Noutati IT, energie regenerabila, alerte

Ma doare pentru ca sunt om. Ma doare pentru ca imi pasa. Ma doare pentru ca sufar pentru cei asupriti. Ma doare pentru ca unii sunt indiferenti. Ma doare pentru ca putem trai in pace, dar preferam razboiul. Ma doare pentru Tibet. Ma doare pentru arabi. Ma doare pentru evrei. Ma doare!

armata in tibet Palatul Potala Tibet genocid 1950

Iata de ce o scurta istorie a Tibetului ar fi interesanta pentru toata lumea. M-am hotarat sa-mi incep postarea cu perioada de dupa invazia chineza din 1950. Istoria recenta a acestui colt de lume este de-a dreptul cutremuratoare si merita urmarita cu mare atentie.

Imediat dupa preluarea puterii de partidul communist in China, in 1949, acesta a inceput sa pretinda ca Tibetul a fost parte a Chinei (un lucru fals – il voi demonstra intr-o postare ulterioara care va avea ca subiect istoria mai veche a acestei regiuni) si oamenii de acolo plang dupa “libertate” in lupta lor cu “fortele imperialiste” si impotriva „regimului feudal reactionar din Lhasa”.

Astfel, in octombrie 1950 Armata Populara de Eliberare din China a patruns in Tibet pana la Chamdo, capitala provinciei Kham si centru de comanda al armatei Tibetane de Est. Regiunea a fost cucerita si comandantul acesteia Ngawang Jigme Ngabo a fost luat prizonier. Fortele chineze s-au infiltrat si prin granita de nord-est, in provincia Amdo, dar cu mare atentie ca sa nu starneasca un scandal international.

In acel an, Dalai Lama, in varsta de 15 ani, impreuna cu anturajul sau si cu personalitatile din guvern au evacuat capitala si s-au instalat provizoriu la granita cu India, la Yatung. In iulie 1951 au fost convinsi de oficialii chinezi sa se intoarca in capitala Lhasa. Pe 9 septembrie 1951, o garda de 3000 de chinezi din „fortele de eliberare” au marsaluit prin capitala.

Pana in 1954, 222.000 de membri ai armatei chineze au fost stationati in Tibet, producand un dezechilibru grav asupra economiei fragile care nu putea sustine un numar atat de mare de oameni.
In aprilie 1956, chinezii au inaugurat Comitetul Pregatitor al Regiunii Autonome Tibet din Lhasa, condus de Dalai Lama, cu misiunea de a moderniza tara. De fapt acest comitet avea rolul de a legitima prezenta chineza.

La sfarsitul anilor 50, Lhasa a devenit extrem de politizata si rezistenta nonviolenta a luat amploare, mai ales sub conducerea unui grup popular, creat spontan sub denumirea Mimang Tsongdu. Acestia au inceput sa impiedice desfasurarea paradelor chineze de pe strazi si sa denunte ocupatia straina. In aceasta perioada, ordinele din Beijing erau sa convinga populatia si sa nu se intervina in forta. Astfel, doar cei mai extremisti lideri ai miscarii au fost arestati.

In februarie 1956, o revolta a erupt in mai multe regiuni din Tibetul de est si a produs multe victime in randul armatei chineze din Kham si din fortele de gherila din Amdo. Trupele chineze au fost trimise din vestul Tibetului in est pentru a innabusi revolta. Incercarile de a dezarma tibetanii a provocat o asemenea reactie incat chinezii au decis sa ia mai multe masuri drastice. Armata chineza a inceput sa bombardeze manastirile din Tibetul de Est, sa aresteze nobili, preotii batrani si liderii gherilelor pentru a fi torturati in public si executati pe scara larga pentru a descuraja rezistenta.

In Lhasa, 30.000 de soldati au mentinut un ochi vigilent asupra refugiatilor care soseau in urma luptelor din Kham si Amdo. Aceasta populatie stramutata ajunsese la aproape 10.000 de oameni si au ocupat o zona din interiorul orasului.

Pana in decembrie 1958 revolta deja clocotea si comandantii militari chinezi amenintau cu bombardarea capitalei Lhasa si a palatului lui Dalai Lama daca framantarile nu inceteaza.
La sud de Lhasa si in zona de nord-est peste 20.000 de oameni din gherile, impreuna cu cateva mii de civili luptau cu fortele chineze.

Pe 1 martie 1959, cand Dalai Lama era preocupat cu Examenul final pentru Metafizica, doi tineri ofiteri chinezi l-au vizitat in catedrala sacra Jokhang si l-au fortat sa confirme o data in care va putea asista la un spectacol de teatru si sa serveasca ceaiul la Centrul de Operatiuni Militare a Armatei Chineze din Lhasa. Dalai Lama a replicat ca va fixa o data dupa terminarea ceremoniei la care participa.

Aceasta intamplare a fost extrem de neobisnuita din doua motive: primul, invitatia nu a fost facuta pe calea ierarhica obisnuita, prin cabinetul sau Kashang, asa cum ar fi trebuit; si al doilea, petrecerea nu a fost data la palat, asa cum ar fi fost normal ci la Centrul Militar al Armatei Chineze, iar Dalai Lama a fost invitat singur.

Pe 7 martie 1959 interpretul generalului Tan Kuan-sen – unul dintre cei trei lideri militari din Lhasa a cerut ca data intalnirii cu Dalai Lama sa fie 10 martie. Aceasta data a fost confirmata.
Data de 8 martie a fost ziua femeii si in fata Asociatiei Patriotice a Femeilor generalul Tuan Kuan-sen a tinut un discurs in care a afirmat ca va distruge toate manastirile daca gherilele Khampa vor refuza sa se predea. „Noi stim ca oamenii obisnuiti din Lhasa sunt vor sa se opuna fortelor chineze printr-o lupta deschisa. Ei lupta impotriva mitralierelor cu mainile goale.” Scria Rinchen Dolma (Mary) Taring in autobiografia sa, Daughter of Tibet.

Pe 9 martie 1959, la ora 8 doi oficiali chinezi l-au vizitat pe comandantul garzii lui Dalai Lama si l-au invitat la Brigadierul Fu in Centrul Militar chinez din Lhasa. Brigadierul Fu l-a informat ca in ziua urmatoare nu va exista nici o ceremonie in timpul deplasarii lui Dalai Lama de la palatul de vara Norbulinka la Centrul Militar al Armatei Chineze, la trei km distanta. Niciun bodyguard inarmat nu il va insoti si niciunui militar tibetan nu i se va permite sa treaca de zidul de piatra – perimetrul zonei in care se afla Centrul Militar al Armatei Chineze.

In mod normal, o escorta de 25 de bodyguarzi il insoteau pe Dalai Lama si oamenii de pe intreg trasxeul se aliniau la trecerea sa. Brigadierul Fu i-a spus comandantului garzii lui Dalai Lama ca sub nici o forma nu i se va permite nici unui militar tibetan sa treaca de zidul de piatra si intreaga procedura va trebui sa ramana secreta.

Centrul Militar al Armatei Chineze a fost tot timpul pentru tibetani o rusine, iar faptul ca Dalai Lama mergea in vizita acolo creea o stare de frustrare in randul oamenilor.

(Continuare in partea a doua)

Comments on: "De ce ma doare de Tibet? (partea 1)" (9)

  1. din pacate, si asta nu pot s-o-nteleg, exista si la noi convinsi de asertiunea „tibetul e o parte a chinei”.

  2. razvanserbu said:

    @ Dan
    Propaganda chineza il prezinta pe Dalai Lama ca un terorist care lupta cu banii CIA impotriva civilizatiei.
    Sa-ti dau exemplu de cifre aiuritoare pe care le promoveaza chinezii:
    1. Tibetul avea 1,2 milioane de oameni in 1950 acum are 2,46 milioane – concluzie chinezii nu au omorat tibetani in masa.
    2. Tibetul era inapoiat, mortalitatea infantila era 345 la mie, acum e de 32 – deci i-au modernizat.
    3. Speranta de viata a crescut de la 35 la 67 de ani.
    In mod evident, toate aceste date sunt imposibil de verificat in vreun fel.
    In plus, tibetanii nu-l mai vor pe Dalai Lama ci vor „binefacerile” comunismului chinez. (S-a vazut la recentele manifestatii cat de mult ii „iubesc” pe chinezi.)

  3. pai daca nu era cia parca nu se simteau bine🙂 stiu toate astea, am citi destul de mult la obiect. cifrele sunt scoase din carticica lui mao, editia extinsa.

  4. Francisc Czobor said:

    Este o rusine ce se intampla in Tibet.
    Multi vorbesc despre un genocid cultural – in fapt este un genocid la propriu.
    In buna traditie budista a non-violentei, tibetanii nu opun rezistenta fizica, iar chinezii rad de ei si ii tortureaza, ii omoara, le sterilizeaza femeile… Aceasta din urma practica, impreuna cu colonizarea cat mai multor chinezi, are ca scop transformarea Tibetului intr-o provincie pur chineza din punct de vedere etnic. Dar cine-i poate impiedica, cine sa se puna cu aceasta superputere mondiala care este China?

  5. […] De ce ma doare de Tibet? (partea 2) – fuga si masacrul (Urmare din partea 1.) […]

  6. razvanserbu said:

    @ bluefairy74

    Vazut – placut – dat cu subsemnatul.

  7. am semnat si ei si am pus-o pe blog

  8. va multumesc !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: