Make – Secretul lui Manole (XII)

Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X), Se strange gasca (XI)

…Manole, abia ca scapa de paruiala Oceaniei…Da’ capul ii era mare cat o banita! Acum nu prea stia daca era , de la cat bataie mancase, ori fiindca avea in cap bratara Oceaniei…ori, cacanar fiind, era cam ud, la postament…

Mergea agale, inima nu-i dadea ghes…gandurile erau precum locomotiva cu aburi, cu care se ducea de sarbatori binica-su, la Bucuresti…mama, ce-i mai povestea bunicu…da, si cum il lasa el sa fumeze papusoi…ohoho…

Manole, zambea larg…noroc cu doi osteni, ce se apropiara de el, vadit neprietenosi:

-Ba, tu esti Manole?

-Io, mis…zise cu gals slab…

Atat, au asteptat ostenii…ca mi-l si luara pe sus…nu inainte, sa-i traga si doua scatoalce! Te cauta Mircea!
Era clar nu era ziua lui norocoasa!

Ostenii il impingeau ca pe o vita, pe drumul cel mai scurt spre locul de judecata. Urcusul abrupt il facea sa rasufle cu greu, dar nu comenta de frica sa nu primeasca o corectie din partea gorilelor lui Mircea. Doar luna lumina drumul ce serpuia printre casele de chirpici. Manole vazu ca o luasera pe ulita ce ducea exact prin mijlocul caselor pline de talhari de la Canal.

Frica incepea sa puna stapanire pe el. Totusi, vazand cei doi zdrahoni de langa el se gandea ca nu are ce sa i se intample. In plus, faptul ca erau ostenii lui Mircea ii dadea un sentiment de siguranta. Din pacate, acest sentiment era cam subtire si se destrama rapid cand auzi larma in fata. Cei doi malaci nu schitara nici macar o urma de grimasa pe fata. Inaintau precum soldatii caliti in lupta. Manole arunca o privire rapida celor doi si constata trasaturile abrutizate ce mascau un intelect submediocru. Acest lucru nu-l linistea nici pe departe.

Dintr-o data, in apropiere, se auzi un trosnet. Unul dintre soldati cazu. Celalat scoase sabia si se puse in garda. O liniste nefireasca se asternu asupra intregului cartier. Nici un caine nu latra, nici o bufnita nu-si antrena odraslele. Nimic.

Osteanul se apropie de colegul sau ce zacea la pamant si incerca sa afle daca mai e in viata. In acel moment, trosnitura se auzi din nou si el cazu peste colegul sau. Manole nu mai astepta sa vada ce se intampla si o lua la fuga spre casa. Trosnitura se auzi si a treia oara si pe langa capul lui Manole trecu o barda vajaind. Otelul de calitate se infipse intr-o poarta la cativa metri distanta. Manole nu avu nevoie de alt imbold ca fuga lui se transforme intr-un sprint demn de un campion mondial. Sagetile se infigeau in jurul lui, iar cutilele ii zbarnaiau pe langa urechi.

Mai avea doar cateva case si iesea din acest cartier imputit. Inca nu simtea oboseala, dar alergarea lui nu mai era atat de rapida. Se trezi in fata cu un munte de om. Incerca sa-l ocoleasca, ii trecu exact printre picoare, printr-un plonjon artistic. Nu apuca sa se bucure prea mult, vazu alti indivizi in jurul lui ce incercau sa-l prinda. Totul se petrecea pe infundate. Manole nu dorea sa strice totul printr-un strigat ce ar fi sculat intreg cartierul. Brisc, sari in picioare si se repezi pe langa cel mai mic dintre atacatori. Proasta inspiratie, se trezi cu un pumn in fata care il facu sa cada pe spate. Cursa se terminase, Manole isi pierduse cunostiinta.

Doua palme il trezira mai repede decat ar fi vrut el. Cand privi de jur-imprejur constata ca se afla in mijlocul cunoscutilor. Acolo era Make, Cristi, Mihnea si Chinezul, toti il priveau curiosi. Vru sa deschida gura si il vazu pe Chinez care isi duse degetul la gura. Abia incepu sa ingaime ceva si o palma de-a lui Cristi il plezni peste fata. Make se apropie de el si ii spuse in soapta.

– Ciocu mic batrane, mai sunt niste haidamaci care te vaneaza.

Chinezul ramase langa el tinandu-l la pamant, in timp ce toti ceilalti se facura nevazuti. Trei sunete infundate se auzira in jurul lor. Brusc, gasca se reuni.

– Gata batrane, i-am dovedit pe urmaritori, spuse Mihnea, dar ce dracu ai cautat prin Canal la ora asta.

– Eu nu am facut nimic, m-au luat ostenii lui Mircea, dupa ce m-a batut Oceania la crasma.

– Ba, da prost esti, ai dat-o pe Ana pe mana lui Vania, acum ai luat-o pe coaja de la Oceania, ce dracu’ ai mai facut de te alearga Mircea si cu tot Canalul?

La vorbele lui Mihnea, Manole incepu sa planga. Lacrimile ii curgeau pe fata si se vedea ca incearca sa spuna ceva. Make ii trase una dupa ceafa, de-l dadu cu capul de pamant. Chinezul lua rapid o distanta respectuoasa. Era fericit ca acum era altcineva care manca bataie „prieteneste” de la toata gasca.

– Pe cacanaru’ asta zic sa-l lasam aici, spuse Make dispretuitor.

– Nu, sa-l luam cu noi, zise Chinezul aratand spre Manole.

– De ce? intreba si Mihnea.

– Haideti putin mai incolo sa va spun doua vorbe.

Dupa ce il lasara pe Cristi sa stea cu ochii pe Manole, ceilalti trei se indepartara pentru o scurta discutie.

– Zi, Chinezule, la ce te gandesti incepu Make.

– In cartile noastre se spune ca „dusmanul, dusmanului meu e prietenul meu”.

– Si? intreba Mihnea.

– Pai, sa vina cu noi pe Canal si il putem folosi ca momeala sau il dam la schimb cu Oceania. Daca pentru noi Manole nu are nicio importanta, pentru cei de pe Canal are. Altfel nu l-ar fi vanat cu atata ardoare.

Make si Cristi cazura de acord ca exista un sambure de adevar in spusele Chinezului asa ca decisera sa-l ia si pe Manole cu ei. Se intoarsera la acesta si Mihnea incerca sa-l convinga.

– Manole, avem nevoie de tine ca sa o salvam pe Oceania. De ce plangi? Nu vrei sa vii cu noi?

– Nu e asta, plang pentru ce am facut.

– Da ce ai facut?

– Cu Ana…

– ???

– Si cu cealalta Ana…

– Care ma?

– Sa va povestesc, spuse Manole intanzandu-si picioarele si stergandu-si lacrimile. Ana a mea are o sora geamana, au fost despartite cand erau mici. Cei care au luat-o au pierdut-o si a ajuns intr-un sat tare departe. Acolo oamenii au vazut ca reactiona la numele de Ana asa ca au crezut ca asta e numele ei. Nu stiau ca are o sora cu numele asta. Asa ca au crescut-o cu numele de Ana. Ea a fugit de acasa cand a auzit ca aia nu sunt parintii ei. A umblat zile si nopti pana a ajuns la noi. Aici toata lumea o intreba de sanatate si ii spunea Ana. Si-a dat seama ca are o sora geamana si a venit la noi acasa. Eu am crezut ca e nevasta-mea si am vrut sa ma culc cu ea. Atunci a aparut Ana a mea si m-a prins cand ma dezbracam. Eu nu mai intelegeam nimic, asa ca am prins-o pe cealalta Ana si am bagat-o in beci. O tin legata de 7 ani. Acum a scapat.

Spre bucuria Chinezului, Make il plesni din nou pe Manole.

– Ba, da tu chiar esti tampit? De ce ai facut asa ceva?

– Am gresit, spuse Manole incepand iar sa planga. Cand Ana nu era acasa, mai coboram in pivnita…

– Asta e tare prost, sa si-o traga cu dublura nevestei. Ha, ha, tu vrei sa vezi aceasi femeie langa tine? Incearca si tu o variatie nu fii imbecil. Dar parasuta cu care m-am trezit dimineata in pat cine era? Ana sau soru-sa?

– Nu stiu, balmaji Manole printre lacrimi.

– Ha, ha, si tot Ana o cheama, nici nu trebuie sa spuna decat numele de Ana in pat, fara frica ca le incurca, rase Make tinandu-se de burta.

– Hai ca-i buna, dar cred ca ar fi cazul sa mergem, spuse Cristi razand cu lacrimi si jucandu-se cu doua batoane de dinamita.