Am Jeep! Sunt tare, nu cel mai tare din bătătură sau din parcare pentru că sunt mulți cu Jeepuri, dar am și eu. Nu mă interesează ecologia, planeta verde e oricum mizerabilă. Ce dacă copii mei nu vor mai vedea decât praf, ce dacă încălzirea globală i-ar putea omorâ. Eu sunt tare, am jeep și asta e cel mai important.
Vă dați seama că autobuzul meu consumă și 20 le litri la sută când bag piciorul în accelerație? 
Vă dați seama că atunci când trec pe străzile înguste din București nu prea am loc? Vă dați seama că atunci când sunt pe stradă, mai mult stau decât merg și toți motocicliștii, bicicliștii și chiar pietonii care nu sunt ologi mă depășesc?
Dar asta nu are nicio importanță. Eu sunt tare și am Jeep. Nevestei i-am zis că am nevoie de Jeep ca să fiu în siguranță. Când bag piciorul în accelerație pot să distrug un Matiz fără ca să fiu prea mult afectat, nici moral, nici material. Acum mi-am parcat Jeep-ul lângă viitorul Pasaj Basarab.
Fraierii ăștia au muncil la carosabil și au săpat chiar și în dreptul trotuarelor. Acum eu ce să fac? Au lăsat dalele ornamentale de beton pentru locul unde au săpat înșirate pe stradă, și cel mai important – nepăzite. Distanța de la mine până la dalele abandonate este de doar trei metri. Aș mai avea ceva loc în curte și pentru ele, e momentul să muncesc și eu un pic. Nesimțiții nici macar nu le-au curățat de pământ și de praf. Dar eu le iau oricum. Așa că în decurs de 10 minute am reușit să-mi umplu Jeep-ul. Să vezi ce distractiv o să fie când o să vrea ăștia să astupe groapa și nu o să le mai ajungă dalele pentru tot trotuarul…
Să trăiți bine!
(Poveste după un caz real, petrecută sub balconul meu, în miezul zilei, personajul principal, un domn îmbrăcat curat, aproape elegant cu o vârstă de 55-60 de ani)
Weblog de IT si nu numai 
Comments on: "Cu Jeep-ul în jungla Bucureștiului" (5)
sub ochii mei, o tanara imbracata super ingrijit, smulgea din radacini panselutele plantate in jurul unui copac. le baga intr-o geanta incapatoare probabil cu gandul de-a le replanta in curtea sa… m-a bantuit imaginea toata ziua.
De ce nu-i dai si numarul, Razvane??? Nu-mi inchipui ca nu te-ai gandit sa i-l iei… O poza, ceva?
Daca nu pentru mai mult, macar pentru niste site-uri dedicate unor astfel de nesimtiti…
Altminteri, si peste 100 de ani tot in faza asta mioritica o sa fim…
@ Oceania
Am vazut pana si in Canada pe unul care lua din iarba aceea de tip covor. 😀
Banuiesc ca era tot roman individul.
@ Catalin
Eram atat de socat de ceea ce vedeam ca nu m-am mai dus sa-mi iau aparatul. Ulterior mi-a parut rau ca nu l-am imortalizat.
[…] Răzvan Şerbu: Să mergi cu jeep-ul în jungla Bucureştiului poate fi destul de nasol, dar când dai peste câte-un bou ca tine simţi o imensă mulţumire lăuntrică!… […]