Guvernantii romani si europeni ar trebui sa mai si citeasca ceea ce semneaza! Cat timp vom mai avea in conducere oameni care se comporta ca oile in turma?

La revedere site-uri de torente de filme online, de software fara licenta si altele ca ele. Dar asta este numai inceputul! De acum incolo veti fi monitorizati de operatorul dvs de Internet, veti fi un infractor pana la proba contrarie. Milioane de fotografii, melodii texte sau orice altceva distribuit liber pe Interenet al caror autori sunt imposibil de gasit sau verificat intrucat care au decis ca ceea ce au produs ei sa fie distribuit liber nu va vor mai fi accesibile.

Cititi documentul de mai jos!

Document realizat de către AccessNow.org în colaborare cu EDRi şi TACD

Traducere în limba română de Asociația pentru Tehnologie și Internet – ApTI

Scopul acestei broşuri este de a prezenta succint problemele acestui Acord, precum şi motivele care stau la baza opoziţiei largi faţă de această propunere.

Modalitatea în care s-a realizat negocierea Acordului îl privează de credibilitate democratică şi de claritate juridică. Dacă va fi ratificat, Acordul va avea implicaţii majore pentru libertatea de exprimare, accesul la cultură şi viaţa privată, va afecta comerţul internaţional şi va reprezenta un obstacol în calea inovării.

Diverse state membre ale Uniunii Europene încep în această perioadă procesul de ratificare a ACTA, multe dintre ele subestimând însă semnificaţia acestei propuneri.

Autorii prezentei broşuri îi încurajează pe decidenţii politici europeni să ia în considerare implicaţiile ACTA atât la nivel naţional, în cadrul procesului de ratificare, cât şi înainte de exprimarea votului final asupra ACTA la nivelul Uniunii Europene. În absenţa unor garanţii şi clarificări suficiente din partea Comisiei Europene şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, solicităm Parlamentului European să

voteze “împotriva” ACTA în cadrul viitoarei proceduri de ratificare.

Absenţa credibilităţii democratice

• ACTA a fost elaborat în afara forumurilor multilaterale existente, cum ar fi Organizaţia Mondială pentru Proprietate Intelectuală (OMPI) şi Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), organizaţii care au la bază principiile democraţiei şi deschiderii şi care oferă garanţii procedurale clare.

• ACTA a fost negociat în spatele uşilor închise,  excluzând majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare și fără transparent democratică la nivelul ONU, UEsau la nivel național.

• ACTA îşi propune să creeze o nouă instituţie, “Comisia ACTA” (Australia, Canada, Japonia, Coreea, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore, Elveţia, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană), fără să definească însă obligaţiile sau garanţiile necesare pentru ca acest organism să funcţioneze într-o manieră deschisă, transparentă şi inclusivă, care să permit exercitarea unui control public asupra acţiunilor sale (Capitolul V Articolul 36, ACTA).

• Comisia ACTA, ca organism neales, ci numit, va fi responsabilă pentru implementarea şi interpretarea Acordului şi va putea propune amendamente la Acord, după adoptarea acestuia, fără să existe însă un mecanism prin care să poată fi trasă la răspundere pentru deciziile sale (Articolul 36.2, ACTA).

• Până în momentul de faţă, niciuna dintre părţile care au negociat ACTA nu a oferit acces public la documentele care au stat la baza negocierilor, deşi aceste documente sunt necesare pentru interpretarea multor elemente neclare din textul Acordului. (În Statele Unite ale Americii, organizaţiilor Electric Frontier Foundation (EFF) şi Knowledge Ecology International (KEI) li s-a refuzat accesul la documente. La patru luni de la transmiterea, către Parlamentul European, a solicitării de acces la documentele pe care le deţine EDRi incă nu a primit un răspuns adecvat.)

• Comisia Europeană nu a realizat niciun studiu de impact cu privire strict la ACTA, ci a reutilizat studii realizate pentru Directivele privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (I şi ÎI). Nu a fost realizat niciun studiu cu privire la impactul ACTA asupra drepturilor fundamentale, în special în legătură cu state terţe, care adesea nu oferă garanţii referitoare la protecţia vieţii private, libertății de exprimare şi statul de drept, similare celor din UE. Ameninţări la adresa libertăţii de exprimare şi accesului la cultură.

• Interesele deţinătorilor de drepturi de proprietate intelectuală sunt puse mai presus de libertatea de exprimare, viaţa privată şi alte drepturi fundamentale. (Acest lucru reiese, spre exemplu, din nota 13 din ACTA, unde măsurile de protecţie faţă de răspunderea intermediarilor Internet – măsuri care  i-ar determina pe intermediari să nu se amestece în traficul de date privat al tuturor cetăţenilor – sunt premise doar în cazurile în care interesele limitate ale deţinătorilor de drepturi de proprietate intelectuală sunt protejate).

• ACTA va lăsa reglementarea libertăţii de exprimare în mâinile companiilor private, întrucât impune obligaţii referitoare la monitorizarea conţinutului online de către terţe părţi, cum ar fi intermediarii Internet, care nu sunt însă în măsură să reglementeze formele de exprimare în mediul online. (Articolul 27.2 şi Articolul 8.1 ACTA)

• ACTA poate împiedica utilizarea patrimoniului cultural al societăţii, întrucât sporeşte sancţiunile şi riscurile de natură penală pentru utilizarea operelor ai căror proprietari sau deţinători de drepturi de autor sunt dificil sau imposibil de identificat sau localizat (aşa numitele opere orfane).

• Prevederile din versiunea finală a Acordului, al căror înţeles nu va fi clarificat înainte de ratificarea ACTA, sunt vagi şi riscă să fie interpretate în moduri care ar putea permite incriminarea unui număr mare de cetăţeni, pentru delicte triviale. (Caracterul vag al prevederilor ACTA permite statelor să introducă aşa-numita “regulă a celor trei paşi” sau alte măsuri neproporţionale de aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală, prin deconectarea utilizatorilor de la Internet în cazul în care aceştia continuă să descarce material protejate prin drepturi de autor; şi chestiunea “scării comerciale”, care include “avantaj economic sau comercial direct sau indirect”.)

Pericole pentru viaţa private

• ACTA îi forţează pe furnizorii de Internet să desfăşoare activităţi de supraveghere la nivelul reţelelor proprii şi să pună la dispoziţia deţinătorilor (Două exemple elocvente sunt    http://bit.ly/g9IUs şi http://bit.ly/9aHDEn)

• Extinderea răspunderii intermediarilor îi va determina pe furnizorii de Internet să desfăşoare activităţi de supraveghere la nivelul reţelelor proprii şi să implementeze mecanisme intruzive de identificare a presupuşilor infractori, cum ar fi monitorizarea la scară largă a comunicaţiilor prin utilizarea procedurii de “deep packet inspection”, permiţând astfel încălcarea gravă a vieţii private a utilizatorilor.

Obstacole în calea inovării

• ACTA poate avea un efect negativ asupra inovării. Având în vedere faptul că inovarea, spre exemplu dezvoltarea de software, apare adesea în “zone gri” din punct de vedere juridic, ACTA va avea efectul de a inhiba noi iniţiative în domeniul digital şi în alte domenii industriale, potenţialii inovatori temându-se de sancţiunile financiare şi măsurile penale care ar putea fi aplicate în cazul unorîncălcări neintenţionate ale drepturilor de proprietate intelectuală. (Secţiunea 4: Infracţiuni, ACTA)

• Aplicarea  unor amenzi mai drastice poate genera constrângeri pentru noii antreprenori, care nu îşi pot permite costurile unor proceduri de soluţionare a litigiilor.

• ACTA poate încuraja un comportament anti-concurenţial. Întrucât intermediarilor Internet le sunt impuse responsabilităţi de supraveghere, companiile Internet mai mici nu vor avea capacitatea de a implementa aceste cerinţe de supraveghere, iar acest lucru va reprezenta un avantaj semnificativ pentru concurenţii mai mari.

Efecte negative asupra comerţului

• Chiar dacă UE va considera că ACTA este un tratat obligatoriu din punct de vedere legal , Statele Unite ale Americii au specificat deja că, din punctul lor de vedere, ACTA reprezintă o “înţelegere” care nu are forţă juridică. Această interpretare poate genera confuzii cu privire la statutul juridic al ACTA, oferind în acelaşi timp mai multă flexibilitate SUA şi, implicit, un avantaj concurenţial faţă de UE.

• Prevederile ACTA care afectează viața privată şi libertatea de exprimare vor fi mult mai periculoase în ţările în care nu există legislaţie privind drepturile fundamentale.

• ACTA poate crea bariere în calea comerţului internaţional.  China deja demonstrează cum acordurile informale şi lipsite de bază legală cu furnizorii de Internet pot fi folosite cu uşurinţă ca bariere netarifare în calea comerţului.

Absenţa siguranței   juridice

• Formulările folosite în ACTA sunt vagi, iar acest lucru creează dificultăţi în ceea ce priveşte interpretarea juridică a unor termeni esenţiali (Articolul 23.1: “scara comercială” ar putea implica proceduri penale în scopul unor avantaje economice indirecte şi, de asemenea, ar putea obliga monitorizarea adreseleor IP în scopul verificării nivelului la care se desfăşoară activităţile de încălcare a dreptului de autor; Articolul 27.1: nu sunt definite sintagmele “mediu digital” şi “remedii expeditive”; Articolul 27.2: nu este definită sintagma “reţele digitale”).

• Întrucât introduce standarde de implementare mai ridicate decât cele existente în prezent (de exemplu în Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală – TRIPS) şi conţine doar menţiuni vagi şi inaplicabile cu privire la garanţii, ACTA este un document care nu se aliniază la standardele legale internaţionale în vigoare. (În limbajul ACTA, “scara comercială” este explicitată în termeni mai largi şi mai vagi decât în acorduri anterioare, precum TRIPS, lăsând astfel loc de interpretare şi împiedicând stabilirea unei modalităţi proporţionale de aplicare – Articolul 23.1)

• ACTA nu respectă standardele europene privind protecţia şi promovarea universalităţii, integrităţii şi deschiderii Internetului, aşa cum acestea au fost afirmate de către Consiliul Europei, potrivit căruia “statele au responsabilitatea de a se asigura, în conformitate cu standardele recunoscute în normele de drept internaţional privitoare la drepturile omului şi cu principiile dreptului internaţional, că acţiunile lor nu au un impact transfrontalier negativ asupra accesului la Internet şi utilizării Internetului. (Recomandarea CM/Rec(2011)8 a Comitetului de Miniştri către statele membre privind protecţia şi promovarea universalităţii, integrităţii şi deschiderii Internetului, adoptată la 21 septembrie 2011 http://bit.ly/rewDvf).

Concluzie

ACTA riscă să aibă implicaţii grave generate de faptul că nu reuşeşte să stabilească un echilibru între protecţia drepturilor de proprietate intelectuală şi apărarea drepturilor fundamentale ale societăţii, ca întreg, cum ar fi libertatea de exprimare, liberul acces la informaţie şi cultură şi viaţa privată.

Parlamentul European a subliniat deja, în cadrul unui studiu asupra Acordului, aspectele problematice ale acestuia, inclusiv cele de natură juridică, menţionând că este “dificil de stabilit care sunt avantajele semnificative pe care ACTA le oferă cetăţenilor UE în plus faţă de cadrul internaţional existent.”

În studiu se arată că “acceptarea necondiţionată a Acordului ar reprezenta unrăspuns inadecvat din partea Parlamentului European, având în vedere problemele care au fost identificate în legătură cu versiunea actuală a ACTA”. (http://bit.ly/qwYwF4)

Îi încurajăm pe decidenţii politici europeni să ia în considerare în mod exhaustive implicaţiile ACTA.

În absenţa unor clarificări şi garanţii satisfăcătoare din partea Comisiei Europene şi Curţii Europene de Justiţie, solicităm Parlamentului European să voteze “împotriva” ACTA.

Acest text, disponibil sub licență Creative Commons, a fost preluat de pe site-ul Asociației pentru Tehnologie și Internet – ApTI.

Voi ce parere aveti?

De fapt, nu am mai scris de ceva timp, si m-am hotarat sa mai pun oarece cuvinte pe acest blog.

Ca sa va spun ce prostii mi-au mancat timpul in ultima perioada cred ca v-as plictisi. Ca m-am luptat cu Dolce poate ar fi placut de povestit. Si voi scrie despre asta.

Je, abonat vechi si multumit in valoare de peste 90% de serviciile Dolce ajung sa constat cum al meu level de “customer satisfaction”  scadea pe zi ce trece. Acest lucru ma nemultumea profund. Adica, cum domnule, sa fiu eu din ce in ce mai “less” satisfacut de Dolce? Aşa nu mai putea continua. Cand am ajuns cu nivelul “of satisfaction” la 60% am concluzionat ca era ceva ce merita analizat.

Prin urmare, aceasta decizie dificilă fiind antamată am purces la etapa de studiu. Etapa este una extrem de complexă şi de laborioasă. Oricum, pentru a scurta pe cat posibil şi a reveni in mod regulat “la oile noastre” cum ar zice un celebru personaj in viaţă, mi-am adus aminte ca intrebarea la care trebuia sa raspund era relativ simpla “Oare ce puşca lui Pintea mă nemulţumeşte?”.

După trei zile de studiu şi două vedre de vin am concluzionat ca nu mi se abureau ochelarii si nici nu-mi ingheta privirea cand ma uitam la TV. Aceasta uluitoare descoperire se datora in primul rand faptului ca dintr-o intamplare fericita m-am uitat in oglinda si am constatat ca nu purtam ochelari, si lucru si mai important, nu purtasem niciodata, cu exceptia ochelarilor de soare sau celor de scafandru, dar, nu era cazul in aceste momente.

Apoteotic, concluzia m-a sagetat… aproape fulgerator – problema e “de la ei”. Acum, ma bucuram precum un copil handicapat care afla ca toti ceilalti sunt la fel ca el si ca nimeni nu are trei mâini si nici trei picioare, ci numai două precum are şi el. De ce ma bucuram? Evident, pentru ca vina o purta altcineva si eu nu gresisem cu nimic.

Pe scurt, imaginea de la TV ingheta regulat astfel incat a urmari un film reprezenta un adevarat chin pentru o minte chiar imaginativa precum a mea.

Spre exemplu, la un film de actiune, el – actorul principal se intelege- ii da un pumn actorului secundar – imaginea ingheata pret de 30 de secunde. Eu imi imaginez cum actorul secundar cade printre bârnele şubrede ce ţineau acel pod suspendat unde se petrecea acţiunea. Secundarul, cu o ultimă zvâcnire, reuşeşte să se prindă de o frânghie salvându-şi miraculos viaţa. De acolo, el scoate un pistol cu care trage in principal. Acesta, rănit fiind, cade şi prinzându-se de frânghia soră a frânghiei folosite de secundar. Aici, secundarul îşi pierde arma şi începe o lupta bălăngănitoare între cei doi, fiecare fiind stăpân pe frânghia lui. Pare corect, nu? Iaca nu, e fals!

Imaginea se descleiază şi îi vezi pe amândoi cum beau o bere – şi imaginea îngheaţă iar. E clar, e vina lui Dolce!

Poate vouă nu vă este atât de evident de ce. Să o luăm pe firul logicii.

1. Cei doi trebuiau sa se bata si sa se omoare intre ei? Corect? – Corect!

2. Cei doi beau împreună şi nouă nu ne dădeau nimic? Corect? -Corect!

3. Filmul are o desfăşurare haotică, oarecum imprevizibilă? Corect? -Corect!

4. Cine de de vină? Eu? Nu! Nu am scris eu scenariul! E vina ălora de or făcut filmul! Corect? -Corect!

5. Având erori atât de evidente în scenariu, filmul nu ar fi trebuit difuzat. Corect? -Corect!

6. Presupunând că filmul a fost făcut la americani, cum a ajuns să-mi atace mie neuronul? L-a cumpărat cineva (dreptul de difuzare se înţelege). Cine a făcut aşa ceva? HBO, PRO-TV, PRIMA sau altii ca ei! Corect? -Corect!

7. Dolce are contract cu ăştia menţionaţi la punctul anterior? Da! Corect? -Corect!

8. Prin urmare, e vina lui Dolce!

Urmand acest fir simplu al logicii elementare m-am hotarat sa ma plang operatorilor de la Romtelecom asupra situatiei create, ce trebuia rezolvata fara amanare. Cu toate ca am incercat in repetate randuri sa-i conving asupra logicii de mai sus persoanele cu care discutam erau obtuze si spuneau ca ei nu pot face reclamatie la PRO-TV ca filmul are scenariul prost. Sfaturile lor insistente erau sa urmaresc cu atentie filmul fara sa-mi imaginez eu scenariul. Le-am raspuns ca as face acest lucru cu mare placere dar imi este imposibil intrucat eu urmaresc filmul ca o succesiune de fotografii cu 30 de secunde timp de delectare pentru fiecare cadru.

Auzind acest aspect, au fost extrem de mirati si m-au sfatuit sa opresc si sa pornesc receiverul. Tin sa spun ca am facut operatiunea, dar din pacate mi-a reusit doar in proportie de 50%.  Adica partea cu “OFF”. Partea cu “ON” a ramas pentru a doua zi cand au sosit doi indivizi sa schimbe aparatul. Lucru care s-a intamplat cu un real succes.

Dupa schimbarea aparatului, timp de 24 de ore am avut meniu sexual pe ecran. Adica, stateam si asteptam să se împerecheze cardul cu receverul. Până la finalizarea împerecherii mă puteam delecta cu manelele şi maneliştii de la Taraf TV, singurul post ce funcţiona în timpul actului.

Prin urmare, ca un raspuns la un post anterior, pot spune ca nimeni nu a ghicit cat de mare este, si anume 800 GB.

Ca o mica demonstratie va atasez doua capturi de ecran. Cand o sa-mi treaca lenea o sa-i fac si o poza.

Eu am pus pe el ca un mic test 180 GB dupa care m-am plictisit. Are o viteze de scriere de 11-20MB/s si ca sa-l umplu ar trebui sa scriu pe el non-stop timp de 16 ore. 

Ca o curiozitate pot spune ca pe el crie 600 GB. Si cand te gandesti ca cel mai mare flash anuntat este de 256GB te pufneste rasul. Verificati la toti producatorii.

In plus, un card de 256 GB costa astazi  3500 lei. Unul de 800 GB cat o costa?

UPDATE:

Iaca si pozele promise:

1955-2011

El suferea de mai multe probleme de sanatate dupa operatia suferita in august 2004 ca urmare a unei forme extrem de rare de cancer la pancreas.

Numele sau este legat de aparitia primului PC (personal Computer), aparitia iPod, iTunes, iPhone si iPad. Toate aceste produse au schimbat viata a miliarde de oameni. Jobs a fost considerat primul dintre persoanele extraordinare aparute in industria de IT. Un artist al stilului si al inimilor, Job a inspirat firca si admiratie pentru cei care lucrau pentru el sau pentru competitorii sai.

Istoria spune ca odata cu aparitia Apple II in 1977 au aparut computerele personale. Pana atunci, computerele aratau ca niste dulapuri uriase ce de multe ori ocupau etaje intregi ale unor cladiri. Stiinta computerelor reprezenta o componenta exotica la care doar cativa initiati aveau acces. Pe atunci, nimeni nu indraznea sa intrevada vreo schimbare. Un tanar, Steve Jobs nascut in 1955, si adoptat de Paul si Clara Jobs a decis ca acest lucru se poate schimba. Silicon Valley, cunoscuta la acea vreme ca  Santa Clara Valley, la poalele muntilor View si Cupertino, locul unde si astazi este centrul Apple a fost locul unde s-au pus bazele unei companii ce a pornit dintr-un garaj si a schimbat lumea.

La aparitia primului joc ce se putea conecta la televizor – Atari, Steve Jobs a vazut o oportunitate extraordinara. El era atras, conform modei anilor 70 de curentul psihedelic, muzica rock si variatii guru ce aparusera din India. El si-a perecut un timp chiar in India experimentand drogurile, budismul si cultura indiana. Intors in SUA a aflat ca prietenul sau  Steve Wozniak asambla mici computere. “Micile” computere nu erau nici pe departe atat de mici pe cat ni le-am imagina astazi.

Anul 1976 a fost cel in care s-au pus bazele Apple ca o companie a celor doi prieteni cu sediul central… intr-un garaj. Wozniak facea computerul Apple I iar Jobs alerga sa le vanda. Afacerea a demarat destul de greu, cei doi reusind sa vanda doar cateva sute de bucati. La acea vreme IBM reprezenta gigantul IT-ului mondial si nimeni nu indraznea sa se lupte cu el.

Odata cu aparitia modelului imbunatatit Apple II, viziunea lui Jobs conform careia oamenii obisnuiti isi doreau un computer s-a dovedit corecta. In 1980 Apple devine o companie publica iar fondatorii sai se imbogatesc. In 1984, odata cu aparitia primului Macintosh, s-a dovedit ca Apple este un jucator serios in piata computerelor.

Jobs avea nevoie de o persoana care sa conduca compania si i-a propus lui John Sculley sa paraseasca Pepsi si sa vina ca CEO la Apple. Cuvintele cu care acesta a fost convins au ramas legendare. “Vrei sa-ti petreci restul vietii vanzand apa indulcita sau accepti sansa de a schimba lumea?” Totusi viziunile celor doi au diferit astfel incat Sculley l-a indepartat de la conducerea echipei ce producea Macintosh-ul pe Jobs. Prin urmare, Jobs demisioneaza de la propria sa companie.

Jobs isi canalizeaza atentia catre NeXT, un computer pe care il vedea ca urmatorul pas in IT. Drumurile lui Jobs s-au intersectat cu Pixar si cu un nou model de sistem de operare bazat pe obiecte ce era mult mai avansat decat cel dezvoltat de Apple la acea vreme.

In 1991 Jobs se casatoreste cu Laurene Powell cu care va avea trei copii Reed (1991), Erin (1995) si Eve (1998). Jobs mai avea o alta fata nascuta in 1978 dar pe care vreme indelungata a refuzat sa o recunoasca.

Intre timp Apple o luase pe o panta descendenta iar modelul de business impus de IBM cucerise deja lumea computerelor personale. IBM vazand succesul Apple si-a imus propriul computer si a oferit oricarei companii posibilitatea de a produce componente pentru PC-ul lor. Bill Gates isi impusese deja viziunea si Windows-ul cucerea totul. Pe de alta parte Apple era un sistem inchis ce nu permitea nimanui sa produca nicio alta componenta. Acest sistem se dovedea un esec. An de an Apple pierdea clienti, ramanand doar cu nucleul sustinatorilor “duri”.

In 1996 Jobs se intoarce la Apple. El incearca sa-si impuna NeXTStep in fata lui Gil Amelio, CEO la acea vreme.

In 1997 Jobs redevine CEO si reuseste ca intr-un timp foarte scurt sa redreseze compania. In 1998 introduce iMac si incet-incet o pune pe un tren ascendent ce culmineaza cu lansarile de produse exceptionale ca iPod, iPhone sau iPad. Jobs a impus o cultura corporatista estrem de severa, bazata pe secretomanie. Se spune ca angajatii erau terorizati de Jobs, daca-i raspundeau in mod nesatisfacator la intrebari erau concediati pe loc.

La plecarea dintre cei vii Jobs a lasat in urma sa o sotie, patru copii, doua surori, 49.000 de angajati Apple, 304 milioane de detinatori de iPod, 110 miloane de detinatori de iPhone, 25 de milioane de detinatori de iPad-uri si miliarde de detinatori de PC-uri care nu ar fi fost posibile fara Jobs.

In principal, Steve Jobs este cel care a schimbat cursul istoriei si ne-a schimbat viata. Piata PC-urilor a fost cea care a determinat extraordinara emulatie tehnologica a zilelor noastre, batalia intre producatori aducand rezultate si produse de nebanuit inainte, de la telefoanele mobile pana la televiziune 3D si full HD. Daca pana la Steve Jobs doar banii de la cativa mastodonti industriali alimentau IT-ul, si ajungeau in special la IBM ce nu prea avea motive sa avanseze prea mult tehnologic fiind numarul 1 de zeci de ani, astazi situatia e total diferita. Omul de rand decide ce produs are sau nu succes si sumele investite de mii si mii de companii in IT au determinat marea schimbare iar Jobs a fost primul care a mers pe acest drum.

Acum va las pe voi sa ghiciti cat de mare este flash-ul…

Ca o curiozitate pot spune ca valoarea tiparita pe el este mai mica decat spatiul efectiv detectat de sistem.

La Dobrușa, legendele locale menționează un venetic, un străin cu puteri magice ce locuia prin padure laolaltă cu fiarele. Acesta ar fi trait câteva sute de ani prin folosirea unei licori magice pe care o bea zilnic, timp de o lună la fiecare echinocțiu de primăvară.
Băutura era distilată de două ori și provenea din veninul șarpelui (se pare că legenda se referă la viperă) combinat cu veninul de albină, ca “două părți de șarpe ce dau roată unei părți din acul de albină”. Străinul, odată cu puterea miraculoasă a nemuririi se transforma lent dar fără oprire într-un soi de creatură fără minte și fără suflet. Veneticul din legendă avea o putere cu totul ieșită din comun “la supărare, cu mâinile goale scotea stejarul din rădăcină, îl frângea ca pe o surcică și îl arunca cale de nouă dealuri și nouă văi” ca urmare a folosirii acestei băuturi.
Dacă la început, el era prieten cu localnicii, odată cu trecerea timpului, străinul devenise periculos ocupându-se numai cu “răutăți ce sfidau legile oamenilor, ale naturii și chiar pe cele ale lui Dumnezeu”. El cobora din pădure în special noaptea și omora vitele sătenilor cu multă ușurință și fără vreun zgomot mișcându-se ca o nălucă. Se spune că atunci când se întâlnea din întâmplare cu vreun sătean îi lua viața doar cu puterea privirii.
După o vreme, atacurile nocturne deveniseră atât de frecvente încât sătenii cerură ajutorul lui vodă. Acesta trimise o ceată de voinici pentru a curăța pădurea de venetic. Cu mare spaimă și înfrigurare sătenii povesteau că niciun voinic nu mai fu văzut după aceea.
Un pusnic, curat sufletește și cu mare frică de Dumnezeu, când a auzit de întâmplare a cerut ajutor de la Maica Domnului și s-a așezat pe o coamă de deal, la poalele pădurii rugându-se neîncetat timp de mai multe zile fără să mănânce sau să bea ceva. Cu fiecare zi, cu fiecare oră și cu fiecare clipă de rugăciune smerită, forțele diavolești ale veneticului slăbeau. Acesta când a văzut că nici măcar băutura sa magică nu-și mai făcea efectul s-a hotărât cu năprasnică mânie să-l ucidă pe pusnic.
Pe măsură ce se apropia de colina pusnicului el tot îmbătrânea, băutura sa nu mai avea niciun efect în fața puterilor Dumnezeiești. Astfel, veneticul își găsi sfârșitul la poalele colinei unde se ruga pusnicul, murind de bătrânețuri neputincioase.
Conform acestei legende, schitul Dobrușa a fost clădit pe locul unde pusnicul, ajutat de Maica Domnului a avut izbândă în lupta cu forțele întunericului reprezentate de venetic. De aceea, biserica are hramul ,,Vovidenia – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” ca o mărturie pioasă de credință și de speranță în fața viitorului și a luptei neîncetate cu întunericul ce îi amenință pe credincioși.

Ei bine, recunosc ca eu nu auzisem. Bucovina fusese una dintre regiunile tarii pe care nu le vizitasem. Norocul de a participa la proiectul cu ceramica neagra de Marginea m-a facut sa vizitez zona. Recunosc, este o zona superba. Pe masura ce te apropii de Bucovina casele devin mai ingrijite, localitatile mai curate. Totul este mai frumos.

In aceasta perioada verdele in nuante crude loveste retina lasandu-ti o amintire de nesters. Evident manastirile sunt o atractie deosebita si orice roman ar trebui sa faca turul acestora macar odata in viata.

Nu vreau sa va plictisesc, mai ales pe aceia care au trecut sau locuiesc prin zona. Ceea ce merita mentionat este un raspuns pe care l-am primit de la un bucovinean la intrebarea prin ce difera Bucovina de Moldova.

“Noi am avut 142 de ani capitala la Viena”.

Nu am verificat daca din punct de vedere istoric este corecta afirmatia deoarece pentru mine nu are nicio importanta. In schimb, este impresionant spiritul acestei declaratii. Intr-o tara unde hotia si coruptia, manelismul si depravarea sunt la loc de cinste, curatenia, disciplina si demnitatea prusaca sunt, in mod evident, ingredientul care ne lipseste.

Prin urmare, ma bucur sa va prezint una dintre comorile bucovinene prin proiectul “Ceramica negra Marginea“  la care particip cu mare drag. Deocamdata pozele facute de mine acolo le puteti vedea pe site. Surprinzator ele sunt puse in sectiunea de fotografii. La sectiunea de Tur Virtual sunt mandru sa va presint munca mea de cateva zile. Sper sa va placa turul. Cu ajutorul acestuia puteti vizita 3 magazine de ceramica neagra si unul de costume traditionale bucovinene. Unele naframe si costume au peste 100 de ani vechime.

Proiectul Ceramica neagra Marginea nu este finalizat. Urmeaza sa mai punem texte, sa mai facem poze si filmari. Este un proiect in desfasurare. Mai avem multe de pus acolo. Acum poate fi vazut inceputul la sectiunea de Imagini.

Această cadână am impresia că am mai văzut-o acum 5-6 ani ca solistă principală la Caravanseraiul din Kuşadasi.
Dupa cum se vede, acum au mai trecut anii şi “prestează” doar la serile turceşti ale hotelurilor.
Daca vreunul dintre voi recunoaşte interpreta să lase un comment. Mersi.

Azi ne-au desfiintat si trecerea de pietoni. Au pus si gard ca sa ne simtim ca la inchisoare. Podul Basarab are si plancarde prin care ne anunta ca e inchis. La cata politie e si la cati muncitori se fac ca lucreaza prin zona sigur in curand se deschide. Poate maine? Va tin la curen si revin si cu poze cu proxima ocazie.

“Bill Gates on energy: Innovating to zero!
I’m going to talk today about energy and climate. And that might seem a bit surprising because my full-time work at the foundation is mostly about vaccines and seeds, about the things that we need to invent and deliver to help the poorest two billion live better lives. But energy and climate are extremely important to these people, in fact, more important than to anyone else on the planet.

The climate getting worse, means that many years their crops won’t grow. There will be too much rain, not enough rain. Things will change in ways that their fragile environment simply can’t support. And that leads to starvation. It leads to uncertainty. It leads to unrest.

So, the climate changes will be terrible for them. Also, the price of energy is very important to them. In fact, if you could pick just one thing to lower the price of, to reduce poverty, by far, you would pick energy.

Now, the price of energy has come down over time. Really, advanced civilization is based on advances in energy. The coal revolution fueled the industrial revolution, and, even in the 1900′s we’ve seen a very rapid decline in the price of electricity,and that’s why we have refrigerators, air-conditioning, we can make modern materials and do so many things.

And so, we’re in a wonderful situation with electricity in the rich world. But, as we make it cheaper — and let’s go for making it twice as cheap — we need to meet a new constraint, and that constraint has to do with CO2. CO2 is warming the planet, and the equation on CO2 is actually a very straightforward one. If you sum up the CO2 that gets emitted, that leads to a temperature increase, and that temperature increase leads to some very negative effects.

The effects on the weather and, perhaps worse, the indirect effects, in that the natural ecosystems can’t adjust to these rapid changes, and so you get ecosystem collapses.

Now, the exact amount of how you map from a certain increase of CO2 to what temperature will be and where the positive feedbacks are, there’s some uncertainty there, but not very much. And there’s certainly uncertainty about how bad those effects will be, but they will be extremely bad.

I asked the top scientists on this several times, do we really have to get down to near zero? Can’t we just cut it in half or a quarter? And the answer is that, until we get near to zero, the temperature will continue to rise. And so that’s a big challenge. It’s very different than saying we’re a 12 ft high truck trying to get under a 10 ft bridge, and we can just sort of squeeze under. This is something that has to get to zero.

Now, we put out a lot of carbon dioxide every year,over 26 billion tons. For each American, it’s about 20 tons. For people in poor countries, it’s less than one ton. It’s an average of about five tons for everyone on the planet. And, somehow, we have to make changes that will bring that down to zero. It’s been constantly going up. It’s only various economic changes that have even flattened it at all,so we have to go from rapidly rising to falling, and falling all the way to zero. This equation has four factors. A little bit of multiplication.

So, you’ve got a thing on the left, CO2, that you want to get to zero, and that’s going to be based on the number of people, the services each person’s using on average, the energy on average for each service, and the CO2 being put out per unit of energy. So, let’s look at each one of these and see how we can get this down to zero.Probably, one of these numbers is going to have to get pretty near to zero.

Now that’s back from high school algebra, but let’s take a look. First we’ve got population. Now, the world today has 6.8 billion people. That’s headed up to about nine billion. Now, if we do a really great job on new vaccines, health care, reproductive health services,we could lower that by, perhaps, 10 or 15 percent,but there we see an increase of about 1.3.

The second factor is the services we use. This encompasses everything, the food we eat, clothing, TV, heating. These are very good things,and getting rid of poverty means providing these services to almost everyone on the planet. And it’s a great thing for this number to go up. In the rich world, perhaps the top one billion, we probably could cut back and use less, but every year, this number, on average, is going to go up, and so, over all, that will more than double the services delivered per person. Here we have a very basic service. Do you have lighting in your house to be able to read your homework, and, in fact, these kids don’t, so they’re going out and reading their school work under the street lamps. Now, efficiency, E, the energy for each service,here, finally we have some good news. We have something that’s not going up.

Through various inventions and new ways of doing lighting, through different types of cars, different ways of building buildings. there are a lot of services where you can bring the energy for that service down quite substantially, some individual services even, bring it down by 90 percent. There are other services like how we make fertilizer, or how we do air transport,where the rooms for improvement are far, far less.And so, overall here, if we’re optimistic, we may get a reduction of a factor of three to even, perhaps, a factor of six. But for these first three factors now,we’ve gone from 26 billion to, at best, maybe 13 billion tons, and that just won’t cut it.

So let’s look at this fourth factor — this is going to be a key one — and this is the amount of CO2 put out per each unit of energy. And so the question is, can you actually get that to zero? If you burn coal, no. If you burn natural gas, no. Almost every way we make electricity today, except for the emerging renewables and nuclear, puts out CO2. And so, what we’re going to have to do at a global scale, is create a new system.

And so, we need energy miracles. Now, when I use the term miracle, I don’t mean something that’s impossible. The microprocessor is a miracle. The personal computer is a miracle.The internet and its services are a miracle. So, the people here have participated in the creation of many miracles. Usually, we don’t have a deadline,where you have to get the miracle by a certain date.Usually, you just kind of stand by, and some come along, some don’t. This is a case where we actually have to drive full speed and get a miracle in a pretty tight time line. Now, I thought, how could I really capture this?

Is there some kind of natural illustration, some demonstration that would grab people’s imagination here? I thought back to a year ago when I brought mosquitos, and somehow people enjoyed that. (Laughter) It really got them involved in the idea of, you know, there are people who live with mosquitos. So, with energy, all I could come up with is this.

I decided that releasing fireflieswould be my contribution to the environment here this year. So here we have some natural fireflies.I’m told they don’t bite, in fact, they might not even leave that jar. (Laughter) Now, there’s all sorts gimmicky solutions like that one, but they don’t really add up to much. We need solutions, either one or several, that have unbelievable scale and unbelievable reliability,and, although there’s many directions people are seeking, I really only see five that can achieve the big numbers.

I’ve left out tide, geothermal, fusion, biofuels. Those may make some contribution, and if they can do better than I expect, so much the better, but my key point here is that we’re going to have to work on each of these five, and we can’t give up any of them because they look daunting,because they all have significant challenges. Let’s look first at the burning fossil fuels, either burning coal or burning natural gas. What you need to do there, seems like it might be simple, but it’s not, and that’s to take all the CO2, after you’ve burned it, going out the flue, pressurize it, create a liquid, put it somewhere, and hope it stays there.

Now we have some pilot things that do this at the 60 to 80 percent level, but getting up to that full percentage, that will be very tricky, and agreeing on where these CO2 quantities should be put will be hard, but the toughest one here is this long term issue. Who’s going to be sure?Who’s going to guarantee something that is literally billions of times larger than any type of waste you think of in terms of nuclear or other things? This is a lot of volume. So that’s a tough one. Next, would be nuclear. It also has three big problems. Cost, particularly in highly regulated countries, is high. The issue of the safety, really feeling good about nothing could go wrong, that, even though you have these human operators, that the fuel doesn’t get used for weapons.

And then what do you do with the waste? And, although it’s not very large, there are a lot of concerns about that. People need to feel good about it. So three very tough problems that might be solvable, and so, should be worked on. The last three of the five, I’ve grouped together.These are what people often refer to as the renewable sources. And they actually — although it’s great they don’t require fuel — they have some disadvantages.

One is that the density of energy gathered in these technologies is dramatically less than a power plant. This is energy farming, so you’re talking about many square miles,thousands of time more area than you think of as a normal energy plant. Also, these are intermittent sources. The sun doesn’t shine all day, it doesn’t shine every day, and, likewise, the wind doesn’t blow all the time. And so, if you depend on these sources, you have to have some way of getting the energy during those time periods that it’s not available. So, we’ve got big cost challenges here.We have transmission challenges.

For example, say this energy source is outside your country, you not only need the technology, but you have to deal with the risk of the energy coming from elsewhere. And, finally, this storage problem. And, to dimensionalize this, I went through and looked atall the types of batteries that get made, for cars, for computers, for phones, for flashlights, for everything, and compared that to the amount of electrical energy the world uses, and what I found is that all the batteries we make now could store less than 10 minutes of all the energy. And so, in fact, we need a big breakthrough here, something that’s going to be a factor of a hundred better than the approaches we have now. It’s not impossible, but it’s not a very easy thing.

Now, this shows up when you try to get the intermittent source to be above, say, 20 to 30 percent of what you’re using. If you’re counting on it for 100 percent, you need an incredible miracle battery. Now, how we’re going to go forward on this: what’s the right approach? Is it a Manhattan project? What’s the thing that can get us there? Well, we need lots of companies working on this, hundreds.In each of these five paths, we need at least a hundred people. And a lot of them, you’ll look at and say they’re crazy. That’s good. And, I think, here in the TED group, we have many people who are already pursuing this. Bill Gross has several companies, including one called eSolar that has some great solar thermal technologies.

Vinod Khosla’s investing in dozens of companies that are doing great things and have interesting possibilities, and I’m trying to help back that.Nathan Myhrvold and I actually are backing a company that, perhaps surprisingly, is actually taking the nuclear approach. There are some innovations in nuclear: modular, liquid. And innovation really stopped in this industry quite some ago, so the idea that there’s some good ideas laying around is not all that surprising.

The idea of Terrapower is that, instead of burning a part of uranium, the one percent, which is the U235, we decided, let’s burn the 99 percent, the U238. It is kind of a crazy idea. In fact, people had talked about it for a long time, but they could never simulate properly whether it would work or not, and so it’s through the advent of modern supercomputers that now you can simulate and see that, yes, with the right material’s approach, this looks like it would work. And, because you’re burning that 99 percent, you have greatly improved cost profile. You actually burn up the waste, and you can actually use as fuel all the leftover waste from today’s reactors. So, instead of worrying about them, you just take that. It’s a great thing.

It breathes this uranium as it goes along. So it’s kind of like a candle. You can see it’s a log there, often referred to as a traveling wave reactor. In terms of fuel, this really solves the problem. I’ve got a picture here of a place in Kentucky.

This is the left over, the 99 percent,where they’ve taken out the part they burn now, so it’s called depleted uranium. That would power the U.S. for hundreds of years. And, simply by filtering sea water in an inexpensive process, you’d have enough fuel for the entire lifetime of the rest of the planet. So, you know, it’s got lots of challenges ahead, but it is an example of the many hundreds and hundreds of ideas that we need to move forward.

So let’s think, how should we measure ourselves?What should our report card look like? Well, let’s go out to where we really need to get, and then look at the intermediate. For 2050, you’ve heard many people talk about this 80 percent reduction.That really is very important, that we get there. And that 20 percent will be used up by things going on in poor countries, still some agriculture. Hopefully, we will have cleaned up forestry, cement. So, to get to that 80 percent, the developed countries, including countries like China, will have had to switch their electricity generation altogether.

So, the other grade is, are we deploying this zero-emission technology, have we deployed it in all the developed countries and we’re in the process of getting it elsewhere. That’s super important. That’s a key element of making that report card. So, backing up from there, what should the 2020 report card look like? Well, again, it should have the two elements.

We should go through these efficiency measures to start getting reductions.The less we emit, the less that sum will be of CO2,and, therefore, the less the temperature. But in some ways, the grade we get there, doing things that don’t get us all the way to the big reductions, is only equally, or maybe even slightly less, important than the other, which is the piece of innovation on these breakthroughs. These breakthroughs, we need to move those at full speed, and we can measure that in terms of companies, pilot projects, regulatory things that have been changed. There’s a lot of great books that have been written about this. The Al Gore book, “Our Choice” and the David McKay book, “Sustainable Energy Without the Hot Air.” They really go through it and create a framework that this can be discussed broadly, because we need broad backing for this.

There’s a lot that has to come together. So this is a wish. It’s a very concrete wish that we invent this technology. If you gave me only one wish for the next 50 years, I could pick who’s president, I could pick a vaccine, which is something I love, or I could pick that this thingthat’s half the cost with no CO2 gets invented, this is the wish I would pick. This is the one with the greatest impact. If we don’t get this wish, the division between the people who think short term and long term will be terrible, between the U.S. and China, between poor countries and rich, and most of all the lives of those two billion will be far worse. So, what do we have to do?

What am I appealing to you to step forward and drive? We need to go for more research funding. When countries get together in places like Copenhagen, they shouldn’t just discuss the CO2. They should discuss this innovation agenda, and you’d be stunned at the ridiculously low levels of spending on these innovative approaches. We do need the market incentives, CO2 tax, cap and trade, something that gets that price signal out there. We need to get the message out. We need to have this dialogue be a more rational, more understandable dialogue,including the steps that the government takes.This is an important wish, but it is one I think we can achieve. Thank you. (Applause) Thank you.

Chris Anderson: Thank you. Thank you. (Applause)Thank you. Just so I understand more about Terrapower, right — I mean, first of all, can you give a sense of what scale of investment this is?

Bil Gates: To actually do the software, buy the supercomputer, hire all the great scientists, which we’ve done, that’s only tens of millions, and even once we test our materials out in a Russian reactor to make sure our materials work properly,then you’ll only be up in the hundreds of millions.The tough thing is building the pilot reactor, finding the several billion, finding the regulator, the location that will actually build the first one of these. Once you get the first one built, if it works as advertised, then it’s just clear as day, because the economics, the energy density, are so different than nuclear as we know it.

CA: And so, to understand it right, this involves building deep into the ground almost like a vertical kind of column of nuclear fuel, of this sort of spent uranium, and then the process starts at the top and kind of works down?

BG: That’s right. Today, you’re always refueling the reactor, so you have lots of people and lots of controls that can go wrong, that thing where you’re opening it up and moving things in and out. That’s not good. So, if you have very cheap fuel that you can put 60 years in — just think of it as a log — put it down and not have those same complexities. And it just sits there and burns for the sixty years, and then it’s done.

CA: It’s a nuclear power plant that is its own waste disposal solution.

BG: Yeah. Well, what happens with the waste, you can let it sit there — there’s a lot less waste under this approach — then you can actually take that,and put it into another one and burn that. And we start off actually by taking the waste that exists today, that’s sitting in these cooling pools or dry casking by reactor. That’s our fuel to begin with.So, the thing that’s been a problem from those reactors is actually what gets fed into ours, and you’re reducing the volume of the waste quite dramatically as you’re going through this process.

CA: But in your talking to different people around the world about the possibilities here, where is there most interest in actually doing something with this?

BG: Well, we haven’t picked a particular place, and there’s all these interesting disclosure rules about anything that’s called nuclear, so we’ve got a lot of interest, that people from the company have been in Russia, India, China. I’ve been back seeing the secretary of energy here, talking about how this fits into the energy agenda. So I’m optimistic. You know the French and Japanese have done some work. This is a variant on something that has been done. It’s an important advance, but it’s like a fast reactor, and a lot of countries have built them, so anybody who’s done a fast reactor, is a candidate to be where the first one gets built.

CA: So, in your mind, timescale and likelihood of actually taking something like this live?

BG: Well, we need, for one of these high-scale, electro-generation things that’s very cheap, we have 20 years to invent and then 20 years to deploy. That’s sort of the deadline that the environmental models have shown us that we have to meet. And, you know, Terrapower, if things go well, which is wishing for a lot, could easily meet that. And there are, fortunately now, dozens of companies, we need it to be hundreds, who, likewise, if their science goes well, if the funding for their pilot plants goes well, that they can compete for this. And it’s best if multiple succeed,because then you could use a mix of these things.We certainly need one to succeed.

CA: In terms of big-scale possible game changes,is this the biggest that you’re aware of out there?

BG: An energy breakthrough is the most important thing. It would have been, even without the environmental constraint, but the environmental constraint just makes it so much greater. In the nuclear space, there are other innovators. You know, we don’t know their work as well as we know this one, but the modular people, that’s a different approach. There’s a liquid type reactor, which seems a little hard, but maybe they say that about us. And so, there are different ones, but the beauty of this is a molecule of uranium has a million times as much energy as a molecule of, say, coal, and so, if you can deal with the negatives, which are essentially the radiation, the footprint and cost, the potential, in terms of effect on land and various things, is almost in a class of its own.

CA: If this doesn’t work, then what? Do we have to start taking emergency measures to try and keep the temperature of the earth stable?

BG: If you get into that situation, it’s like if you’ve been over-eating, and you’re about to have a heart-attack. Then where do you go? You may need heart surgery or something. There is a line of research on what’s called geoengineering, which are various techniques that would delay the heating to buy us 20 or 30 years to get our act together. Now, that’s just an insurance policy. You hope you don’t need to do that. Some people say you shouldn’t even work on the insurance policybecause it might make you lazy, that you’ll keep eating because you know heart surgery will be there to save you. I’m not sure that’s wise, given the importance of the problem, but there’s now the geoengineering discussion about, should that be in the back pocket in case things happen faster, or this innovation goes a lot slower than we expect.

CA: Climate skeptics: if you had a sentence or two to say to them, how might you persuade them that they’re wrong?

BG: Well, unfortunately, the skeptics come in different camps. The ones who make scientific arguments are very few. Are they saying there’s negative feedback effects that have to do with clouds that offset things? There are very, very few things that they can even say there’s a chance in a million of those things. The main problem we have here is kind of like AIDS. You make the mistake now, and you pay for it a lot later. And so, when you have all sorts of urgent problems, the idea of taking pain now that has to do with a gain later — and a somewhat uncertain pain thing. In fact, the IPCC report, that’s not necessarily the worst case, and there are people in the rich world who look at IPCC and say, okay, that isn’t that big of a deal. The fact is it’s that uncertain part that should move us towards this.But my dream here is that, if you can make it economic, and meet the CO2 constraints, then the skeptics say, okay, I don’t care that it doesn’t put out CO2, I kind of wish it did put out CO2, but I guess I’ll accept it because it’s cheaper than what’s come before. (Applause)

CA: And so, that would be your response to the Bjorn Lomborg argument, that basically if you spend all this energy trying to solve the CO2 problem, it’s going to take away all your other goals of trying to rid the world of poverty and malaria and so forth, [that] it’s a stupid waste of the Earth’s resources to put money towards that when there are better things we can do.

BG: Well, the actual spending on the R&D piece –say the U.S. should spend 10 billion a year more than it is right now — it’s not that dramatic. It shouldn’t take away from other things. The thing you get into big money on, and this, reasonable people can disagree, is when you have something that’s non-economic and you’re trying to fund that.That, to me, mostly is a waste. Unless you’re very close and you’re just funding the learning curveand it’s going to get very cheap. I believe we should try more things that have a potential to be far less expensive. If the trade-off you get into is, let’s make energy super expensive, then the rich can afford that. I mean, all of us here could pay five times as much for our energy and not change our lifestyle. The disaster is for that two billion. And even Lomborg has changed. His shtick now is, why isn’t the R&D getting discussed more. He’s still, because of his earlier stuff, still associated with the skeptic camp, but he’s realized that’s a pretty lonely camp, and so, he’s making the R&D point. And so there is a thread of something that I think is appropriate. The R&D piece, it’s crazy how little it’s funded.

CA: Well Bill, I suspect I speak on the behalf of most people here to say, I really hope your wish comes true. Thank you so much.

BG: Thank you. (Applause) “

Pretul unei atari investitii depinde foarte mult de modelul ales si de locul de unde se cumpara. Par examplu, tigara electronica cumparatata de mine e de fo’ tri sute si un pic de lei setul. Am vazut si pe la doua sute si fo’ patruzeci pe la altii dar, depinde de producator, de model, de ceea ce contine setul etc. Oricum eu va recomand insistent modelul eGo, indiferent de unde l-ati lua. Toti amicii care au avut rezultate au avut asa ceva.

Acusica, Je am fo’ destul de neincrezator in tigaretele astea dar ma decisei sa incerc. Acum va povestesc experienta mea cu argintia tigara electronica.

Pe la mijocul saptamanii trecute, aveam intalnire cu onor patron magazin tigari electronice. Ma dusei la el in batatura si printre altele ii spusei sa-mi vanda si mie una bucata. Apoi, el, baiat finut incepu sa ma vrajeasca ca sunt bune, ca sunt minunate, ca el fumegheaza vapori de fo’ sase luni.

L-am lasat sa se aventureze in insiruirea de minunatii si l-am intrebat daca in atata amar de vreme nu s-o lasat de fumat, cum crede ca eu o sa pot sa fac acest lucru. Ei, bine, raspunsul lui m-a multumit pe deplin. “Nu ma las, ca mie imi place sa fumez, si nu vreau sa ma las.”

M-a intrebat cat fumez (un pachet si 7-8 tigari pe zi) si ce fumez (Winston light) si mi-a recomandat sticluta cu picaturi Malboro mediu (se pare ca nu exista picaturi de Winston). Apropos, exista solutii tari, medii slabe si fara nicotina. Eu le-am luat pe cele medii.

Acu ceva vreme un coleg si-a cumparat o tigara electronica ieftina, trageam din ea de-mi ieseau ochii din cap ca la melc si nu simteam nimic. Acusi, cu asta situatia era vag diferita. Cand am inceput sa fumez cu incredere, scoteam aburi cu duiumul, dar simteam ca aveam un pitic atârnat de gâtul meu şi în pauze scotea ciocanul şi-mi bătea piroane direct în trahee. Dacă pe vremuri, nu simţeam nimic, acum aveam senzaţia ca mor cu zile.

Visul meu de a lasa instant pachetul cu tigari pentru cele in varianta electronica se spulberase ca un fum, abur sau ce-o fi fost. Trebuia sa le alternez ca altfel ma culegea nevasta cu farasul de prin colturi, evident daca ma mai gasea cu atatia aburi prin casa.

Rezultatul primei zile a fost de 8 tigari normale + x numar de pufuri electronice. Acu’ sa nu ma intrebati cate pufuri am tras ca nu le-am numarat, asta mai lipsea.

Ziua 2 si trei au fo’  oarecum similare, dar senzatia e ca atunci cand schimbi tigarile (cu unele mai tari in cazul meu, nefericita alegere, parol).

Ziua 4 a fost mult mai interesanta intrucat un alt amic, fericit posesor al unei alte dracovenii aburitoare mi-a impins o vizita. El, e mai vechi in bransa si mi-o dat din picaturile lui. Ehhheee, alta viata doamnelor si domnilor. Pai da, seamana mai mult cu Winstonul meu light, dar nicotina era la jumate fata pe picaturile mele.

Prin urmare, concluzionand mi-am dat seama ca amicul de unde am cumparat tigara electronica a vrut ca eu sa nu ma simt defavorizat cu prea putina nicotina in sange si s-o fi gandit ca ar trebui sa fiu impanat cu o cantitate dubla. E drept, eu fumam un pachet si jumatate pe zi, dar erau slabeeee…. si asta mi-a creeat toate problemele.

Dupa tri zili  pachetul meu de Winston a devenit istorie si am purces la achizitionarea urmasului sau. Din punct de vedere economic in loc de 4 pachete a 10,90 lei bucata am consumat doar unul. Pe de alta parte, valoarea pufurilor nu am putut sa o calculez, din motive evidente. Sticluta cu picaturi nu s-a terminat, atomizorul si toate celelalte componente functioneaza fara probleme chiar daca sunt consumabile.

Din ziua 4 am inceput sa ma obisnuiesc mai mult cu tigara electronica si Winstonul meu de toate zilele nu mai e necesar ca inainte. Chiar gustul tigarii a devenit vag… imputit pentru mine.

Ieri, am iesit in parc cu familia si ne-am intalnit cu una pereche de fini, fumatori inraiti. Mandru de mine le-am prezentat beneficiile tigarii electronice. Eram insirati ca margelele pe o banca 4 bucati adulti iar copii se jucau in iarba. Je, mandrul posesor eram in mijloc si puneam cu adanca piosenie picaturi din elixir in dracovenie. Ceilalti tri adulti erau cu gaturile lungite si urmareau cu mare atentie procedeul magic. Am dotat pe fiecare cu un muştuc si am inceput sa poştim electronica. Lumea ne privea si-si dadeau coate. Una bucată bunca şi-a luat degraba nepotul de lângă noi, iar alta scuipa extrem de infocata in san “Ptiu, ptiu fir-ati voi sa fiti, aici v-ati gasit sa o puneti cu etnobotanicele voastre? In parc, sa va vada copii?”

Trebuie sa recunosc ca m-am simtit oarecum… bine, chiar foarte bine.

Bun, dar cred ca azi e ziua cea mare. Adica ziua cand nu o sa fumez nicio tigara clasica. Unde-s vremurile cand fumam Carpati in WC-ul scolii? Unde sunt tigarile Ligeros si Popular? Ehe, de atunci a trecut peste 25 de ani de fumator. Adica, daca-mi reuseste, astazi va fi prima zi fara tigari din ultimii 25 de ani. Ar fi ceva tare, nu credeti?

