Mircea cel Batran s-a trezit intr-o dimineata transpirat, suparat, tremurand ca un copil cu friguri.
Măi să fie, nu mă simt prea bine azi, cred că e cazul să fac ceva, gândi domnitorul.
– Da, măria ta, se auzi un glas hârşâit de pe holurile palatului. Paşii servitorului erau rapizi şi rezonau în încăperile masive, anunţându-i venirea.
– Pe unde umbli măi oligofrenule?
– Aştept poruncă, zise servitorul, fără a răspunde la întrebare.
– Cheamă-l la mine pe părintele Antioh.
– E la poartă Măria-ta.
– Spune-i să intre Libelulă.
Acest Libelulă e enervant, mereu când îi poruncesc câte ceva el a şi rezolvat, gândi Mircea, parcă ar fi el stăpânul şi nu eu.
Antioh intră târându-şi piciorul beteag. De ani de zile îl sfătuia pe Mircea, cum să facă cu turcii, cum să se împace cu Dumnezeu şi chiar cum să-şi înşele nevasta.
– Părinte nu ştiu ce să fac, am de câteva zile nişte coşmaruri.
– Fă o mânăstire, măria-ta.
– Bună idee.
Peste câteva săptămâni
– Make, vino lângă mine să stăm de vorbă.
– Care-i treaba, jupâne?
– Bă băiatule, văd că tu eşti mai ieftin decât Manole.
– Ăla e şnapan, buierule, se aruncă tare la mălai. E în stare să-şi zidească şi nevasta pentru un ban în plus.
– Bine, am înţeles. Vreau să-mi construieşti o mânăstire, ia galbenii aştia pentru muncă.
– Cam puţin, buierule, mai pune.
– Bă, da şi tu te cam arunci la preţ.
– Jupâne, familie mare, mânastiri puţine.
– Bine, mai ia şi galbenii ăştia şi gata. Restul la sfârşit.
Peste alte câteva săptămâni
Mircea trece să vadă care e stadiul lucrărilor la mânăstire. Vreo 7 gealaţi săpaseră o groapă pentru fundaţie si acum stăteau la soare, jucănd unii table, alţii cărţi. Nemulţumit, voievodul îl caută pe Make. Îl găseşte la umbră, cu o bere în mână. Cu mişcări tacticoase acesta scotea berea din pârâu, unde stătea la rece si mai dădea câte o duşcă pe gât.
– Make! Ce faci aici, nenorocitule? Strigă domnitorul roşu de furie.
– Stau, măria-ta. Stau şi beu.
– De ce nu munceşti?
– Ce folos?
– De ce?
– Păi, ce construiesc ziua se dărâmă noaptea.
– De ce?
– E varul prost, jupâne.
– Jupân e tac-tu, eu sunt Mircea voievod…
– Domnitor al Ţării Româneşti, bla, bla. Ştiu, am învăţat la şcoală, da e prea lung şi obosesc să-ţi spun toate astea, jupâne.
Mircea fierbea, dar cu meşterii nu te pui, dacă vrei să-ţi construiască ceva care să ţină mai mult decât până primăvara viitoare. Cu greu îşi înfrână furia, şi spuse cu un glas mieros.
– Ce e de făcut?
– Alt var, mai bun, trebuie să cumpărăm. Varul e problema.
– Şi ce te opreşte să cumperi.
– He, he, bănuţii s-au terminat şi trebuie să-l aduc tocmai de la ruşi.
– Cum s-au terminat măi? Pentru o groapă?
– Am cumpărat materiale, oamenii au muncit fără încetare, de unde să ştim că se dărâmă? Plus, arhitectul, drenajul, contabilitatea, marketingul, consultanţa, avocaţii, PR-ul, funcţionarii, specialiştii în Feng-sui… scump, tare scump.
– Ce îţi trebuiau toate astea pentru 7 oameni care lucrează.
– Ca să iasă mânăstire frumoasă jupâne.
Mircea simţea că a fost înşelat, dar ca să nu se apuce să mai caute alţi meşteri se făcu ca nu-şi dă seama. Băgă mâna la chimir, scoase un saculeţ cu galbeni şi îi spuse lui Make:
– Uite banii ăştia, sper că nu-ţi mai trebuie alţii.
– Acum mă duc, am plecat la ruşi, să vezi ce var au ăia. O să iasă o mânăstire pe cinste.
– Sper.
Make pleacă.
Trece o săptămână, trec două, nici urmă de Make. Mircea aşteaptă. După două luni îşi ia garda şi se duce după Make.
Ajunge la Chişinău. Mircea intră într-o bodegă şi întreabă de Make.
– Make? Da, cum să nu-l ştim pe Make. Trei zile a dat de băut la toată lumea, i-au răspuns mesenii.
Mircea se enervează şi o ia pe urmele lui Make. Găseşte din ce în ce mai mulţi oameni care l-au întâlnit şi află despre băutele şi orgiile organizate de Make. Scrâşnind din dinţi, supărat că banii i s-au risipit intră în crâşma de lângă Moscova unde îl găseşte pe Make înconjurat de prostituate.
– Make, nemernicule, dracu’ să te ia. Spuse domnitorul luându-l de guler pe Make. Ce faci aici?
– Beu şi mă veselesc jupâne.
– Am văzut că tot într-o veselie şi o băutură ai ţinut-o până acum.
– Şi ce n-am voie? Zise Make cu ochii bulbucaţi?
– Unde-s banii mei?
– I-am beut!
– Unde-i varul meu?
– Jupâne, stai, nu te nevroza. Nu vezi matale ce scrie pe tricourile la aştia de pe aici? Dacă ai ochii înceţoşaţi uite pe tricoul meu că e mai aproape:
Si uite-te la fetiţele alea, că eu nu am putut să le rezist:
Comments on: "Povestea lui Make (I)" (17)
makeeee 🙂
aha
pai zi bre asa de la-nceput si fara libeluli ca mi se inctoarce stomacul.
@ anaAyana
Da, Ana. Ce mai face Manole?
@ Dan
Ce farmec ar mai fi avut?
[…] Make reloaded – pe motocicletă Urmare din episodul trecut […]
am citit…:)))acum ca aseara era Manole la party!
…e, acum ca citisi Maria Ta ce scrie pe tricourile alea, adica Jupane,stai sa-ti povestesc…Maria sa Mircea, se incrunta:
-Ba , mai zi-mi odata jupane si nu mai apuci sa vezi prima litera!
Make pricepu repede mesajul…
-Maria Ta, si cum ziceam, am venit ici-i-sa ..la rusii astia …sa iau varu’…Make facu o pauza, cam lunga…ca Mircea, ii trase doua dupa ceafa:
-Zi!!! Ce facusi? Adormisi?
-Neeeeee! Da’ de unde!!! …deci vinii…dadu el sa inceapa, ca Mircea se ratoi la el:
– Sari pasajul asta…ca-l stiu deja, pe dinafara…
Bai, ala! Da, ala! Ce te uiti la mine, asa?!!! ada o vodca repede, ca m-nebuneste asta cu povestea lui!!!
-Zi, ma!
-Varianta scurta, o zic, acus! Uite Maria Ta, uite unde-ti-s galbenii!!! …si Make, cu zambet senin…ca o floare ii arata motocicleta!!!
-Cum, Make???Asta e varu’???? Ma, pana aici ti-a fost! si dadu sa-si scoata palosu…
-Stai, Maria Ta! Nu dadea!!! E copii mici, hai bre ce nu stii de gluma???
Asta e de transport!!!
-Ce transport, ma??? Ai inebunit? intreba Mircea cu fata ca al uni melc…adica mai mare dar cu ochii la fel!
Stapan pe situatie…cu un aer de superioritate, Make raspunse, pufaind:
-Al varului, bre! Al varului!…
rasvan, si acum e bine? sa fie intre ele, ca ma speriasi cu motocicleta aia…ca nu stiam a cui e! :))))
@ mesterulmanole
Da slab esti de inger daca o motocicleta te spărie in halul asta.
Scrijelitura matale e de bine. 😀
nu, nu mi-s…da daca era a lu’ barbatu-mi!!! 😀
@ mesterulmanole
Buna 😀
O sa o adaug la poveste.
[…] – Intermezzo In Povestea lui Make, intre episodul 1 si episodul 2, mesterulmanole ne-a trimis lamuriri suplimentare. Astfel, pentru a descrie […]
[…] dus aici (partea II-a) . Dar cum eram de ziua sor-mii, n-am citit începutul, pe care, însă nu l-am ratat a doua zi…nu înainte să comentez şi eu…cu o […]
[…] – Secretul lui Manole (XII) Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu […]
Sunt totaly de acord cu tine
[…] – Salvarea Oceaniei (XIII) Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu […]
[…] și Oceania – împăcarea (XIV) Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (1,5), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata in fata cu […]
[…] – Salvarea Oceaniei – se strange gasca(XI) Episoadele trecute: Povestea lui Make (I), Intermezzo (I şi jumatate), Pe motocicleta(II), S-a trezit Make!(III), Se strang apele (IV), Fata […]