Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Oficialitatile si discriminarea

Maine sunt invitat la un eveniment pe tema discriminarii. Scopul nobil al acestei initiative il gasiti in comunicatul urmator. Sunt extrem de curios, in ce masura problemele ridicate pe blogul Gabrielei, al lui Cristi si al meu de numerosii comentatori, se vor regasi pe agenda de lucru. Oricum, eu am de gand sa ridic problema ghiveciului expusa de Cristi, problema dorintei lor de integrare si problema elitelor.

Sper sa fie o masa rotunda, in sensul participarii tuturor la discutii si nu o chestie de papat bani europeni.

Iata si comunicatul:

„Acţiunea pozitivă poate combate discriminarea

European Network Against Racism, cu sprijinul Asociaţiei Cultura Păcii şi a agenţiei AMAYA Creative Alliance, organizează pe 21 octombrie 2008 masa rotundă cu tema „Acţiune pozitivă: de la teorie la practică în România anului 2008”.

În cadrul acestui eveniment vor fi prezentate accepţiuni generale în ceea ce priveşte acţiunea pozitivă şi provocări întâmpinate la nivel european, percepţii asupra acţiunii pozitive în funcţie de diferite contexte culturale şi politice, precum şi exemple de bune practici în domeniu. Scopul acestei întâlniri este de a dezvolta o strategie comună pentru încurajarea implementării măsurilor de acţiuni pozitive la nivel naţional şi de a crea o legătură cu studiul Comisiei Europene cu privire la acţiunea pozitivă (în 2008).

Acţiunea pozitivă este atât un mijloc, cât şi un concept în sine, care îşi are întemeierea în legile europene şi Dreputurile Internaţionale ale Omului. Prin acţiuni pozitive se urmăreşte combaterea discriminării şi implementarea de soluţii pentru a veni în întâmpinarea nevoilor imigranţilor, oamenilor cu dizabilităţi şi a celor „diferiţi” în general, prin religie, rasă, convingeri, atitudini, etc.

Fiind prima dintr-o serie de 27 asemenea evenimente ce urmează a fi organizate în fiecare ţară membră a Uniunii Europene, acestă masă rotundă va reuni reprezentanţi ai ONG-urilor implicate în combaterea discriminării, politicieni, oficiali guvernamentali, funcţionari publici, cadre universitare (membrii în reţele europene) şi jurnalişti. Michael Privot – Senior Networking and Campaigning Officer, Istvan Haller – Secretar de stat -Consiliul National pentru Combaterea discriminarii, Bogdan Suditu – Ministerul Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuirii, Ana Neamtu – Oficiul Roman pentru Imigrari – Directia Azil si integrare, Daniela Gheorghe – FONPC, Amadou Niang – ACP, Vasile Dumitru – Egalitatea de şanse pentru rromi, Tulcea şi Luminita Gheorghiu – Liga persoanelor cu dizabilitati sunt doar câteva personalităţi importante care şi-au confirmat prezenţa la eveniment şi care vor susţine câte o scurtă prelegere în cadrul acestei mese rotunde.

„Implementarea acţiunii pozitive în România este un pas important şi necesită implicarea autorităţilor, lansarea de campanii de conştientizare şi a unor acţiuni concrete pentru susţinerea egalităţii între oameni. Sperăm că această primă masă rotundă să orienteze opinia publică spre problemele existente, dar mai mult decât atât, să mobilizeze forţele implicate spre a fi proactive şi cât mai implicate în găsirea celor mai bune soluţii. Vom continua demersurile noastre în acest sens şi dorim să organizăm pe viitor cât mai multe asemenea evenimente, ce oferă prilejul de a dezbate şi căuta soluţii pentru probleme comune. ” spune Ioana Niang, Preşedintele Asociaţiei Cultura Păcii şi membru în Comisia de Politici şi Lobby a ENAR.”

Anunțuri

Comments on: "Oficialitatile si discriminarea" (5)

  1. iti doresc succes! 🙂

    Chiar imi pare rau ca n-am finalizat atunci discutiile noastre si cu ceva mai formal, cum sugerase si Aida. Eu n-am mai vrut sa scriu iar despre romi, ca se adunasera destule.

    Tot ce sper e ca tipii aceia sa nu confunde „pozitivul” cu „binefacerile”, ca-n general asta e eroarea.

    Sunt curios ce-o sa fie si cum o sa le pui tu problema (sa ne scrii la intoarcere). Sfatul meu (daca-mi permiti): nu te enerva. Or sa fie destui care numai „rasism” si „discriminare” or sa vada aiurea de cum te-ataci la vreo problema mai delicata. Prezinta-le cu calm si ai sanse mai multe sa treci mesajul.

  2. Oh, mă doare globu’ ocular de la comunicatul ăsta. Nu prea pot digera chestii lemnoase la ora asta… Da’ trecând peste asta, ăştia carele organizează acest eveniment au vreo idee despre ce cum arată realitatea în România?

    Sau ei visează negrotei simpatici, curaţi, tocmai veniţi de la biserică care se ţin de mână cu pruncii ăştia mai albi, carpato-danubiano-pontici: no to racism, world peace?

  3. @ Cristi
    Am fost acolo, am incercat sa nu ma enervez, dar a fost destul de greu. Un eveniment organizat penibil. S-au spus si cateva lucruri interesante o sa le selectez cand o sa am putin timp si o sa fac un post separat pentru asta. Ma dispera habotnicia unora.

  4. @ Darius cel Tulbure

    Evenimentul a fost precum comunicatul, in cea mai mare parte.
    Oamenii se implica in actiuni, unele mai fericite, altele mai putin. Oricum cred ca se poate manca o paine destul de alba intr-un ONG. 😀

  5. Romania refuza sa acorde azil unui refugiat cubanez * Rodriguez Sosa va fi deportat la Havana dupa ce a reusit sa evadeze din iadul comunist din Caraibe si a ajuns la Bucuresti, via Moscova

    Un cubanez, care a evadat din iadul din insula natala si a cerut azil in Romania va fi expulzat la Havana si retrimis pe mana tortiona­rilor lui Castro. Cererea de azil depusa de Rodriguez Sosa (foto), supusul unicului stat comunist caraibean, a fost respinsa de functionarii Oficiului Roman pentru Imigrari (ORI) din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, cu motivatia aberanta ca „nu exista motive sa se creada ca refugiatul ar fi expus la riscuri in cazul intoarcerii in tara de origine”. Asadar, functionarii ORI considera Cuba, unul dintre ultimele bastioane ale comunismului, o tara democratica.
    Pe 13 mai 2008, Rodriguez Eduardo Gabriel Sosa, cetatean cubanez, pleaca de la Havana cu avionul, legal, cu o cursa catre Rusia. „Era singura destinatie pentru care nu aveam nevoie de viza si unde puteam sa plec fara probleme sau alte proceduri. Am stat acolo aproape o luna, pana pe 9 iunie, cand am luat o cursa spre Macedonia si am coborat la Bucuresti, deoarece stiam ca Romania este o tara demo­cratica si am crezut ca aici mi se poate acorda statutul de refugiat. De altfel, mai demult voiam sa vin in Romania, deoarece aflasem ca este o tara demo­cra­tica”, ne-a povestit Sosa. Nu­mai ca cei care l-au luat in primire la punctul de trecere a frontierei de la aeroportul „Henri Coanda”, respectiv functionarii de la ORI, i-au demonstrat, cu prisosinta, ca Romania nu e chiar o tara atat de democrata, incat sa protejeze un disperat fugit din ghearele regimului Fidel Castro.

    Cu barca sau pluta spre libertate
    Povestea lui Rodriguez Sosa seamana cu cele ale miilor de cubanezi care au incercat sa fuga din Cuba comunista. El ne-a povestit ca in anul 2000 a construit alaturi cu fratele sau o ambarcatiune si, impreuna cu inca un prieten, au incercat sa fuga pe mare. Au fost insa prinsi si arestati de securitatea cubaneza. Dupa opt zile de batai crunte, au fost eliberati, nu inainte de a primi niste amenzi consistente. Cea mai mare amenda a luat-o fratele lui Rodriguez deoarece a declarat ca el singur construise ambar­catiunea. Dupa aceasta prima tentativa, Rodriguez Sosa a tot incercat sa fuga de pe insula, cu tot felul de mijloace improvi­zate, de la pluta la anvelope de automobil. Toate incercarile esuate erau urmate de acelasi tipic – bataie si amenzi. In vremea asta, au loc si tot felul de sicane. Spre exemplu, Sosa este amendat de mai multe ori pentru ca si-ar fi parcat ilegal bicicleta sau pentru ca s-a intalnit cu niste prieteni intr-un parc! Mai mult, din 2000 Rodriguez n-a mai putut lucra mai mult de patru luni. In cele patru luni a fost angajat ca mecanic la o biserica nerecunoscuta de stat, dar autoritatile comuniste au avut grija sa fie dat afara si de acolo, inscenandu-i-se un furt de piese.
    „Dusman al poporului”

    Rodriguez Sosa le-a mai declarat functionarilor de la ORI ca „are toate motivele din lume” sa se teama pentru viata sa in cazul in care s-ar intoarce la Havana. „Nu m-as putea intoarce in Cuba, deoarece acolo, in mod sigur, as fi arestat pentru ca am cerut azil si, mai mult, auto­ritatile castriste ar considera ca m-am intors pentru a face ceva rau, deci as fi considerat un dusman al tarii si poporului”, ne-a declarat disperat Sosa. „Am cerut protectia statului ro­man deoarece imi este teribil de frica sa ma mai intoc in Cuba si cred ca aici pot duce o viata sociala normala, pot fi tratat ca o fiinta umana si nu ca un animal!”, ne-a mai spus refugiatul cubanez. Sosa a marturisit, asa cum de altfel le-a declarat si functionarilor ORI, ca in tara sa a fost implicat, fara a fi insa prins, in Proiectul Valera, o miscare politica si sociala, declarata ilegala, evident, de catre autoritatile castriste, care urmareste democratizarea Cubei.
    Democratie de puscarie
    In dosarul motivarii respingerii cererii de azil, functionarii ORI citeaza, culmea!, o sumedenie de documente ale unor institutii internationale care descriu exact situatia democratiei si a respec­tarii drepturilor omului in Cuba castrista. Printre altele, este citata o analiza facuta de Foreign and Commonwealth Office (FCO), ministerul britanic de externe: „Profilul de tara efectuat de FCO mentioneaza ca respectarea de catre Cuba a drepturilor omului cade mult sub standardele internationale, constituind o ingri­jorare tot mai mare. Oamenilor li se interzic drepturile la asociere si la organizarea de mintinguri. Presa nu este libera. Partidele de opozitie sunt interzise prin lege. In raportul anual pentru anul 2006, FCO declara faptul ca nu este tolerata nicio opozitie fata de guvern iar cetatenilor le sunt interzise drepturile politice si civile, urmare a politicii statale. Autoritatile sustin ca restrictiile drepturilor omului, ale libertatilor individuale sunt necesare din cauza amenintarilor cu o posibila invazie din partea SUA. Autoritatile cubaneze resping orice fel de dialog constructiv pe tema respec­tarii drepturilor omului, fie ne­gand existenta oricaror abuzuri, fie diminuandu-le importanta. Amnesty International a subliniat, in raportul anual din 2006, faptul ca exista ingrijorari tot mai mari din partea comuni­tatii internationale in privinta imbunatatirii de catre Cuba a drepturilor civile si politice. In aprilie 2006, Comisia ONU pentru Drepturile Omului a criticat inca o data Cuba cu prilejul judecarii unui proces foarte politizat. Guvernul a pastrat un control foarte strict asupra celor care l-au criticat, tinand in detentie mai multi detinuti politici si activisti ai drepturilor omului. Activistii, dizidentii politici si sindicalistii au fost hartuiti si intimidati. Asemenea atacuri au fost savarsite de grupuri cvasioficiale si de brigazi de reactie rapida, despre care se crede ca actioneaza in coroborare cu fortele de securitate ale statului. Human Rights Watch a mentionat in raportul sau pe 2007 faptul ca guvernul refuza acordarea unui statut legal grupurilor locale de aparare a drepturilor omului, refuzand astfel sa recunoasca activitatea de monitorizare a drepturilor omului ca pe activitate legitima. Cuba este unul dintre putinele state din lume care interzic Comitetului International al Crucii Rosii accesul in penitenciare.”
    ORI recunoaste dar nu crede
    Functionarii ORI recunosc faptul ca situatia din Cuba este grava, dar nu cred ca pe Rodriguez Sosa il pandeste vreun pericol daca se intoarce in tara sa natala. „Asa cum reiese din cele mai sus anexate (analizele si rapoartele internationale – n.red.), remarcam faptul ca, intr-adevar, in Cuba situatia nu este una din cele mai bune, insa avand in vedere faptul ca cel in cauza nu a individualizat cum anume este el personal afectat de aceasta situatie, ci numai s-a axat pe niste informatii generale, de notorietate, apreciem ca acestea nu pot conduce in mod automat la acordarea unei forme de protectie acestuia. (…) S-a retinut ca solicitantul nu a invocat si alte elemente de natura a conduce la identificarea unei forme de persecutie care sa se incadreze in categoria celor de rasa, natio­nalitate, religie sau opinie politica. In urma analizarii situatiei celui in cauza, s-a apreciat ca temerea de persecutie invocata de solicitant este neintemeiata si nu exista motive sa se creada ca acesta ar fi expus la riscuri in cazul intoarcerii in tara de origine. (…) Datele existente la dosarul personal raportate la informatiile din tara de origine nu justifica ipoteza potrivit careia in cazul reintoarcerii in tara de origine solicitantul ar risca sa fie supus la tortura, tratamente inumane sau degradante. S-a apreciat ca situatia din Cuba nu poate fi caracterizata ca fiind un conflict armat intern sau international, intrucat exista instalate autoritati care se bucura de recunoastere si sprijin international.” In final, cum spuneam, ORI – Directia Azil si Integrare, Centrul Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitantii de Azil Bucuresti, prin functionarul Bianca Gheorghe, „respinge ca neintemeiata cererea de acordare a statului de refugiat”. In situatia lui Rodriguez Sosa se mai afla alti cativa refugiati cubanezi, printre care si o femeie care nu a fost expulzata inca, deoarece a nascut.
    Nu m-as putea intoarce in Cuba, deoarece as fi arestat pentru ca am cerut azil si as fi considerat un dusman al tarii si poporului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: