Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Chinezul profita de buimaceala generala, o lua pe langa baba, ii dau un cot ju-jit nepotului, de-l indoi pe acesta, fix de la genunchi…si pas-pas, o tuli spre lanul de porumb, numarind stiuletii dar mai ales, in goana lui, frunzele ce-l taiara si pe drapta si pe stanga!

– Fir-as! Mai bine ma impuscau!…

Make, cu Harley-ul lui navali intre sateni!

Baba il vazu prima, trase un urlet si incrucisa repede cele doua degete mari de la picioare, in semn de cruce!!!

-Ptiu, ptiu! Sariti! O venit varcolacuuuuuuuuuuuuuu’!

Satenii intoarsera pustile si incepura sa traga inspre Make. Acesta cand vazu ca e groasa, intoarse ghidonul si o lua si el prin porumb. In scurt timp il vazu in fata pe Chinez. Uita de pustile din spate si incerca sa-l calce pe Chinez. Dar chinezul era dibaci si in ultima clipa sarea ba in stanga, ba in dreapta. Make nu-l nimerea si pace.

Sportul lor amical de-a vanatorul si vanatul dura ceva timp pana ce terminara lanul cu porumb. Aici, pe pajiste, Make se simtea in avantaj, asa ca se hotara sa doboare aratarea mica si galbena cea iute de picior. Din pacate pentru el, si din fericire pentru chinez, un fazan ii sari in fata lui Make care frana brusc. Enervat, Make cobora de pe motor si pali fazanul cu o manivela. Acum era randul chinezului.

Inspaimantat, chinezul dadu sa fuga dar Make il prinse de gat…

– Iertare stapane… reusi chinezul sa bolboroseasca.

Make, cu o mana in gatul chinezului, se uita in stanga si in dreapta, vazu ca erau singuri si il intreba pe chinez:

– Cu mine vorbesti ma?

– Da… indurare, maria-ta!

– Ce-ai ba, esti bolând? Ce dracu ma iei cu maria-ta, stapane etc. Ce, crezi ca eu sunt Mircea?

– Nu, dar vroiam sa fiu respectuos.

– Hai ma, zi ca ai vedenii. Oricum, ce alergai asa ca disperatul?

– De frica!

– Ti-era frica de mine? intreba Make cu o mina inocenta.

– Da. Uite, si acum ai o mana in gatul meu, spuse Chinezul cu o voce gatuita.

– Normal, bai mititelule, ca sa nu fugi. Eu vreau sa-ti dau inapoi pasaportul care ti-a cazut din buzunar si tu alergi ca iepurii prin porumb. Chiar asa, ca sa stii, bai mititelule, ca eu am mai vazut d’astia ca tine. Eu sunt un om umblat, am fost si la rusi, sa stii!

– La rusi? Si ce-ai facut acolo?

– Asta e alta poveste, spuse Make bagandu-si mainile in buzunare. Iata si pasaportul tau chinezule. Chiar asa, eu sunt Make, pe tine cum te cheama?

– Eu mi-s Chinezul!

– Da! Spuse Make cascand ochii.

– Da, zise si chinezul.

– Ce da? intreba Make.

– Nu stiu!

– Ba, tu esti greu de cap?

– Nu.

– Te-am intrebat cum te cheama chinezule!

– Eu sunt Chinezul!

– Bine ma, asta stiu, zi-mi ceva ce nu stiu.

– M-am nascut langa…

– Ba, omule! Taci!. Taci! Ai auzit?

– Da.

– Si atunci de ce nu taci?

– Pai…

– Mucles!

Chinezul se facu mic si tacu din gura. Atunci, Make isi trase rasuflarea si se apropie de chinez.

– Ba baiatule, uite, eu te intreb ceva simplu, ca la gradinita, „Cum te cheama omule”, tu o sa stai, o sa te gandesti bine si o sa-mi raspunzi ca la gradinita „Numele meu este, ala care este”. Daca nu stii, incearca cu „my name is” sau in franceza, turca, germana etc. gasesc eu un translator. Totul e sa nu-mi vorbesti in chineza. E bine? Chinezul facu semn din cap ca da.

– Bun, deci, cum te cheama chinezule?

– Pe mine ma cheama Chinezul!

In acel moment Make se inrosi la fata, si zise:

– Stii ce? Ma enervezi, ia da pasaportul la mine sa citesc eu ce scrie.

Make desfacu pasaportul, pe care i-l smulse din mana chinezului, si se uita la nume.

Name: Chinezul.

– Aha! Deci te cheama Chinezul?

– Da, raspunse acesta, oftand usurat.

– Si de ce nu zici asa?

– Pai…

– Bine mai chinezule, greu se mai intelege omul cu tine. Voi astia mici si galbeni sunteti cam grei de cap si in plus, nici nu prea tineti la bautura. Ce dracu’ s-a intamplat cu tine?

– Am auzit ca nu e frumos sa vorbesti despre necuratul.

– Pai tu de ce religie esti galbejitule?

– Crestin!

– Aha!

-… si musulman!

– ….?

– … si budist, si mai cred si in cei 1000 de zei ai Chinei.

– Cu tine alaturi, viata e o provocare, spuse Make punandu-si o mana pe frunte.

– Da? De ce, intreba chinezul facand ochii mari.

– Tot imi vine sa te iau la palme, abia ma abtin, asta e o mare provocare pentru mine. Acum, incearca sa uiti ce a fost mai devreme si povesteste-mi ce s-a petrecut in sat, ca mi se rupe unde te-ai nascut si ce ai facut pana acum. E clar?

Chinezul dadu din cap aprobator si ii povesti totul cu lux de amanunte.

– Deci Vania a luat-o pe Ana? Si bulangiul ala de Manole nu a facut nimic. Mare porcarie! concluziona Make.

– Ce facem Make?

– Dupa cum vad eu problema, noi avem un ghinion comun.

– Care?

– Baba.

– Si ce facem?

– Ii luam gatul babei. Dupa aceea intram in sat ca ne descurcam cu astia. Or fi ei multi, dar sunt prosti de impung.

– Ce impung?

– Lasa, ca-ti explic eu alta data, acum hai la baba.

– Nu putem sa o legam pana ne facem intrarea in sat? Chiar trebuie sa o omoram? Intreba Chinezul urcandu-se in spatele lui Make pe motor.

*      *      *

Oceania, parasita de Make, era nervoasa si se gandea cum sa-l pedepseasca pe acesta. Decise ca o infruntare fata in fata cu Make i-ar aduce cele mai mari satisfactii. Cu o mana exersata in mii de ore de antrenament arunca lasoul spre unul dintre caii din pajistea satenilor. Din fericire, avu noroc si il prinse pe cel mai semet dintre ei, din doar trei incercari.

Oceania incaleca rapid si o lua pe drumul ce ducea spre sat. Chiar daca fusese departe, avusese impresia ca auzise mai devreme toaca, inca un motiv de ingrijorare. Focurile de arma nu erau de natura sa o linisteasca asa ca isi biciui bidiviul neincetat, reusind sa ajunga la destinatie extrem de rapid.

Satul era pustiu. In centrul sau, pe o banca, statea la soare Dan, jucandu-se cu un aparat de fotografiat. Oceania descaleca in fata lui.

– Dane, unde e Make? intreba Oceania transpirata de atata efort.

– Domnu a dat, Domnu a luat.

– Ce sa ia Dane?

– Nu stii? Make a murit!

– Cum?

– Asta nu stiu, da pentru mine nu are nici o importanta. Ma stii doar, mie-mi place prin bucatarie, IT-ul, ceva poezie si de ce nu, femeile. Chiar asa, stiai ca esti frumoasa?

– Dane, am mai vorbit pe tema asta, eu sunt a lui Make.

– Acum, ca Make e mort…

– Make era bine sanatos acum o jumatate de ora.

– Daca zici tu, Oceania…

– Da, asa este.

– Atunci, mai vorbim despre asta dupa ce moare Make, ca la cat e de ametit, nu are zile multe. Oricum, vorbeste cu Manole si cu Vania ca astia au venit cu vestea mortii lui Make in sat.

Oceania se urca pe cal si o lua spre crasma de pe deal. Aceasta era locul de intalnire al tuturor.

*      *      *

La crasma, Vania incerca sa-l consoleze pe Manole, care era deja matol:

– Lasa Manole ca Ana va fi pedepsita, nu mai fi nervos.

– O iubesc Parinte! Din toata inima.

– Nasol, o sa-ti refaci tu viata dupa ce o spanzuram.

– Acum, ca Make a fost declarat oficial mort, nu mai are o sansa Ana? Eu o iert.

– Eu si Mircea facem jocurile, spuse Vania fecandu-si mainile. Dar, vezi tu, Make nu e mort. A aparut pe motor in mijlocul satului.

– Dar ala a fost un varcolac!

– Varcolac esti tu cu măta, prostule! Nu exista asa ceva. Numai prostimea crede in aratari. Baba aia era sonata!

In acel moment, usa crasmei se rupse din balamale si lumina orbitoare a soarelui navali inauntru. In locul unde fusese usa silueta Oceaniei furioase se profila in praful din incapere. Ii vazu pe Vania si pe Manole stand de vorba la masa din colt. Din cativa pasi rapizi ajunse langa ei si striga nervoasa:

– Ce-ati facut cu Make al meu?

Cei doi meseni isi aruncara o privire scurta si incercara sa o linisteasca. Din pacate pentru ei, nu le reusi figura asa ca o luara la fuga prin crasma, daramand de-a valma scaune si mese. Oceania rupsese deja o bucata dintr-o scandura si ii alerga necrutatoare, altoindu-i cand pe unul cand pe altul, pe masura ce-i prindea. Cu greu, Vania reusi sa iasa pe usa crasmei abandonandu-l pe Manole in mainile grele ale muierii furioasa. Il durea spatele, capul si chiar picioarele, vanataile deja isi facusera aparitia pe tot corpul sau de ascet.

– Femeie nebuna. Sper sa se linisteasca pana ma intalnesc din nou cu ea. Oricum, eu am scapat usor, cu Manole e problema…

Comments on: "Make si Oceania ajung in sat (VII)" (12)

  1. […] la Răzvan, care îşi propune constant să mă agaţe de Make într-un chip chiar simpatic🙂. Tagged […]

  2. babii noastre nu-i e bine, cum ar veni🙂

  3. …Make, tura motorul la maxim – spre disperarea celor doua rate de pe marginea drumului, si zbura cu chinezul in spate…abia avut timp chinezu sa se lege cu codita lui(in tinerete fusese japonez) de mijlocul lui Make…
    …ajunsi aproape da casa babei, Make opri motorul si-l puse pe chinez sa impinga la motocicleta…
    -Da, de ce…? mai apuca chinezul sa intrebe, ca Make il sageta cu privirea … si cu levierul peste cocoasa chinezului…
    – Nu fi bleg…ce vrei sa ne auda baba? Si e motoscarta mea…deci tu impingi!
    Chinezul se resemna…injurand intr-o limba necunoscuta lui Make…
    – Ce zisasi, ma? Hait, tu ma injuri? si iara agita levierul in aer…
    – Nu dadea! tipa chinezul…ca am leac pentru baba…
    -Leac, pentru baba? Ce, ai cutit sau niscai prafuri de pe la tine?
    -N-am. Am sake.
    -Ce ai, ma? Sacaz? Pai ce, baba e vioara? Poate violoncel…
    si Make se hahaii.
    -Nt. zise chinezul. S-A-K-E. Beutura! De la mine. Imbatam baba.
    *****
    Oceania nu mai prididea la Manole. Si nici Manole, nu mai stia ce sa faca ca sa scape. Cu o ultima sclipire…vazu bratara ceasului de pe mana Oceaniei…parca ar sti-o de undeva…hmm, nu era aia pe care i-o daduse el, Anei???
    De undeva de sub o masa…Manole racnii:
    -Asta e bratara pe care i-am dat-o Anei!!!! Cu a ajuns la tine?!! Ca ma inseala cu Make, mai inteleg, ba am si iertat-o, da si cu tineeeeeee!!! Ana, Ana, ce-mi facusi?!!!
    Oceania se opri o clipa. Nu mai stia la ce sa se gandeasca…la bratara, la faptul ca asta vorbea tampenii, auzi…ea, cu Ana (ptiu!, si scuipa in san!) sau…la faptul ca Manole era cornuta din cauza ca Ana era cu Make???
    Cum sa fie Ana cu Make??!! Pai, si ea? dadu drumul piciorul de scaun cu care il batea pe Manole…si se apleca incet…ca un strut cu capul in jos…bagandu-l sub masa unde era si fata lui Manole:
    -Ce zisasi, ma???

  4. vad ca Mesterulmanole acum ma cupleaza si cu Ana:)).

    Razvane dar apriga ma mai vezi tu pe mine. ii plang de mila lui Make cand va veni vremea sa ma intalneasca din nou. hai ca vad ca chestia asta se transforma intr-o adevarata saga.:)

  5. oceania: nu. era doar in imaginatia lui Manole, aia de cornuta proaspata! :))))

  6. @ Chinezu
    Pai, eu cred ca ar trebui sa ai grija la baba… ca nu se stie.

  7. @ Oceania
    Aveam nevoie de o femeie apriga in poveste, asa ca i-am zis Oceania. Oricum, tiza ta se decurca bine. Apara drepturile femeilor cu parul.😀

  8. @ Mesterulmanole
    S-a bifat😀 pentru episodul viitor.

  9. Iar a scăpat Chinezu! Păcat… O s-o rog pe Oriana să-i mai facă nişte ciuperci.

    Pe Ana, mă întreb, de ce-oi fi luat-o? Că mai aveam una…

  10. @ Vania
    Aici e spilul. Alta Ana, alta distractie.

  11. Razvane, daca ma uit eu mai bine vad ca Dan ii poarta sambetele lui Make.:)banuiesc ca si din asta o sa iasa un conflict de toata frumusetea. povestea se tzese din ce in ce mai imprevizibil:)

  12. […] S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu istoria (V), Intoarcerea in sat (VI), Make si Oceania ajung in sat (VII), La baba acasa (VIII), Ana la judecata (IX), Oceania in incurcatura (X), Se strange gasca (XI), […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: