Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Legenda Veneticului

De curând, am descoperit una dintre cele mai frumoase legende de pe plaiurile Oltului. Prin urmare, m-am decis să o fac cât mai cunoscută.

La Dobrușa, legendele locale menționează un venetic, un străin cu puteri magice ce locuia prin padure laolaltă cu fiarele. Acesta ar fi trait câteva sute de ani prin folosirea unei licori magice pe care o bea zilnic, timp de o lună la fiecare echinocțiu de primăvară.
Băutura era distilată de două ori și provenea din veninul șarpelui (se pare că legenda se referă la viperă) combinat cu veninul de albină, ca “două părți de șarpe ce dau roată unei părți din acul de albină”. Străinul, odată cu puterea miraculoasă a nemuririi se transforma lent dar fără oprire într-un soi de creatură fără minte și fără suflet. Veneticul din legendă avea o putere cu totul ieșită din comun “la supărare, cu mâinile goale scotea stejarul din rădăcină, îl frângea ca pe o surcică și îl arunca cale de nouă dealuri și nouă văi” ca urmare a folosirii acestei băuturi.
Dacă la început, el era prieten cu localnicii, odată cu trecerea timpului, străinul devenise periculos ocupându-se numai cu “răutăți ce sfidau legile oamenilor, ale naturii și chiar pe cele ale lui Dumnezeu”. El cobora din pădure în special noaptea și omora vitele sătenilor cu multă ușurință și fără vreun zgomot mișcându-se ca o nălucă. Se spune că atunci când se întâlnea din întâmplare cu vreun sătean îi lua viața doar cu puterea privirii.
După o vreme, atacurile nocturne deveniseră atât de frecvente încât sătenii cerură ajutorul lui vodă. Acesta trimise o ceată de voinici pentru a curăța pădurea de venetic. Cu mare spaimă și înfrigurare sătenii povesteau că niciun voinic nu mai fu văzut după aceea.
Un pusnic, curat sufletește și cu mare frică de Dumnezeu, când a auzit de întâmplare a cerut ajutor de la Maica Domnului și s-a așezat pe o coamă de deal, la poalele pădurii rugându-se neîncetat timp de mai multe zile fără să mănânce sau să bea ceva. Cu fiecare zi, cu fiecare oră și cu fiecare clipă de rugăciune smerită, forțele diavolești ale veneticului slăbeau. Acesta când a văzut că nici măcar băutura sa magică nu-și mai făcea efectul s-a hotărât cu năprasnică mânie să-l ucidă pe pusnic.
Pe măsură ce se apropia de colina pusnicului el tot îmbătrânea, băutura sa nu mai avea niciun efect în fața puterilor Dumnezeiești. Astfel, veneticul își găsi sfârșitul la poalele colinei unde se ruga pusnicul, murind de bătrânețuri neputincioase.
Conform acestei legende, schitul Dobrușa a fost clădit pe locul unde pusnicul, ajutat de Maica Domnului a avut izbândă în lupta cu forțele întunericului reprezentate de venetic. De aceea, biserica are hramul ,,Vovidenia – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” ca o mărturie pioasă de credință și de speranță în fața viitorului și a luptei neîncetate cu întunericul ce îi amenință pe credincioși.

Comments on: "Legenda Veneticului" (14)

  1. Intr-adevar frumoasa legenda, nu aveam cunostinta despre acest venetic si puterile sale mai mult decat iesite din comun,cu toate ca este unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale!
    Informatiile pe care le detin despre acel loc nu sunt prea multe; candva,acolo,isi avea mosia Radu Buzescu,inca exista acel loc pe care muncesc cativa dintre localnici.
    Prin ’44 calugarii schitului au fost siliti sa se evacueze,schitul fiind ocupat de statul major al Armatei ruse.
    Locul acela a fost si va ramane un loc plin de istorie,credinta,piosenie.
    Sunt multi care nu cunosc faptul ca,la un moment dat a functionat ca si scoala internat pentru copiii cu handicap,sau ca si scoala auxiliara.
    Abia prin 1993-1994 au solicitat credinciosii din zona redeschiderea schitului.
    Cat despre minunile Maicii Domnului sunt multe de povestit,pacat de credinciosii care isi intorc fata catre Ea doar in momentul cand dau de greu,nu neaparat catre Ea,catre Dumnezeu si credinta in mod special…

  2. De fapt, schitul se pare ca a fost facut de boierii Bengeşti, care stăpâneau satul Dobruşa în secolul XV (Stancu Bengescu – Stanciu al Bengăi, mare spătar). În privinţa „vârstei”, ea aparţine „generaţiei” Cozia Veche şi Vodiţa lui Nicodim, fiind atestată documentar la 2 septembrie 1520, când se face referire la daniile către schit ale lui „jupân Radu, jupân Badea, paharnic şi jupâniţa Vlădoaia”.
    Însă, din alt document, datat 20 aprilie 1604, se spune că mănăstirea avea „o carte de ocină” din 1497 – 1498….
    Prin urmare… nimic nu este sigur.

  3. Ramane sa speram sa nu apara printre cititorii acestui articol,vreun venetic al vremurilor de azi (politician sa zicem) ,sa se apuce de fabricat licori magice,si de alergat electoratul prin 2014 (spre urnele de vot),gandind probabil ca am avea nevoie de conditie fizica!
    Revenind la subiectul in discutie…nimic nu pare sa fie sigur.
    De aceea este bine cateodata sa nu pleci auzul sau vazul la toate cele,ai un start cu niste informatii,si risti sa ajungi la un finish cu informatii total noi.
    In consecinta:pareri si legende sunt multe, informatii intocmai,se poate sa ne contrazicem doua saptamani de acum incolo,si sa nu aflam nici macar un 20% ceva concret.
    Concluzie:eu cu cine votez?

  4. Nici macar nu stiam ce e un venetic, neuronii mei au fost transferati toti la copil sau au disparut.

  5. Interesanta legenda, nu auzisem de ea pana acum.

  6. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  7. Bun articol, imi place acest blog. Un pic off-topic: va supun atentiei site-ul FILME1.NET – un site gratuit de filme online subtitrate in limba romana, fara reclame (!), rapid si foarte bun. Eventual, poate va intereseaza si un schimb de linkuri. Va multumesc anticipat!

  8. emahategan said:

    Interesant blog.De-abia te-am descoperit,dar promit ca mai vin.
    Doamne ajuta!

  9. @ emahategan
    Multumesc, esti binevenita oricand. Nu scriu eu prea des, ca nu am timp, dar asta e.

  10. Asadar au existat alchimisti si in muntii nostrii, nu numai in povestile frumoase ale lui Coelho🙂
    Cand eram mica aveam o carte cu legende romanesti -probabil chiar asa se numea. Mi-ar place sa o regasesc…….poate ca o sa dau o tura prin librariile virtuale………

  11. @ Hapi. River_woman
    Existat… cum sa nu. Legendele sunt intotdeauna foarte frumoase, merita sa gasesti cartea cautata. Eu mai am inca prin biblioteca una sau doua.

  12. Imi pare rau ca mi-am pierdut toate cartile din copilarie……Ne-am mutat de cateva ori, apoi am plecat din tara.
    Daca nu mi-ar fi tare frica de soareci as face o incursiune in beciul din garajul tatalui meu, unde mai troneaza niste lazi cu carti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: