Tuca – libelula oligofrena

Astazi, cu surprindere citesc in Jurnalul National un articol, pe post de editorial, semnat de maria sa Tuca cu titlul Despre Bloggeri. Imi cer scuze fata de cei care ma citesc, eu nu obisnuiesc sa folosesc un limbaj colorat, sau sa ma iau de cineva, totusi nu ma pot abtine. Asa ca il voi onora pe acest limbric oligofren, cu IQ-ul de libelula, cu un comentariu.

Pentru cine nu stie, Marius Tuca este unul dintre principalii expozanti ai dinozaurilor de presa, care s-a aciuiat pe sub poala lui Voiculescu si a carui principala activitate era cea de mediator sau comentator in emisiuni de televiziune. Niciodata nu a inteles ca nu el era punctul de atractie al acestor emisiuni ci invitatii sai. Oricare dintre acestia, pana si cei mai inculti si mai limitati dintre ei, emiteau in peste 80% din timp idei pe care libelula oligofrena nu le putea intelege.

Iata textul original presarat de comentariile mele:

„DESPRE BLOGGERI
Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus, gata să inunde spaţiul cu banalităţi şi originalităţi ştiute şi vehiculate de toată lumea, un fel de masturbare comună, dar vîndută pe afiş ca un mic secret care ne va schimba filozofia de viaţă, fără inspiraţie şi fără talent, cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte, şi de idei, şi de imaginaţie, bloggeri ca să fie bloggeri, bloggeri ca să fie şi ei ceva, bloggeri ca să nu fie nimic, bloggeri de dragul de a se întoarce şi ei de undeva şi de a pleca în altă parte, bloggeri ca să se ascundă de ei şi să-i vadă ceilalţi, bloggeri ca să nu li se vadă sufletul mic şi ego-ul mare, bloggeri de teama de a nu mai sta doar cu ei, ei cu ei, bloggeri ca să epateze, să impresioneze, bloggeri ca să blogheze, bloggeri doar ca să scape de rosul pe dinăuntru al meschinăriei, bloggeri.”

In primul rand, trebuie sa fii de-a dreptul imbecil sa scrii o fraza atat de lunga. Totusi, ii dau circumstante atenuante, deoarece consider ca s-a vrut o scriere evoluata stilistic. Deci, frustratul vorbeste de frustrari, vorbeste de moda si ii dispretuieste pe bloggeri, considerandu-i rame. Ce e de comentat aici? Simplu, libelula oligofrena nu a citit poezie pe bloguri, nu a citit si nu a inteles posturile in care de discuta aprins de Hegel, Kant sau Nietzsche (in opinia libelulei astia or fi alti bloggeri ratati) sau poate cele in care subiectele crestine sunt prezente. Oricum, cei doi neuroni din creierul libelulei se bat pentru suprematie si in dementa lor spiralata, considera ca toti ceilalti din lumea asta sunt precum el, „cu sufletul mic si ego-ul mare”.

Nu libelula! Nu suntem onanisti, nu ne ascundem in anonimat, nu ne credem o victime ale sistemului. Libelula tatei, ia matale un dictionar, lasa frecusurile dintre neuronii tai veseli si baga in seama ca acum putem sa raspundem aberatiilor matale.

„Cei mai mulţi dintre ei care n-au avut niciodată nimic de spus, bloggeri pentru nimeni, bloggeri între ei, bloggeri pentru ei, bloggeri ca să nu li se vadă caracterul, bloggeri plutind undeva între discreţia şi indiscreţia lumii, bloggeri la discreţia tuturor, bloggeri la discreţie, bloggeri la kilogram, bloggeri la borcan, bloggeri la cutie, bloggeri la legătură, bloggeri plutind în deriva propriilor conştiinţe, sperînd că într-o bună zi o să răsară soarele şi pe blogul lor fără să ştie că ce e blog ca blogul trece, iar soarele răsare doar să aducă lumină şi niciodată glorie…”

Tuca la kil iti place? Iti poti imagina ca exista oameni care gandesc? Iti dai seama ca nu ii poti baga pe toti in aceeasi oala? Realizezi ca fara o televiziune in spate ai fi mic, mic de tot, nu te-ai mai vedea deloc?

Ce merite ai matale? Ca apari pe sticla? Nu e o virtute, ai parte de notorietate, nu de glorie si nici de aprecieri.

Ai auzit de Web 2.0? Ai auzit de conceptul „power to the people” pentru care a fost lansat Internetul? Ai auzit ca acum Internetul se intoarce la ideile originale?

Ti-e frica! Musteste frica in tine ca o sa devii un nimeni! Ti-e frica pentru ca nu o sa te mai bage nimeni in seama! Iti fuge pamantul de sub picioare. Ti-e frica de oameni! Ti-e frica de bloguri si de bloggeri! Ti-e frica pentru ca esti un dinozaur! Ti-e frica!

Apropos, stii de ce esti libelula oligofrena? Pentru ca libelulele sunt aparute pe pamant de pe vremea dinozaurilor. Sunt convins ca nu stiai acest lucru pe care si fiul meu de sase ani il cunoaste!

Imi pare rau, ca a trebuit sa comentez despre tine. Imi cer scuze inca o data in fata celorlalti bloggeri si cititori.

LIBELULĂ OLIGOFRENĂ VEZI CĂ VINE PLICIUL ŞI TE ARUNCĂ ÎN ANONIMATUL DE CARE ÎŢI ESTE ATÂT DE FRICĂ!