Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Pe blogul lui Krossfire s-a ridicat un subiect extrem de interesant referitor la studenti si cat de importanta este facultatea in momentul angajarii.

Punctele mele de vedere, referitoare la acest subiect erau cu directa referire la experientele pe care le-am avut si ca urmare a discutiilor purtate de mine de-a lungul timpului cu diversi manageri de companii.

Astfel, HP-ul  Microsoft-ul, IBM-ul, Siveco, Softwin si altii ca ei, ce parere au sunt de parere ca se pot identifica doua probleme in legatura cu forta de munca tanara.

1. An de an cei care termina facultatea sunt din ce in ce mai slab pregatiti. Unele companii incearca recrutarea in timpul facultatii si promovarea de diverse programe in cadrul facultatii pentru a impiedica aceasta situatie.

2. Pretentiile uriase ale celor care vin la interviuri.

Nu as dori sa ajungem in punctul in care spunea Moshe Shalev, unul patronul unei firme de nisa cu ultraspecialisti ce activeaza in Romania. Printre altele ei testeaza cipurile Intel si ai altor producatori de erori. Asa ca va dati seama ce responsabilitate uriasa e pe umerii lor. Daca dau ei OK-ul cipul pleaca in productie, daca nu, nu.

„Din punct de vedere al situatiei fortei de munca din Romania de astazi vad o similaritate cu ceea ce s-a intamplat in Silicon Valley. Acolo pretentiile programatorilor, ale inginerilor de orice fel din IT au inceput sa creasca nejustificat de mult intr-un timp foarte scurt. Fluctuatia de personal de la o companie la alta ajunsese la un nivel de neimaginat. Incepeai un proiect de 12-18 luni, iar la sfarsitul acestuia din echipa ta nu nai exista niciunul dintre cei care erau la inceputul proiectului. Dupa un timp, calitatea oricarui proiect era atat de joasa incat marile firme au inchis portile si s-au dus in lumea laga in cautare de oameni capabili. Astazi, zilele de glorie pentru Sillicon Valley s-au terminat si oamenii alearga dupa joburi.”

La invitatia mea, Mirel57, ca specialist in domeniu, si-a spus punctul de vedere pe care o sa-l reiau aici:

„Pentru mine este extrem de reconfortant să constat ca în afară de cinism, fiţe şi şmecherisme ieftine există şi tineri care chiar vor să facă ceva.
Să vă spun cum văd eu problema de partea opusă a baricadei dar având un fiu de vârsta voastră.
În 90, imediat după „ Revoluţie” majoritatea eram ingineri – deoarece comunismul cerea numai executanţi şi nu cumva conducători – şi exista o corelaţie directă FACULTATE = JOB BUN. Nu ajungeai la “şaibă” şi după aproape 18 ani, mentaliatea pentru mulţi a rămas aceaşi.
Prima mare „eliberare” a fost distrugerea acestei biunivocităţi, lucru pe care majoritatea l-au consemnat dar nu au întrevăzut consecinţele. Şi de aici tot şirul de consecinţe descrise foarte bine de voi, de genul ”Gigel al meu a terminat Politehnica si munceste saracu’ de rupe ca electrician in Spania !” sau extrema opusă: „Facultatea e buna pentru cei care se angajeaza in domenii in care e bine sa pari “bou cu diploma de inginer” si in care esti angajat fara anumite referinte premergatoare. atata timp cat e cerere, e si oferta.. ”
Toată această discuţie se învârte în jurul unui singur punct: ACUM LA CE ESTE BUNĂ FACULTATEA?
Din păcate nimeni (din câte cunosc eu) nu a explicat acest lucru, ci a încercat doar să profite de diversele laturi ale problemei.
După părerea mea FACULTATEA îţi foloseşte numai şi numai ca etapă în ce se numeşte „CAREER MAP” – off cu englezismele astea la care nu le găsesc echivalent . Adică îţi foloseşte să capeţi bagajul minim de cunoştinţe şi deprinderi (!) necesare începerii corecte a „urcuşului” către pozitia dorită.
De aici şi modul în care se face o recrutare serioasă, se verifică aceste cunoştinţe minime, deprinderiile şi aptitudinile. Pe nimeni nu mai impresionează diversele petice de hârtie de tip diplome, menţiuni, recomandări, etc.
Eu unul personal dacă un client îmi solicită un om în departamentul marketing (ca exemplu dar acelaşi lucru se poate discuta despre orice post) profesional procedez astfel:
1. Discut îndelungat cu HR lor asupra definiri unui JD (fişă de post) cât mai detailiat şi care trebuie să conţină:
• Scopul posului
• Responsabilităţi
• Sistemul de evaluare
• Sistemul de motivare
• Cerinţe Coorporatiste (atitudini şi personalitate la locul de muncă)

2. În urma acestui JD construiesc Profilul candidatului ideal cu:
• Tip de gândire
• Nivel motivaţional
• Nivel de cunoştinţe
• Deprinderi
• Valori proprii

3. Delimitez grupul din care am şansele cele mai mari să găsesc candidaţi care să fie cât mai aproape de cel ideal.

4. Poztez anunţul şi caut în baza proprie de date – asta ca să economisesc timp nu că îi favorizez în orice fel.

5. „Scanez” sute de CV- uri după o grilă în care punctez lucrurile care îmi spun ceva din ce caut.

6. Programez interviuri şi începe „dansul”

7. Îmi vin ca nişte floricele cei care au CV pompoase că ei ştiu şi au şi făcut … cutare şi cutare (adică ce cer eu în anunţ) căci au proliferat siteuri inteligente care te învaţă cum să scrii CV pompos şi mincinos.

8. Şi vine SURPRIZA :

• Ştii ce este Marketing Mix
• DA (URA! Unul care ştie)
• Poţi să formulezi unul în cazul pixului din măna ta?
• AAAAAAA !!!!!!!!!!!!!!!!!!
• Văd că în CV ai trecut că ai făcut Cercetare de piaţă, corect?
• DA (URA!!!!!!)
• Ce anume ai făcut exact?
• Am fost în colectivul de elaborare şi analiză! (super!!!!)
• Care au fost paşii şi raţiunile construcţiei chestionarului?
• AAAAAAAAAAAAAAAAAA
9. Şi uite aşa nu contează ce scrie pe patalama ci pe cine ai în faţă.

Un mic secret: Eu unul îi exclud din start pe cei cu 2,3 facultăţi eventual făcute în paralel şi mai ales la anumite „UNIVERSITĂŢI” de unde nu iese nici de o bilă dar să mai şi cadă. (cei familiari cu mediul bucureştean înţeleg la ce mă refer.)”

NOTA: In urma a numeroase „abateri” cu posturi bine scrise, pe probleme de larg interes Krossfire intra la mine in blogroll si iese Varujan Pambuccian pentru ca nu este blogger ci monologger, preferand sa vorbeasca singur. Ii propun un site HTML simplu in care sa-si expuna ideile.

Comments on: "Studentii in fata primului job" (23)

  1. II multumesc mult lui razvanserbu pentru gazduirea punctului meu de vedere si astept intrebari de la voi, toti cei interesati. promit raspuns rapid – ma laud dar am sa incerc.

  2. Pretentiile pot fi date si de problemele financiare dar numai daca ai ani de experienta in spate.

  3. @ krossfire
    Asa este, e normal sa se destepte lumea si sa nu accepte orice job mizerabil pe cateva sute de lei, dar de multe ori se ajunge la situatii paradoxale, unde aplicantul cere o gramada fara sa ofere nimic.

  4. krossfire:

    Nu prea se mai intampla, decat daca pretentiile sunt exagerate. Atunci cand discut cu clientul, daca acesta iese din schema il averizez ca sansele tind spre zero de reusita.
    In ultimul timp am intalnit paradoxul unor super oferte dar fara sa pot prezenta candidati onorabili.

  5. Ar fi interesant de stiut daca la fel se intampla si la universitatile din occident, daca an de an absolventii lor sunt mai slabi. Ma refer la universitatile medii, nu la cele de varf.
    Intr-adevar la noi e de jale, vin la noi absolventi de info economica de exemplu care zic ca stiu SQL. Si cand le dai test pe hartie vezi ca-s bata. Si in general vad ca cei mai tineri au pretentii nejustificate pentru valoarea lor.
    Problema f mare nu o reprezinte universitatile in sine, ci insusi societatea, sa va dau un mic exemplu. Un amic, absolvent de Litere al celei mai bune universitati din Romania, nu stia ce inseamna cuvantul „jovialitate”. Pai ma scuzi, cum poate scoala sa te invete asa ceva? Vocabularul ti-l dezvolti tu singur pe parcursul anilor.

  6. @ Parlamentolitic
    Din cate stiu eu si in strainatate lucrurile stau relativ asemanator, cu variatii mai mici sau mai mari de la o tara la alta. In SUA, spre exemplu, educatia este o problema extrem de grava. Diferitele tipuri de burse sunt de fapt destinate atragerii de competente din intreaga lume. Numarul acestor burse a fost de altfel un aprins subiect electoral.
    Referitor la exemplul tau, lipsa cartilor citite isi spune cuvantul. Cultura din ziare, de pe net sau de la televizor nu se prea poate.

  7. Parlamentolitic:

    Dati-mi voie sa nu fiu de acord cu proprietarul blogului.
    De acord ca in orice universitate exista tot felul de oameni, unii care vor sa faca ceva si se straduiesc, altii care se fac ca fac ceva numai sa se afle in treaba ca nici ei nu stiu ce vor si unii care sunt acolo ca sa se distreze si sa se justifice fata de parinti.
    Marea deosebire pe care eu o vad intre invatamantul romanesc si unul corect este ca acolo aceia care vor sa invete, cei care stiu ce vor, o pot si face. La noi NU, deoarece au ajuns in invatamant ca in parlament toti ratatii si pilosii.
    Apropo la ASE la Management exista o disciplina in care se invata cum sa-ti pornesti o afacere pe cont propriu , un IMM , excelenta idee dar ce te faci cu cursul care este sustinut de un individ care a deschis 3 afaceri pe care le-a falimentat pe toate 3 – si mai se si lauda cat a pierdut.
    Apropo cine naiba a zis vre-o data ca cel mai bun sistem de invatamant este cel american? Eu stiu ca de 50 de ani ei insusi recunosc ca au unul prost si de aceea aduc specialisti din Europa si din Asia. Dupa cate cunosc eu cele mai performante sisteme de invatamant sunt in Finlanda si Coreea De Sud, lucru reflecata si in salturile uriase ale acestor tari pe plan economic.

  8. @Mirel57, referitor la individul ce a falimentat 3 firme: bravo lui, ideea e sa nu le falimenteze pe toate de-acum incolo pana la sfarsitul vietii. Diferenta dintre mine si acel individ e ca el a avut curaj sa investeasca si eu nu. El a acumulat experienta antreprenoriala si eu nu. Teoretic el va avea sansa ca in viitor sa de-a lovitura cu o afacere, iar eu nu. Pentru ca eu/noi ne laudam ca nu am falimentat nicio afacere. Ori asta inseamna ca n-am facut nimic, sau ma rog, n-am incercat nimic spectaculos.

  9. Parlamentolitic:

    imi palce ca esti un optimist si vezi partea plina a paharului, adica spiritul entreprenorial, care sincer ne cam lipseste noua la romani.
    dar problema este alta: ce poate sa te invete un asemenea om decat eventual ce sa nu faci. Nu mai bine e sa inveti din povestiile de succes si de la oamenii care au reusit?
    pentru ca, culmea ei exista !!!

  10. Mirel57, well, din punctul meu de vedere e foarte important sa te invete cineva chiar si ce sa nu faci. Cred ca nicio poveste de succes nu poate fi copiata si sa aiba acelasi succes. Daca ar fi asa…am avea cu totii succes urmand calea celor de dinainte, numai ca succesul isi are regulile lui „metafizice”. Dar ma rog, am inteles ce ai spus, privim amandoi acelasi peisaj, dar din unghiuri diferite🙂

  11. Parlamentolitic

    Din pacate nu este nimic metafizic in stinta – si nu folosesc intampaltor termenul de stiinta – Managementului.
    Nu spune nimeni sa coopiezi dar poti invata din reusitele si esecurile altora.
    Recunosc ca sunt ultra subiectiv asupra acestui subiect deoarece sunt si Trainer – si este lucrul care imi place ce mai mult. In orice seminar de al meu am acm 30% timp alocat pentru a discuta situatiile concrete ale participantilor, si incerc atat ca teorie dar mai ales prin prizma carierei de succes proprii sa le sugerez posibile solutii. Cum poate cineva sa dea aceste indrumari, lamuriri daca el a dovedit exact contrariu. Caci ca teorie bine merci nu am nevoie de el, ma duc la biblioteca, intru pe net si aflu de 10 ori mai mult.
    Profesorul trebuie sa fie Maestru, Mentorul, cel putin eu am avut norocul de a avea asemenea colosi ca profesorii cei mai importanti care m-au modelat si indrumat. Le voi multumi pana la moarte si incerc sa transmit cat pot mai departe cu toate ca Trainerul nu este si nici nu trebuie sa fie Profesor.

  12. @Mirel, indraznesc sa spun ca mai mult inveti din esecul cuiva decat din succes. Pentru ca succesul e in mana unuia singur, falimentul e in mana tuturor. De ce spun ca e in mana unuia singur: pentru ca in orice domeniu caimacul il ia cel care e deschizator de drumuri, cel care risca mult si are curajul sa gandeasca in termeni originali. Faptul ca omul a falimentat 3 firme nu inseamna absolut nimic, egal cu zero. E ca si cum n-ar fi falimentat nimic. Cand o sa falimenteze de la 10 in sus, atunci ai putea sa il intrebi la o bere „dude, what the hack is wrong with you”😀 Si-ai sa vezi ca poate omul iti raspunde „I have a dream” .
    Iti recomand cartile „Funky business” Jonas Ridderstrale & Kjell Nordstrom, Karaoke Capitalism (idem) si poate si „cum sa devii bogat” D. Trump si poate vei de acord ca a falimenta o firma sau mai multe, face parte din regulile jocului.

  13. Ups, comentariul de mai sus e al meu, mi-a aparut ca-s autentificat pe blog ca Thorgis.

  14. @ Parlamentolitic
    Hai sa ma bag si eu in discutia voastra.
    Eu zic ca pot privi lucrurile inginereste in urmatorul fel.
    La un anumit moment dat am datele urmatoare: X bani capital, Y clienti, Z furnizori si piata este intr-un anumit punct specific. Acum se pune problema ce fac eu ca sa am succes? Pot lua 100 de decizii care sa-mi afecteze pozitiv sau negativ afacerea. Din pacate doar una dintre ele ma duce la succes, celelalte fiind 50-50% intre supravietuire si faliment.
    Daca cineva alege in mod repetat falimentul eu l-as trimite sa viseze la el acasa, sa nu vina la firma mea. Cu ce imi foloseste mie ca dintr-o suta de variante am inlaturat 3 falimentare. OK, e o informatie utila, dar cu o relevanta mica. Mult mai util consider ca e sa studiez succesul, am mai mult de invatat de acolo.
    Asta e parerea mea, nefiind un specialist in acest domeniu.

  15. Parlamentolitic:

    Ma bucura enorm optimismul tau incurabil. Este primul pas catre un real entreprenor.
    dar problema care o puneam eu nu e daca sa studiezi esecurile, sunt absolut de acors cu tine ca trebuie si de preferat ale altora ca sa nu le fac pe banii mei. Problema este ce autoritate are cineva care pana acum a dovedit numai esec intr-un domeniu? E ca si la fotbal , hai sa nu mai cerem parerea lui Hagi, Petrescu sau Dl Jenei ci sa punem drept mare expert pe Gigi de la colt care se uita la televizor dar nu e in stare sa dea o pasa ca lumea pe tapseanul de la coltul blocului.
    De ce la materia respectiva nu predau (ca la Harvard, sau London School ) cineva care a dovedit ca stie cum.
    Atunci cand Kottler a venit in Romania a fost bataie pe bilete la Sala Palatului si a fost un discurs si un mini workshop.
    Tata, povestea ca in tineretea lui cand la Universitate predau Vianu si Calinescu cursurile lor se tineau in sala aula – cea mai mare – cu usile larg deschise pentru ca nunumai ca in anfiteatre era plin, inclusiv pe scari ci si pe hol, sse statea numai sa auzi ce spune o mare somitate.
    Eu vorbesc de autoritatea reala data de recunosterea valorii si nu de pseudo-valori care mai au si pretenti.

  16. @Razvan,
    daca e sa vorbim „inginereste” ai cu siguranta dreptate. Spui ca ce-ti foloseste sa inlaturi 3 cai de a ajunge la faliment dintr-o suta. Dar nu asta e o problema, un faliment nu seamna cu altul, la fel, nici un succes cu alt succes, sunt toate povesti diferite. Ascultarea de povesti de succes te face intr-adevar sa speri, sa vrei si tu, te-ndeamna la actiune. Normal ca nu vei accepta in firma ta unul care merge din esec in esec (3), dar ce te faci cand tu esti cel in cauza. Evident ca din succes inveti, stau acum si ma intreb daca suma posibilitatilor unui succes al unui bussiness n-o fi cumva mai mica decat suma posibilitatilor unui esec (si cred asta).

    Acum sa-mi spuneti voi cati dintre profesorii de la ASE sunt afaceristi de succes? Daca ar fi, probabil n-ar mai avea timp sa predea. Asa ca Mirele, multumeste-te ca ai avut un prof care macar a incercat, asta fiind om meteahna a societatii noastre, faptul ca lumea nu are curajul sa-si dea demisia si sa incerce ceva pe cont propriu. Adevarul e ca nici legislatia actuala nu te imbie la asa ceva.

    Mirel, dai exemplu cu fotbalul…dupa parerea mea nu e tocmai fericit exemplu cel cu fotbalul. Ce-a facut Hagi, Petrescu etc ca antrenori? Zii mersi ca ai avut un profesor care macar a incercat; daca reusea, nu mai era proful tau!🙂 Dar daca va continua, niciodata nu e prea tarziu, in ziua de azi conteaza ideile inovatoare. Bineinteles ca profesorul ala era dupa cum spui, o pseudo-valoare, dar dupa parerea mea, cineva care falimenteaza 3 firme e cu mult in fata mea care n-am falimentat nicio firma, dar nici n-am avut vreun succes. Pur si simplu inca n-am actionat cu adevarat pe cont propriu.

  17. @ Parlamentolitic
    Ideea este ca din povestile de succes poti trage concluzii. Iti poti da seama de ce a avut omul sau businessul succes, pe ce idee s-a bazat, care a fost combinatia castigatoare, ce poti invata de aici, etc. Asta te ajuta in cazul in care iti pornesti propria afacere, vei recunoaste un pattern in cazul in care esti intr-o situatie similara si ai mai multe variante, vei sti care e cea mai buna.
    Sa-ti dau un exemplu concret. Am avut privilegiu de a sta de vorba o ora si jumatate cu Craig Barret (president of Intel), un tip absolut senzational, de aproape 70 de ani, o legenda in industrie. Evident ai auzit de el pentru Intel este concurentul (dar si partenerul) direct al IBM. Power 6 se lupta cu procesoarele lor, dar aveti si servere cu chip-uri Intel.
    L-am intrebat pe Barret daca ar avea 25 de ani si ar termina acum facultatea in Romania ce ar face ca sa porneasca o afacere de succes. Mi-a zis ca ar „raspunde la o intrebare”.
    Am fost extrem de nedumerit si am cerut amanunte.
    Explicatia a fost urmatoarea: as cauta o intrebare in piata si as concepe un produs sau un serviciu care sa fie raspunsul la acea intrebare. Uita-te la Google, a adaugat zambind.
    Doi ani am cautat intrebarea, am gasit-o, mi-am facut o companie care vine cu solutia. E drept, sunt la inceput, dar auspiciile sunt bune chiar in criza prin care trecem. Deci, pot spune ca am invatat ceva de la un winner, nu de la un looser.

  18. Te referi la BaniPePost?

    De acord, uite de aia Barret a condus atata timp Intel si n-a fost prof universitar🙂 Mai grav ar fi ca un prof univ la ASE sa nu fi facut in viata lui vreo afacere (de succes sau nu) dar el sa predea asa ceva.

  19. @ Parlamentolitic
    Da la asta ma refeream. Trebuie sa marturisesc ca este al doilea business inceput de mine. Primul l-am tras pe linie moarta. Nu din cauza unui faliment sau din alte motive economice, cat mai mult datorita neintelegerilor dintre parteneri.
    Referitor la afirmatia „Mai grav ar fi ca un prof univ la ASE sa nu fi facut in viata lui vreo afacere (de succes sau nu) dar el sa predea asa ceva.” sunt 100% de acord.
    Si, in acest mod simplu, iata ca am ajuns la un punct de vedere similar.

  20. Referitor la cei cu 2 facultati, asta incerc sa-i fac si eu pe unii din proaspetii mei colegi sa priceapa. Ei cred ca daca sunt si la Limbi Straine si Snspa (asta e situatia cea mai des intalnita) lumea le va cade la picioare ca vai doamne cate au facut ei, cand defapt se tarasc in ultimul hal sa le faca pe amandoua si defapt pierd doar timpul inutil.. Ei spun ca nu am dreptate dar lumea cauta specialisti nu „destepti” cu 2-3 facultati simultan.

  21. @ Dianora
    Ideal ar fi ca la angajarea pentru un post anume sa gasesc o persoana specializata si capabila care sa ocupe acel post. Acea persoana ar trebui sa stie atat de bine specificul muncii, si in general ce trebuie sa faca incat sa nu mai piarda nimeni timpul cu el si sa-l specializeze. Din pacate, de pe bancile facultatii asemenea persoane nu o sa gasesc niciodata. Prin urmare, daca tot angajez pe cineva, trebuie sa fie o persoana capabila si care sa invete repede ce are de facut. Doua facultati, in aceste conditii sunt mai bune decat una. Totusi, si pretentiile lor salariale sunt de regula mai mari, iar eu daca-i platesc mai mult le cer mai mult, e ca un carusel care nu se opreste niciodata.

  22. Dar nu inteleg ceva. Preferi un om mediocru care cu chiu cu vai a terminat acele 2 facultati doar ca sa dea bine, in schimbul cuiva care a terminat facultatea printre primii? E rau ca nici nu suntem atat de motivati sa mai invatam cand vedem ca rezultatele nu conteaza, ci doar sa ai experienta cat mai multa. Da, ai dreptate, este foarte greu sa gasesti o persoana gata specializata, tocmai pentru ca multi care doresc sa termine o facultate cu bine se tin doar de ea, nu mai au foarte mult timp de un job. Eu sunt dezamagita de multitudinea de oameni care vin undeva doar pentru diploma. Ei vin ca sa faca colectie.. se chinui pentru acel 5 sfant.. si mai dau cate o atentie pe ici colo.. si dupa 3-4 ani.. uite diploma!🙂 Chiar ma intereseaza mentalitatea unui angajator, macar asa aflu ce am de facut in cei 2 ani jumate pe care ii mai am. P.s. Sarbatori fericite!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: