Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Data de 11 septembrie este una dintre cele mai negre din istoria omenirii. Civilizatia a fost lovita miseleste de niste cretini fanatici.

Imi aduc aminte cum am stat cu ochii lipiti de televizor si cum m-am simtit golit. Eram ca o conserva fara stapan. Ingrozitor. Nu realizam atunci intreaga grozavie, nu-mi dadeam seama de marea durere si tragedie. Parca eram nauc, ceva de neinchipuit se intamplase.

Am avut „norocul” sa vizitez NewYork-ul la doua saptamani dupa aceea. Abia atunci am inteles intr-adevar ce s-a intamplat acolo. Imaginile care le-am vazut acolo nu o sa mi se stearga niciodata din minte. Ce vezi la televizor este una, dar, cand esti acolo, langa daramaturi, inconjurat de oamenii care-si plang rudele, care, intr-o speranta nebuna, incearca sa le gaseasca, este cu totul altceva.

Pozele disparutilor, frumosi, surazatori, tineri, cu o pofta nebuna de viata, impanzeau toate gardurile si toate cladirile din zona. Peste tot era plin de masini ce aveau arborat steagul americii. La ferestrele cladirilor din intreg orasul vedeai aceleasi steaguri. Erau magazine la 1 km distanta care aveau in interiorul vitrinelor praf de mai multi centimetri grosime. Zone pustiite, zone fantomatice in mijlocul unui oras trepidant si plin de viata.

Ursuletii de plus si telefonul stingher sunt doua dintre cele mai vii amintiri

Poza ursuleti, e preluata de pe net, nu aveam aparatul foto la mine

Poza ursuleti, e preluata de pe net, nu aveam aparatul foto la mine

In partea dinspre apa, mai putin vizitata si mai putin aglomerata am ajuns spre seara. Acolo am descoperit, pe o lungime de 50-70 de metri ursuleti de plus, aliniati precum soldatii. Sprijineau garduletul fostelor turnuri. Fiecare ursulet avea o poza in brate, prinsa cu un ac de siguranta. Fiecare ursulet avea un nume – numele Celui Disparut. Eram zguduit, mi se parea ca sunt intr-un film suprarealist, inima imi batea nebuneste. Parca nici sa respir nu indrazneam. Intrasem intr-o Catedrala sacra. M-am indepartat respectuos.

Se inserase, nu era nimeni in zona in afara de colegul meu si cu mine. Aruncand o privire de jur imprejur am vazut o cabina telefonica ce statea stinghera in mijlocul unor daramaturi. Curiosi ne-am dus acolo si am vazut plancarda de pe el.

„Toate persoanele care au fost implicate in evenimentele din 11 Septembrie,

Toate persoanele care nu au vesti despre cei dragi,

Toti supravietuitorii care vor sa-si anunte familiile ca sunt bine,

Pot suna de la acest telefon public, in mod gratuit, oriunde in lume.”

Persoane care au fost afectate de acest eveniment si si-au dezvaluit sentimentele in blogosfera sunt multe, dar, poate, cel mai interesant este Mihnea.

Comments on: "11 Septembrie – un martor intarziat" (6)

  1. emotionant ce ai scris. si da, a fost teribil, lumea nu va uita prea usor dezastrul ala.

  2. eram la ifabo si m-am intors la sediu. aveam niste placi tv la test si ma uit la un buletin de stiri si vad un turn arzind. nu inteleg. vorbim intre noi si nu pricepem mai nimic din comentariu. unde e al doilea? brusc acesta se prabuseste si cerul ramine gol. am inteles ca era ultimul.

    am ramas interzis pentru ca nu mi-am putut inchipui ca america poate fi lovita mai rau decit israelul. comentariile romanesti erau tarate de imbecilitatea unora. mi-aduc aminte de unul care privind la oamenii disperati ce se aruncau in gol spune: astia cred ca vine superman sa-i salveze.

    mai apoi paranoia comploturilor. evident de vina era … si biciclistii.

  3. frumoasa postare.

    ce ma-ntristeaza mai mult e ca am ramas cu reflexul de-a cauta prin filmele turnate in New York imaginea celor doua turnuri imense. Si nu le mai gasesc😦

  4. @ Oceania
    Nici nu trebuie sa uite.

  5. @ Dan
    Comentatorii nostri sunt senzationali, atata prostie pe metrul patrat greu gasesti undeva in lume. Cu cat ai IQ-ul mai mic, cu atat ai mai multe sanse sa devii comentator/moderator, si de ce nu, VIP de carton.

  6. @ Cristi
    Marturisesc ca atunci cand am ajuns langa cabina telefonica chiar trebuia sa dau un telefon urgent acasa. Nu am putut, consideram ca e un sacrilegiu. Am plecat si la cateva strazi distanta mi-am cumparat o cartela telefonica si am sunat de la un telefon public.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: