Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Baiazid privind la Make (XVI)

Un cocoș burzuluit, cu o creastă roșie ca para focului se urcă pe gard și dădu o cântare viguroasă, semn al deșteptării la viață, odată cu răsăritul soarelui.

Chinezul, în podul casei, făcea inventarul lucrurilor utile pentru expediția lui Make. De când se întorsese Make de la Mircea, el și cu Oceania se străduiau să-l convinga să plece în vacanță la munte. Ba că e cald în Bărăgan, ba ca îi ruginește Harley-ul până se întoarce din misiune și încă o mie de motive. Totuși, Make le arata o hotarare de neînduplecat. El isi va sluji tara cu orice chip si va indeplini poruncile Domnitorului pana la ultima suflare.

Oceania era de parere ca Make fusese drogat la curte sau avea o lipsa de calciu, iar Chinezul era tentat sa-i dea dreptate. Acum, in colbul din pod, ce parea strans de generatii, el cauta diverse instrumente ce i-ar putea fi de folos lui Make in lupta. Gasise deja niste stelute de fier mari cat palma ce puteau scoate din lupta rapid cativa inamici daca erau folosite cu indemanare, iar de asta Chinezul nu ducea lipsa. In tinerete, cand fusese rapit de japonezi avusese ocazia sa se antreneze alaturi de celebrii ninja. Din pacate, nu o sa aibe timp sa-l instruiasca cum se cuvine pe Make, dar tot ii va putea arata cateva „tips & tricks” cu care sa-si doboare dusmanii la nevoie.

– MAKE!!! MAKE!!! se auzi din strada.

Chinezul se sperie si cazu pe scara podului, in intunericul din camera micuta ce Make o numea camera de zi . Dadu nas in nas cu Make care era cu un cutit in mana. Chior de somn, Make incerca sa se dumireasca ce se intampla. Un picior bine tintit il rata pe chinez la cativa milimetri de tampla dreapta. Noroc ca acesta facu o tumba rapid si striga la Make.

– Stai, nu dădea bre! Sunt eu Chinezul!

– Nu te mai furişa aşa fraiere, dacă nu vrei s-o mierlești. Știi că mă mănâncă lama de la cuțit și o s-o pățești tu până la urmă.

– MAKE!!! MAKE!!! se auzi din nou din strada.

Make se repezi afara cu pumnalul încă în mână lasându-l pe Chinez buimac în casă. Oștenii lui Mircea îl așteptau pe uliță și se uitau curioși la pantalonii de pijama roșii cu dungi albastre, bluza albastră și la tichia roșie pe care le purta Make. In aceasta ținută, pumnalul lui Make părea o jucărie.

Oștenii își dădeau coate și câțiva chiar pufniră în râs. Odată cu apariția micuțului chinez ce era galben și plin de praf, în spatele lui Make, nimeni nu s-a mai abținut și toată trupa râdea în hohote.

– Sunt setlist băi dobitocilor, ce vă hizliți așa ca proștii? Ce vrea Mircea de la mine?

Șeful soldaților se apropie de poartă și spuse:

– A venit timpul, trebuie sa mergem să ne întâlnim cu Baiazid, noi suntem garda. Acuși, trebuie să sosească fetele de la machiaj și garderobierul să te facem să arăți a domnitor. Ce dracu, rupturile astea de pe tine sunt mai uzate decât nevastă-mea.

– Bine, intrați, cum te cheamă soldat?

– Soldat e mă-ta, eu sunt boierul Gigel și sunt comandantul gărzii voievodale.

– Gata, am înțeles, o să te am pe cap până termin misiunea.

– Corect, o să fiu cu ochii pe tine să nu cumva să greșești spuse Gigel cu un zâmbet malefic.

Peste puțin timp, în mijlocul curții, Make era băgat până la gât într-un butoi plin cu apă. Chinezul și Oceania ședeau pe o laviță jucănd cărți. Aruncau din când în când câte o privire la Make și râdeau ținându-se de burtă. Fața disperată a lui Make făcea toți banii.

– Fetelor, nu mă mai frecați atât că sunt curat, doar a plouat săptămâna trecută, încerca Make să scape.

Cele cinci domnițe chicoteau și se învârteau în jurul butoiului, una cu săpunul, alta cu buretele, alta cu uleiurile și parfumurile iar ultimele două aveau grijă de părul și manechiura lui Make.

Oceania râzând strigă către Make:

– Oare cum se simte puiul în ciorbă? Îți mai trebuie niște mărar? și râdea și mat tare împreună cu Chinezul.

– Te omor Oceania! Nu-ți ajunge că sunt în curul gol în mijlocul atâtor oameni, îți mai și bați joc de mine?

– Parcă nu-și era jenă să-ți arăți „bogăția” la cât mai multă lume. Chiar așa, în fața rusoaicelor, țigăncilor, moldovencelor și tuturor târfelor tale ai avut vreo jenă?

Make nu era dispus să o vadă din nou pe Oceania nervoasă așa că își înghiți replica. Pe la amiază, convoiul se porni către Baiazid. Peste câteva ceasuri, după ce trecură de un deal Make împreună cu Vania, Chinezul și Manole, escortați de boierul Gigel cu garda sa ajunseră la corturile armatei turcești.

– Bă da mulți sunt, zise Make scărpinându-se în ceafă.

– Eu zic să ne predăm, fu de părere Manole, dacă tot am ajuns până aici… am auzit că ne dau și mai multe soții.

– Taci păgâne, te dau pe mâna justiției, ca să nu mai spun că Ana e în mâna lui Mircea.

– Ana, Ana, toată ziua Ana. O iubesc ca nebunul și ea mă înșeală cu toată lumea…

– Ciocul mic, că am ajuns la cortul sultanului zise Make. Arată-mi respect, ce mușchii mei!

Gigel opri garda în fața cortului. Cei patru tovarăși urmară un servitor și intrară în cortul ornat opulent în stil oriental.

Baiazid, îmbrăcat în mătăsuri scumpe, stătea pe tron înconjurat de marii dregători.

– Bine ați venit în umilul meu cort, nu am avut prea mult timp. De aranjarea cortului s-au ocupat două dintre soțiile mele mai excentrice Kika și Ikea. Cele două femei făcură un pas în față, se înclinară respectuase în fața măritelor fețe și dispărură pe o ușă laterală, apropiată de tronul sultanului.

– Da interesant, spuse Make. Uite, mobilier multifunțional, ușor de transportat și de montat.

Baiazid se scărpină în barbă și întrebă:

– Tu ești Mircea?

Make făcu un pas în față și fără nici un pic de teamă spuse:

– Da-mpărate! Am venit să mi te-nchini, de nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.

– Ho, ho, oprește! Asta vroiam să spun eu.

– Bine, bine… cât suntem încă pe pace eu îți spun: Bine ai venit!

– Aha, deci să-ți spun clar Mircea, am venit să mi te-nchini.

– Mă, tu ești turc?

– Da!

– Da, cred că știam asta…

Un râgâit puternic se auzi dinspre Manole. Sultanul și Make se uitară surprinși la Manole.

Marele vizir oripilat se răsti la Manole:

– Cum îndrăznești  să râgâi înaintea marelui împărat?

– Mă scuzați, am mâncat niște fasole, și… nu știam că e rândul împăratului la râgâit.

Vania îi trase una cu toiagul pe spinare și îi făcu semn să iasă afară, să nu mai deranjeze tratativele.

– Mă mir că ai asemenea specimene printre sfetnicii tăi Mircea.

– Are familie mare, trebuie să-i dau și lui ceva de făcut, e o chestie umanitară, spuse Make degajat. Dar să ne întoarcem la ale noastre.

– Ce ziceam?

– Nu prea contează, ideea e că ai venit la mine în vizită, ai intrat pe pământul meu, în țara mea, și înțeleg că-ți place de vreme ce ai venit cu toată familia.

– Nu e familia mea, e armata mea?

– Da? N-am știut, păi ăsta micu are familie de trei ori mai numeroasă decât armata ta.

Anunțuri

Comments on: "Baiazid privind la Make (XVI)" (14)

  1. hahahaha…au reinceput aventurile lui Make. oare vom avea parte de un razboi?

  2. @ Oceania
    Inca nu stim, intalnirea dintre Make si Baiazid nu s-a terminat inca.

  3. foarte misto, dar vreau sa stiu ce se intampla mai incolo. scrie mai des 😛

  4. @ mihnea
    O sa incerc.

  5. Aş zice să n-o mai trimitem pe Oceania la munte, că a călătorit destul anul ăsta. În schimb, ar putea Vania să deţină un rol mai important, ca să-i citesc şi mamei…

  6. @ Vania
    Sa vedem ce putem sa facem… se lucreaza. 😀

  7. […] la Răzvan Şerbu. Fireşte […]

  8. Baiazid ranit in orgoliul lui de musulman sadea, ii lua pe Mircea de-o aripa si-l duse la usa cortului, de-l scoase la 3 metri. Cu o miscare de mana fluturanda, cata iarba pe campie, tot ashea si ieniceri se aliniara :
    – Esti tacnit? Nah, de priveste zarea, nah de priveste-mi mie „familia”!De familia ta crezi c-o sa ma-npiedic? si prieteneste ii care lui Mircea o caraba pe spate spargandu-se de ras.
    Mircea, se uita la Baiazid…si cu glas molcom ii spuse:
    – Da, imparate! De familia mea ce mare! Facem o prinsoare, ca-i mult mai mare? si zicand acestea se intoarse catre insotitorii lui, aliniindu-i si el.
    Baiazid tinandu-se de burta, ingana din cur ca da,ca de vorbit i se tremurau obrajii de ras…
    Make, baiat destept, nu venise cu mana goala. Trase un fluierat si din carutele cu care venise insotiti, coborara 5 fecioare si vreo 15 mame.
    – Astea cinci sunt venite de curand din Turcia, la odihna prasitului de toamna. Astalalte is mamele a inca vreo 15 fete si 15 baieti, care-ti bantuie inca, tara.
    – Ieniceri ai lui Baiazid, care le cunoasteti pe astea 5? Care va stiti, in dreapta mea sa stati!
    Le alinie. Dintre randurile ienicerilor lui Baiazid se auzira zgomote de zale si icnete scurte. Armata lui incepu sa se imparta! Randuri, randuri se asezara in dreapta lui Mircea.
    La fel proceda Mircea si cu mamele pe care le puse sa le strige numele fetelor avute la produs. Baiazid ramase fara juma’ de armata…
    Venii randul mamelor de baieti…In randurile armatei cele numeroase, Baizid mai ramase cu vreo 20 de ieniceri…
    Furios, dar neinfrant, zise:
    – Ii vezi tu Mircea pe astia 20 care or ramas? Astia fac cat toti ceilalti, ca-s barbati adevarati! zise triumfator
    Chinezu, Manole si boier Gigel nedumeriti, dadura o tura pe langa cei 20…Se lamurira repede si zisera intr-un gals:
    – N-avea grija Mircea, astia is eunucii!

  9. Vania, intelept zise:
    – Astora,le dam doo palme si plang ca copii! Sunt ca si rezolvati!

  10. @ Manole
    Incepusem deja episodul urmator, sa vad cum il combin cu ce facusi tu. 😀

  11. […] răstimpul acesta, Make şi Gore au devenit buni prieteni. Mărturie stau figurile lor învineţite simetric, sistematic […]

  12. […] pentru a admira peisajele pe care le întâlneşte. Pe bancheta din spate, cei doi eroi moderni, Mache şi Gore, sforăie cât îi ţin […]

  13. […] la Răzvan Şerbu. Fireşte […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: