Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Archive for august, 2010

Recomand…

Eram cu placa si faceam surf.

Si cum ma dadeam eu cu viteza, ba pe un site, ba pe un blog, am ramas incremenit (evident pentru poza) pe doua dintre ele.

Am ramas asa prea mult timp, buchisind ce-mi vedeau ochisorii. Distractia a fost maxima, penele hautorilor ascutite.

Deci preiau, cu adanca nesimtire si fara nici cea mai vaga urma de regret halci intregi din carnea pe care Athe si Vraji o pun pe blogurile lor.

Athe spune:

„Dragi tovarăşi, tovarăşe şi pretini, grele vremi am ajuns să vieţuiesc. Nu, azi n-am de gând să vă toc creierii cu faptul că de luna viitoare pot să fug în lume că n’o să mai am cu ce să-mi plătesc dările pe la bănci şi alte chestii (Emile, numa’ bine îţi doresc cu ocazia asta. Şi ţie Trăienică). Problema pe ziua de azi sună puţin altfel şi e vag roeuse. Că fiind vară, şi cumnatu’mio neavând ce face acas’ la el, şi-a propus să-mi distrugă mie visele de conţed liniştit şi făr’ de lovele pe mănoasele plaiuri mioritice, la etaju’ 4. Şi s-a apucat de zugrăvit. Că ţâcă (recte nepoate) începe grădiniţa din toamnă, şi se mută cu căţel şi purcel pe capul subsemnatei cândva pe la începutul lui septembrie. Şi a început de săptămâna trecută, când a zugravit dormitorul în care vieţuiesc ei în timpul liber. Acu’ nu ştiu exact ce meteorit i-a lovit (pe el şi pe soru’mea, care este) că şi-au vopsit camera juma’ portocalie (adică portocaliu’ de la o rangă) şi juma’ roşie (adică roşu ăla de pe steagu’ nostru’i scris unire). Nu m’a deranjat chestia asta atâta timp cât puteam să inchid uşa de la camera respectivă şi s-o bat în cuie. Partea proastă e că, azi pe la vr’o paisp’ce trecute fix mă trezesc acas’ cu susnumitu’ cumnat şi susnumita soră. Şi cu o tonă de chestii în plase, cutii şi găleţi. Şi am aflat că azi avem (mai mult ei decât eu) program administrativ – gospodăresc : zugrăvim holul de la intrare şi bucătăria.” Restul il cititi aici.

Pe de alta parte Vraji spune:

„blonda stă pe budă și citește posolgia pentru pastilele de căcare (civilizat li se spune pastile de slăbit, științific habar n-am cum le spune…)

minusculul chihuahua e încolăcit pe glezna ei stângă și dă din cur. e ca o mașină de cusut pentru de voiaj, mititică și harnică.
”are nevoie de afecțiune”, rezumă, laconică, creatura care vrea să scape de cele 300 de grame în plus ce-i umbresc seninul.

”nu acum kiki”, geme blonda (mai mult…)

Sunt păcătos!

Sunt un păcătos care a murit!

Am murit şi m-am trezit în iad.

Cald, cald, multă umezeală! Indicele de confort termic a depăşit baremurile – iar.

Sunt buimac. Pornesc aerul condiţionat, mă frige buzunarul, îl opresc rapid. Încă o tortură! Ai tot ce vrei dar nu poţi folosi nimic. Încerc să mă calmez.

O muzică serafică mă invadează, cad într-o stare de transă. Da! E bine! Nu mai ştiu de mine!

Totuşi… muzica diafană pare cumva cunoscută, senzaţia de beatitudine trece odată cu încercarea creierului de a separa şi analiza fiecare acord.

Într-un final vine şi rezultatul eliberator. E vorba de suava împletire a muzicii produsă de un excavator, trei camioane (le pot distinge pe fiecare în parte, am un sourround de excepţie), o drujbă ce punctează delicat ritmul, două maşini de compactat pământul şi două freze ce taie uşurel betonul. Toate acestea se împletesc divin cu manelele vecinului…

Mă întind pe spate ca să savurez mai profund momentul. Mici picături de sudoare încep să se unească într-un pârâu ce curge, se transformă într-un torent, îmi intră în ochi, în gură, în urechi.

E aşa plăcut în iad!

O frunză îmi cade pe corp, când vreau să o mut constat că e virtuală.

Futu-i!

E brand-ul de ţară! Nu sunt în iad, sunt în ROMÂNIA, lângă pasajul Basarab.

Cu ce-am greşit?

Origami cu Won Park si Eric Joisel

Won Park nu este decat numele unui om ce a devenit celebru datorita unei vechi arte japoneze origami. Oricine stie ca din banalele servetele se pot face minunatii daca persoana este talentata. Totusi, ceea ce l-a facut celebru pe Won Park este arta de a face adevarate bijuterii miniaturale din hartii de un dolar.

L-am descoperit datorita unui email primit de la un prieten. Acest viral era compus din doua parti. Prima se referea la realizarile lui Won Park, iar cea de-a doua ne spunea ca acest tanar talentat isi petrece viata intr-o rulota (initial camion de gunoi) cu care colinda lumea. Ulterior am aflat ca Won Park locuieste in Honolulu, Hawaii si ca nu are nimic comun cu rulota.

M-am gandit ca un simplu filmulet impreuna cu o multime de poze va pot trezi intreresul pentru aceasta arta. In plus, in finalul acestui post veti gasi email-ul lui Won Park, unde ii puteti scrie daca doriti lamuriri suplimentare (intrucat nu stie a vorbi in minunata noastra limba, incercati in engleza – for best results 😉 ). (mai mult…)

Nor de etichete