Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Pantofarii era un termen de dispret al tinerilor din vremea odiosului si al sinistrei referitor la turismul din Valea Prahovei. Ca sa fiu mai exact al celor care nu faceau trasee montane ci al celor care veneau la munte pentru a face zilnic traseul intre hotel, bar, restaurant si discoteca.

Astazi, acest tip de turism s-a extins si in zone mai indepartate cum ar fi Moeciu, Bran, Zarnesti sau Pestera (din aceeasi zona). De cand am copil si burta ma pot clasifica si eu lejer printre pantofarii Romaniei. Ca atare, tinta mea din vacanta de iarna a fost Moeciu de Sus. Luand la puricat ofertele de pe net (ca sa fiu sincer sotia le-a cautat, eu fiind, ca orice barbat, prea ocupat) am constatat o mica pensiune cu doar trei camere la un pret tentant. M-am decis ca aici trebuie sa-mi petrec scurtul sejur.

Sosirea

In speranta ultimei zapezi am ajuns la fata locului. Petice firave se aratau pe ici si colo inclusiv prin curtea in care era asezata „pensiunea” noastra. Gheorghe, localnicul apropritar, ne intampina cu zambetul pe fata si cu hainele pline de noroi. Sotia lui sare in fata ca o gazda primitoare.

– Domnu’ (asta eram eu) noi suntem oameni simpli. Vedeti daca va place. Noi asta va putem oferi, domnu’. Zice ea zambind printre dintii lipsa.

Dupa ce ne invartim prin stabilimentul micut dar extrem de curat decidem sa ne instalam tabara la ei. Ne-au placut gazdele simple si primitoare care nu s-ar fi suparat daca ne duceam in alta parte. Singura problema era cea a incalzirii cu sobe pe lemne.

Gheorghe ne anunta ca el face focul de cate ori dorim noi asa ca nu mai o consideram o problema si purcedem la despachetat. Fiatul meu Albea (cu porbagajul mai mare decat un Logan) s-a simtit extrem de usurat cand am inceput aceasta operatiune. Pe de alta parte, o banda rulanta sau macar un cal ne-ar fi fost de mare ajutor in a trimite zecile de bagaje direct in camere. Cumnatul si cu mine am decis ca suntem prea obositi si ar trebui sa bem ceva ca sa ne tragem sufletul.

Distractii

Asezati la masa deja incepusem sa planuim viitoarele misiuni de lupta. Schitasem mental o harta a regiunii si al amplasarii restaurantelor. Totusi, programul trebuia facut astfel incat baietelul meu sa se poata bucura de urmele de zapada din natura. Prin urmare, am inclus saniusul si urcatul saniei la deal printre distractiile obligatorii din vacanta.

In primele doua zile Vladut a avut parte de sanius, dupa aceea cele 14 grade si soarele arzator au transat definitiv problema. Ca distractii adiacente am improvizat sariturile pe un pod subred, vizitarea castelului Bran si al „castelului groazei”, impreuna cu plimbarile de zi si de seara eventual calare pe Mircea, calul gazdelor.

Masa

Acest capitol iti aduce in general numai satisfactii. La inceput, am atacat cel mai apropiat restaurant din zona, identificat de localnici sub numele de casa alba sau Casa Sorina pe intelesul nostru, de turisti. Aici mancarea era relativ slaba calitativ dar vinul era bun. Calitatile bahice erau determinate de oferta din supermarketuri vinul casei lipsind cu desavarsire. Din punct de vedere al pretului nu ne puteam plange deoarece nu trebuia sa scoti prea multi bani din buzunar dar si oferta era limitata. Am renuntat.

Casa Viorica a fost un alt local unde ne-am desfatat papilele doua zile la rand. Preturile un pic mai mari, dar manelele se auzeau mai bine la statia de sonorizare cu 5+1 canale marca Samsung. Din pacate problemele de citire ale DVD-urilor cu muzica al acestui producator aduceau periodic linistea in local. Patroana extrem de amabila isi arata deseori silueta in trening-uri care mai de care mai elevate, atat de stramte incat toate partile anatomice erau la vedere. Fiind trecuta binisor de 50 de primaveri ii intelegeam tineretea din priviri din purtare. Dar, George, ospatarul era genial. Camasa rosie iesea in evidenta in lupta cu vesta neagra prea stramta.

Ziua 1 patroana ia comanda.

– Imi aduceti o portie mancare de fasole cu ciolan, cere sotia mea.

– Nu stiu daca avem, sa intreb la bucatarie, spune patroana.

Pleaca, si se intoarce radioasa in 10 minute.

– Avem, am intrebat si este, zice ea.

Peste inca 20 de minute apare cu o portie de ciorba de fasole.

– Eu am vrut mancare de fasole.

– A, mancare de fasole? V-am spus ca nu avem, doar ciorba, mancare de fasole facem maine.

Ziua 2 George ia comanda.

– O portie de mancare de fasole cu ciolan.

– Desigur doamna, am notat, spune George cu o fata serioasa.

– Ce doriti sa beti?

– Bere si sucuri, spun eu.

– Am notat, deci, pentru doamna ciorba de fasole, pentru…

– Nu, am cerut mancare de fasole cu ciolan, sare sotia.

– Da, am notat spune imperturbabil George, ciorba de fasole.

– Stii, fasole mai groasa, fara apa, sub forma de mancare. Adica o mancare de fasole cu ciolan, intervine si cumnatul.

– Pai,.. asa ziceam si eu, ciorba de fasole!

– Nu intelegi? Nu vreau ciorba, vreau mancare de fasole!

– Da doamna, spune George si se retrage rapid, lasandu-ne fara replica.

Dupa jumatatea de ora caracteristica zonei, George apare cu o portie de mancare de fasole cu ciolan pe care o aseaza in fata copilului si o intreaba pe sotia mea candid „dumneavoastra ce ati comandat?”.

In ziua urmatoare ne-am chinuit sa uitam de George si ale sale probleme si am schimbat decorul.

Am ajuns la Valahia Inn dupa ce am trecut pe la Wiarusti si era inchis pe motiv de nunta. Aici totul e nou, ambianta, mancarea, oaspatarul si patronul de nota 20, dar bucatarul e imbecil.

Dupa ce dam comanda il rugam pe ospatarul extrem de amabil sa ii aduca copilului mancarea la inceput pentru ca ii este foame. Evident, dupa nesfarsite scuze farfuria lui Vladut a fost ultima, din cauza bucatarului. Patronul facea spume, noi la fel, copilul se saturase mancand de prin farfuriile noastre. Din partea patronului am primit cate un rand de palinca si un profiterol gratuit ca sa-l iertam pe bucatarul imbecil. Daca aveti timp, aici se mananca bine, la preturi mici dar trebuie rezervat un minim de 3 ore pentru o masa obisnuita de pranz.

Internetul

Intr-o dupamiaza cand ne faceam siesta in casuta noastra Vladut se juca Sonic la notebook. Intra Gheorghe cu o galeata de lemne ca sa faca focul in soba. Il vede pe copil absorbit de joc, isi lungeste gatul peste masa ca sa vada mai bine pe ecran, se uita curios la laptop si zice cu mandrie in glas:

– Asta (adica laptopul) e la fel ca al baiatului meu. La cei noua anisori ai lui baiatul lui Gheorghe alerga orataniile prin curte cu toporul intr-o mana si cu o bata in cealalta. Hainele, incaltarile si fata ii erau tot timpul pline de noroi. Fratele lui mai mic se foia cat era ziua de lunga pe langa bustenii din curte si tragea voiniceste de lantul drujbei ce nu vroia sa iasa din locas. Nu pareau sa fie genul obisnuit de internauti.

– Deci laptopul asta e la fel ca al tau? il intreb mirat.

– Da, spune Gheorghe hotarat. Si mai are o ţăpuşă pe care se infige in el ca sa se dea pe Internet.

– Adica aveti un modem USB cu conexiune la Internet.

– Da, unul la fel ca al matale, portocaliu, zice Gheorghe vesel.


Comments on: "În vacanţă cu ţăpuşa pe net" (13)

  1. Bună ciorba de fasole! Era pe săturate?…

  2. @ Vania
    Eu nu am mancat, dar era mare si gustoasa.

  3. vad ca ai avut parte de ceva peripetii in vacanta ta:).

  4. @ Oceania
    Vacanta a fost frumoasa si peripetiile sunt inevitabile.😀

  5. Domnu’, io sunt George, am venit la Bucuresti. Aveti ciorba de fasole? Cioba, da???!!!! Ca fu unul la noi la pensiune, comanda mancare de fasole, manca doar o data…si ne-am chinuit noi cu cazanu’ vreo saptamana!!!!🙂 🙂 🙂

  6. Foarte tare modul in care ai descris vacanta. Mai astept si altele.

  7. imi place ca scoti chestii rar, dar foarte misto!🙂 E poate doar o intamplare, dar urmaresc sincer in ultimul timp cam acelasi lucru.

    Am impresia ca suntem de-o varsta, ca-mi amintesc si eu de expresia de „pantofar” si cat de jos ii consideram pe aceia. Sa mai zic ca am inceput sa umblu pe munte de la 12-13 ani? Ca ani de zile am fost si ghid turistic, ca am avut destule grupuri (majoritatea in anii studentiei) pe care le-am dus la munte sau la mare?🙂

    Ei bine, acum, ca tine, ma vad si eu pe mine „pantofarul” pe care-aveam oroare sa-l recunosc ieri ;)) Burta, bat-o vina…🙂

  8. @ mesterulmanole😀

  9. @ Alex
    Ma bucur ca iti place. Din pacate, timpul si proiectele in desfasurare nu-mi permit sa scriu atat de des pe cat mi-as dori.

  10. @ Cristi
    Mersi pentru aprecieri. Cred ca suntem de o varsta, eu am implinit 40 de primaveri. Tu spui ca ai inceput sa umbli la munte de la 12-13 ani. Eu imi faceam vacantele la Sfantul Gheorghe de la 4 ani si plecam cu varul meu mai mare cate o saptamana in salbaticie. La sapte ani am dormit prima data noaptea in padure intr-un hamac. Pana atunci dormisem doar in poienite in jurul focului.
    Oricum, eu astept sa mai creasca putin cel mic si sa-l iau in excursii. Pana atunci sper sa rezolv si cu burta.

  11. hehe, sunt ceva mai batran (44-45), dar nu cu mult deci🙂.

    De la 12-13 ani am plecat singur pe munte cu altii/altul de varsta mea. Desigur ca mai facusem asta inainte si cu parintii, sau altii mai adulti.

  12. Cand am fost cu Sot prima data la Cota 2000-Fagaras ne-am instalat in cabana si am zis sa mergem la Balea Lac!
    Sot ma astepta in fata cabanei iar eu ma descotorosesc de bocanci si flis si ma imbrac in adisasi si blugi!
    Cobor vesela!
    Toata lumea se benocla la mine(nu , nu aratam genial) ….si aud…hei arati ca o pantofara…………! Asa si?(cred ca am crezut ca e de bine:)) ca ei aveau bocanci:))!)
    M-am schimbat debusolata si usor enervata….si apoi am inteles si eu ce e un pantofar!
    Si apoi cand ii vedeam pe altii cu adidasi pe munte ….ce-i mai judecam!

  13. @ habio
    Eu am vazut pe Jepi (traseul care urca din Busteni catre Babele) femei cu tocuri de 12 cm.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: