un curcan cand am coborat si ultima treapta. Intre mine si gasca din curte era doar o usa metalica cu un grilaj. Ma reped la ea si vad, ca in oglinda, pe unul dintre ei care se repede si el la usa. Trag aer in piept sa par mai impunator. Politaiul imi flutura o legitimatie in fata ochilor. Timpul incepe sa se scurga din ce in ce mai incet si aud ca prin vis cum vecinul de sub mine deschide usa si se repede pe scari. Aha, am intariri ma gandesc eu. Nu mai pierd nicio secunda si infig cheia in usa (mai mult…)

Dorelee! S-a terminat nisipul?

Dorelee!!! S-a terminat nisipul? Mai ia si tu vreo doua galeti si du-te pe Titulescu, ca e la liber.

Acum o saptamana, un camion a descarcat nisip si pietris pentru micile lucrari din zona Titulescu. Pentru cei care nu stiu, aici se construieste cel mai mare pod orasenesc din Romania. Dupa o noapte de priveghi, muncitorii au plecat. Ei revin periodic, pentru a se adapa din materiale, pe masura ce gropile din zona avanseaza.

Fenomenul a fost observat cu mare atentie si bucurie de locatari. Astfel, ca mustele la o delicatesa urat mirositoare au coborat pentru a-si alimenta minisantierele din case cu nisip si pietris (doar pentru asta era acolo nu?). In scurt timp vestea s-a raspandit in oras. Acum asistam la masini din alte cartiere care sosesc sa ia nisip si pietris pentru uzul casnic.

Ce sa mai spun? – Asteptam cu incredere provincia. (mai mult…)

Chiliman în războiul gunoaielor

O dimineata placuta de dumunica. Iata ca la usa suna cineva. Ma reped si imi iau un halat pe mine ca sa pot deschide usa intr-o tinuta decenta. Ma gandeam sa imi pun si cravata, dar soneria devenea din ce in ce mai agresiva. Asa m-am decis sa las cravata sa zaca in sifonier si deschid in sfarsit usa.

Vecina, mestera si atotcunoscatoarea evenimentelor mondene din cartier, era in prag si imi facea semne din mana. Eu stau mirat in usa neintelegand daca cu mana goneste mustele si tantarii de pe scara sau imi face mie semne. Vazandu-ma nedumerit, vecina isi calca pe suflet si deschide gura spunandu-mi cu un aer conspirativ:

– Ati auzit? murmura ea.

– Ce? Intreb eu imprudent. (mai mult…)

Picatura Chinezeasca

E seara, pasarelele ciripesc vesel BIP, muncitorii de la santier opresc lucrarile BIP, porumbeii se pregatesc de culcare BIP, dau drumul la televizor BIP. Ma pregatesc sa-i dau ceva sa manance juniorului BIP. Mai rezolv una alta din treburile domestice BIP.

Dupa ce il plantez pe junior in pat, ies pe balcon cu sotia si un pahar de vin BIP. Ne destainuim reciproc realizarile si frustrarile de peste zi BIP si ne spunem parerea referitoare la cele care mai trebuie rezolvate BIP. Planurile pentru viitorul scurt, mediu si lung sunt intoarse pe toate fetele BIP. (mai mult…)

Mituri distruse

Acum cateva zile ma uitam de la balcon ca sa vad spectacolul plin de neprevazut al bulevardului. Am sansa/nesansa sa locuiesc pe una dintre cele mai aglomerate artere din capitala, iar in curand, voi fi beneficiarul unui cap de pod ce va sari peste gara.

Deci, fumand o tigara si privind spectacolul strazii observ un tigan ce coboara dintr-un Jeep. Il privesc cu atentie si redescopar – pentru a cata oara – toate elementele care ma irita nespus. Lanturi de aur – 2kg de gat si de mana, combinate cu o cruce lucitoare ce ii ajungea pana la buric. (mai mult…)

Rasare luna in tara celor sapte minti apuse

Cifra magica 7. In credinţa crestina din evul mediu, cifra sapte simboliza linistea, milostivirea si pacea, aceasta era de obicei interpretata. Sapte fiind suma dintre cifrele trei care reprezinta pe Dumenzeu si cifra patru simbolul celor patru elemente, patru vanturi, sau cele patru puncte cardinale. Aceasta cifra m-a marcat noaptea trecuta.

Sapte dulai, care alergasera toata ziua o catea in calduri, au disparut rapid, schelalaind a jale pe sub balconul meu. Oare de ce? O veni cutremur? Am inceput sa studiez cu mare atentie pasarile de noapte. Animalele simt de obicei pericolul. (mai mult…)

Vine primavara

Compunere de clasa a patra? NU. Nu e stilul meu. Totusi, cu ocazia intrarii in primavara calendaristica va dau un prilej ca sa mai uitati de poluare, de politicieni, de mizeria materiala si umana din tara noastra. (mai mult…)

Nor de etichete