Bobiţele sunt fiecare câte una bucată frunză sau una bucată rămurică cu tot cu frunze. Acuşi… cum or face ei biluţele astea fără să rupă frunzele şi nici rămurerele este una bucată mister.

Vă pun mai jos biluţele lângă frunzele care or binevoit să se ejecteze din alte bobiţe similare.

DECI… ESTE VORBA DE FORMA GRAFICĂ

PE CARE O IAU

FRUNZELE DE CEAI VERDE OLONG

Adică se iau 3-4 bobiţe se aruncă în una cană apă fierbine si ne trezim cu frunzele, respectiv planta în recipientul nostru. Mare mister mare este şi faptul că dintr-una bobiţă cu rânjetul lui Iliescu de dimensiuni minuscule apare ditamai palmierul.

Este clar că din rahat răsar trandafirii…

Si ca să ne întoarcem la concursul nostru putem spune ca Lumi 12 a nimerit-o după multe şi perseverente încercări.

Dar iată premiile şi câştigătorii.

Premiul First Fit – adică ăl de o bunghi primul – Lumi 12

Premiul Second Fit – adică ăl di o spuse al doilea – nu se dă  din principiu că nu ne plac bâlbâiţii

Premiul Ălmost Fit – o ratare la milimetru – Emil Agache (să nu spuneţi că a fost meciul mânărit că ar fi avut răspunsul deja dat mai sus, că nu mă impresionati)

Premiul Never Fit – cei care nu fuseră nici măcar prin cartierul corect – Ana lu Manole, Krossfire, CELLA, Vania, tykryt, Cati Lupascu, Blue

Premiul Cea mai creaţă idee hoaţă -pentru comentariile surprinzătoare – Blue

Premiul de Perseverenţă “Maratonistul” – pentru perseverenţa cu care a căutat răspunsul corect  – Lumi 12

Premiul Galinaceea veselă – pentru insistenţa cu care ne-a purtat prin ficaţii găinilor… chinezeşti – Ana lu Manole

Premiul I cu_cununiţă la geologie – (nu are legătură cu ce am avut noi pe aici, dar ne-au impresionat cunoştinţele în domeniu) – Krossfire

Premiul Orange pentru cartelele Vodafone folosite în telefoanele Cosmote – pentru persoana care s-a dus să sune un prieten şi a fugit cu el – CELLA

Premiul Vania – i se acordă lui… Vania

Premiul pentru Cea mai generală descriere - Matei

Premiul Off Topic, Off-TICĂ-TE  – merge la Iasi

UPDATE de uitare (am uitat pe cineva) iaca acuşi am corectat mistacheul:

Premiul Marinarul şi Bunicuţa – pentru viziunile acvatice ale zâmbetului provocator – Athe

Prin urmare va provoc sa jucam din nou acest joc drag noua.

Deci, va ofer de aceasta data 3 poze despre acelasi obiect. Hai sa vedem daca cei care au pierdut data trecuta isi pot lua revansa acum.

Si…. pozele sunt….. urmatoarele

Ati observat ca acum sunt mai generos si am facut chiar 3 poze ale obiectului cu pricina. Trebuie sa va spun din start ca mie mi se pare o sarcina imposibila pentru un om normal, dar… intrucat noi nu suntem normali, fiecare are sansa lui.

Deci, simbolul terorismului international a disparut de pe harta lumii. Ce urmeaza? Asta e intrebarea la care voi incerca dau un raspuns. Din pacate, nu am suficiente date la dispozitie pentru a avea o imagine clara, de ansamblu asupra intregii situatii. Astazi, in lume putini o au, si ei, de regula, fac parte dintre varfurile retelelor de spionaj ale lumii.

Oricum din datele la care avem acces putem trage cateva concluzii.

Odata cu moartea lui Bin Laden exista problema fondurilor implicate in acest razboi anti-terorism. Acum, imediat dupa moartea liderului al Qaeda, lumea este panicata datorita unei posibile razbunari din partea fanaticilor fundamentalisti. Problema atentatelor este aceea ca dureaza ceva timp pana se pun in practica. Astfel, abia peste cateva luni, celulele razbunarii vor fi in stare sa reactioneze. Totodata, odata cu trecerea timpului, dupa moartea sperietorii Apocalipsei vigilenta incepe sa faca loc rutinei si serviciile secrete pot considera ca au castigat lupta in mod prematur. Prin urmare, reteaua razbunarii ar putea avea un oarecare succes in atentatele pe care le pune la cale.

Un alt lucru important este acela al urmasului lui Bin Laden. Este clar ca-i va urma o persoana care nu va avea aceeasi charisma, se presupune ca numarul 2 in organizatie ii va lua locul. Ayman al-Zawahiri, doctorul egiptean care se presupune ca a fost creierul din spatele actiunilor din 11 Septembrie va putea fi considerat teroristul numarul 1 al planetei. Situatia lui nu este actualmente prea roza. El a fost declarat mort cel putin odata, dar s-a dovedit ca informatia nu era corecta. Chiar daca urmasul lui Bin Laden este un om inteligent, codnducerea unei asemenea retele de terorism reprezinta un lucru extrem de dificil.

Prima problema pentru teroristii Al Qaeda o reprezinta gasirea fondurilor necesare activitatilor teroriste. Una este sa arunci in aer un camion cu militari undeva in inima muntilor din Afghanistan unde toti locuitorii iti sunt prieteni si cu totul altceva sa organizezi un atentat de proportii intr-o tara straina. Cert este ca pentru activitatea de terorism ai nevoie de bani, de foarte multi bani. Pentru Al Qaeda obtinerea de fonduri este in momentul de fata extrem de dificila. Daca la inceputurile “romantice” primeau bani de la alti arabi fundamentalisti sub forma de donatii, acum situatia este mult mai dificila. Arabia Saudita a fost si ramane in continuare cheia situatiei. Elita saudita face parte dintr-o secta whabista ce promoveaza intoleranta religioasa. Muntele de bani pe care stau in momentul de fata printii sauditi este folosit pentru a raspandi in lume viziunea lor sectanta asupra Coranului.  Pe de alta parte, SUA are un cuvant greu de spus in Arabia Saudita. Deci, subventionarea directa a celor din Al Qaeda a incetat de mult.

In momentul de fata, nu exista alte state din lumea araba, sau din lumea islamica, poate cu exceptia Somaliei care sa finanteze terorismul de stat. Impozitul pentru “cauza” isi pierde din importanta atunci cand banii sunt putini cum ar fi in cazul triburilor sarace din Afghanistan sau cand banii sunt foarte bine urmariti cum e cazul banilor spalati in occident. Evident, plasa pe care au aruncat-o tarile democratice asupra fondurilor ce pot ajunge la organizatiile teroriste (a nu se uita nici legea romaneasca ce prevede inghetarea conturilor ce sunt suspectate ca au legatura cu organizatiile terorise) nu este perfecta. Acum, banii se pare ca au un traseu ce trece prin Peru, Columbia, si alte state latino-americane, iar de acolo acestia trec in India, de unde sunt preluati de Al Quaeda.

Mitul legaturilor intre retelele teroriste si traficantii de droguri sau de diamante este unul fals intrucat membrii acestor mafii au nevoie sa calatoreasca mult si se expun regulat in zone unde pot fi urmariti si/sau identificati. Este extrem de dificil pentru terorisi sa aiba legaturi permanente cu aceste mafii fara sa fie descoperiti. Pe de alta parte, Afghanistanul reprezinta cel mai important producator de opiu in lume. Mafia talibanilor afghani este extrem de puternica iar cei mai multi dintre acestia erau deranjati de “atentia” lumii intregi si de cei peste 100.000 de soldati care misunau prin tara. Pe de alta parte, nici suma consistenta pusa pe capul lui Bin Laden nu a fost un element de lepadat in istoria uciderii acestuia.

In concluzie, americanii vor baga mai putini bani impotriva terorismului din Afghanistan. Samanta aruncata de Bin Laden prin celulele independente ale Al Qaeda va ajunge si pe sol fertil, cat si pe sol sterp. Astfel, unele celule vor disparea iar altele vor ajunge extrem de faimoase prin “realizarile” lor. Totusi, pericolul cel mare este dat de banii pe care sauditii ii baga in scolile ce le promoveaza viziunea wahabista asupra Coranului ce implica lupta respectiv Jihad-ul impotriva necredinciosilor.

Poza e făcută din mână, fără trepied.

Dacă vreţi să folosiţi această fotografie în lucrările voastre, specificaţi sursa, nu pretindeţi că e a voastră. Eu o pun la dispoziţia tuturor la rezoluţia maximă pe care o am.

Sub imagine mi-am pus şi câteva gânduri în limba engleză pt. restul lumii barbare, nevorbitoare de limba română.

By downloading an Image You agree to be bound by the terms of this Agreement automatically, without any other conditions or declarations. If You do not agree with these terms, You are not allowed to download the Image.

This Image are copyrighted and is the properties of Razvan Serbu. All rights are reserved unless otherwise granted to You. Your rights to use the Image are subject to this agreement and the restrictions specified below.

I hereby grant to You a non-exclusive, non-transferable license to use the Image on the terms and conditions explained in this Agreement and on the Image preview page FREE OF CHARGE.

You may use the Image

• In digital format on websites, multimedia presentations, broadcast film and video, cell phones.
• In printed promotional materials, magazines, newspapers, books, brochures, flyers, CD/DVD covers, etc.
• Along with your corporate identity on business cards, letterhead, etc.
• To decorate your home, your office or any public place.

You may not use the Image

• For pornographic, unlawful or other immoral purposes, for spreading hate or discrimination, or to defame or victimise other people, sociteties, cultures.
• To endorse products and services if it depicts a person.
• As part of a trademark, service mark or logo.
• SELLING AND REDISTRIBUTION OF THE IMAGE (INDIVIDUALLY OR ALONG WITH OTHER IMAGES) IS STRICTLY FORBIDDEN! DO NOT SHARE THE IMAGE WITH OTHERS!

Always ask permission from the Razvan Serbu if you want to use the Image

• In website templates that You intend to sell or distribute.
• For creating printed reproductions that You intend to sell.
• On “print on demand” items such as t-shirts, postcards, mouse pads, mugs (e.g. on sites like Cafepress), or on any similar mass produced item that would contain the Image in a dominant way.

Information on rights

You acknowledge that by your download the ownership of Image does not get transferred to You and You must not claim that it is yours. Your license is non-transferable, which means that You are not allowed to sell, rent, give, sublicense, or otherwise transfer the Image or the right to use the Image to anyone else. The work You create with the Image must be used either by yourself or by your client. You warrant that You do your best to prevent third parties from duplicating the Image.

You also agree to take the time to comment on and rate the Image you downloaded and do your best to show the work you created with the Image to the photographer.

Dar cine vrea ca EU sa ma las de fumat? Pai… ar fi mama, ca orice mama, soacra si acum, mai nou, a inceput si cel mic sa ma bata la cap. A venit chiar cu o revista de la scoala intitulata “Cum sa te lasi de fumat”. E cam enervant ca un pusti de nici 9 ani sa-ti tina teorii.

Fumez de aproape 25 de ani si acum m-a pocnit aceasta idee. Ei, mint si eu un pic. De fapt, cochetez cu lasatul de fumat de multisor, dar acum m-am hotarat ca ar fi cazul… sa ma hotarasc. Intamplarea face sa am un client al www.banipepost.com care e specializat in domeniul lasatului de fumat.

Baiatul vinde aburi, nu abureli impachetati in niste cilindrii de toata frumusetea, cunoscuti si sub numele de tigari electronice. Bun, deci baiatul este extrem de convingator cica tigara electronica pe care o vinde el e cea mai buna, din lume. O fi, nu zic nu.

Stiu doar ca un prieten si-a cumparat mai demult o tigara electronica. Am tras si eu doua fumuri din ea. Nu m-a impresionat prea tare. Oricum, nu mai stiu nici ce tip e, nici daca e o marca cunoscuta sau nu. Pe de alta parte omu’ care le vinde pe astea si care-si face reclama la mine, imi spunea ca pe piata sunt multe ţepe cu tot felul de chinezarisme facute pe vapor. Tigara electronica daca nu e buna, patesti ca baietii de pe forum-ul cu tigari electronice. Acusi.. eu nu ma pricep la astea, dar ma tenteaza ideea. Eu zic ca o sa-mi iau una, o sa ma scarpin usurel la buzunar pentru ea.

Ce e mai neplacut la tigarile astea electronice e faptul ca le poti fuma oriunde, chiar si inauntru, langa unul sau mai multi nefumatori. Sic! Pe de alta parte, nu se termina, precum tigarile clasice, ci atunci cand li se termina bateria sau aburii. Prin urmare, eu de unde sa stiu ca am fumat o tigara si nu doua ?

Cel mai frica mi-e ca dupa ce o cumpar voi ajunge sa fumez prin casa tigara electronica si cand ies pe afara tigarile normale. Prin urmare cheltuieli duble, beneficii zero. Cred ca pe undeva va trebui sa umblu si la vointa… Oricum, situatia e gravida si daca nu se naste vreo complicatie, voi izbandi. Cica fara efort. S-o vedem si pe asta.

Pe domnul cu tigarile il gasiti la tigara electronica, si cred ca se supara daca-i spun ca si-a deschis o tutungerie.

Oricum, o sa va mai spun prin ce-am trecut.

Sa ne aprindem o tigara si sa gandim pozitiv. Daca ai poti sa-ti aprinzi si o tigara electronica bine, daca nu, ia-o pe clasic. Daca nu fumezi de ce-ai mai citit postul asta?

Deci, a venit!

O sa va atasez cateva poze din timpul procesului de update. Oricum, am fost atentionat la inceput ca va dura 26 de minute. Ce-mi place mie cand oamenii sunt optimisti, procesul a durat de 2-3 ori mai mult de atat. Oricum, eu mai astept unul sau mai multe update-uri in care sa mi se ofere un control mai mare asupra telefonului.

Spre exemplu, imi doresc sa pun ce melodie vreau ca rington. Stiu ca este o cerere neobisnuita si am pretentii aproape absurde ca un telefon ce depaseste cu mult 1000 de lei sa poata face ceea ce face orice telefon de un euro. In plus, imi mai doresc sa pot avea un manager de fisiere pentru a avea un control asupra aplicatiilor si fisierelor ce zac in “burta” telefonului. Pe de alta parte, un browser de internet care sa citeasca si Flash-urile ar fi minunat, nu de alta, dar timpul paginilor HTML chioare a trecut de mult.

Dar, ce ne aduce nou acest update?

Iata lista:

Patch NoDo – Martie 2011

OS versiunea: 7.0.7390.0 sau 7.0.7389.0(pentru telefoanele noi).

• Celebrul Copy & paste. Functioneaza genial, poti sa-l utilizezi cu un singur deget.
• Aplicatii mai rapide. Am probat, aplicatiile se deschid si functioneaza cu 20-50% mai rapid. Evident, cele incercate de mine.
• O mai buna cautare in Marketplace search. Cert e ca acum sunt afisate mult mai multe aplicatii. Cand am cumparat telefonul erau doar 4 . Acum, viata sa ai sa le incerci pe toate. Butonul de Search de pe telefon functiona pana acum doar prin deschiderea unei ferestre cu motorul de cautare Bing. Acum, daca esti in Marketplace poti sa cauti doar in aplicatii ceea ce te intereseaza.
• Cresterea stabilitatii platformei Marketplace in momentul download-urilor. – O fi, eu n-am remarcat.De asemenea, n-am mai remarcat nici imbunatatirea download-urilor mai mari de 20 MB, upgrade-urilor de la aplicatii trial la cele platite din simplul motiv ca din Romania nu poti cumpara nimic. Eu chiar am vrut sa cumpar dar “acest serviciu nu este disponibil in tara dumneavoastra”.
• Imbunatatiri Wi-Fi – Acum se afiseaza adresa Media Access Control (MAC)  in Settings. (pe care trebuie sa o stii ca sa te conectezi la anumite retele) A fost scoasa si limitarea numarului de profile Wi-Fi profiles ce pot fi stocate.
• Imbunatatiri ale Outlook-ului – Nu stiu, nu-l folosesc pe telefon.
• Integrarea cu Facebook -  Aici s-a umblat la sincronizarea conturilor de Facebook.
• Imbunatatiri ale stabilitatii trecerii camerei din mod foto in cel video – Posibil, n-am remarcat
• Imbunatatiri audio – S-a lucrat la partea audio in momentul in care asculti muzica sau vezi un clip si primesti sau dai telefoane folosind o casca Bluetooth.
• Alte imbunatatiri ale performantelor care depind de modelul de telefon pe care il ai, disponibile pentru acel telefon.

Patch Februarie 2011

OS versiunea: 7.0.7008.0

• S-au facut anumite imbunatatiri a modului in care se livreaza udate-urile, astfel incat procesul de update sa functioneze cat mai bine. – Zau? Eu cred ca a fost un patch gol, ca la telefonul meu nu s-a schimbat nimic. Totusi, s-ar putea sa aiba dreptate cei de la Microsoft si eu sa ma insel pentru ca acest patch a reusit sa neutralizeze complet un model de telefon Samsung de pe piata. Cred ca telefonul respectiv nu era uman, avea ceva de Android in el.

Pentru mine cel putin, acest telefon a fost unul care m-a aruncat dintr-o extrema in alta.

La inceput, am fost “very happy” mi-au placut la nebunie meniurile, modul in care se deruleaza pe ecran si experienta de utilizator pe care ti-o ofera. Ulterior, am cazut in cea mai neagra suparare cand am vazut ca nu pot sa fac nici cele mai simple setari pe care le faceam pe WM6.5. Deci, Windows Phone 7 nu este nici pe departe un urmas al lui Windows Mobile 6.5 ci este ceva cu totul nou, un sitem de operare cu totul nou.

Daca e nou, atunci sa vad cand apar upgrade-uri a fost primul meu gand. In februarie, ziceau comentatorii. OK, sa asteptam, dar sa nu-ti poti pune nici macar melodia favorita ca sonerie? – Nasol.

Februarie vine, e frig afara, soarele se invarte ca nebunul pe deasupra mea, zilele trec, update-ul n-a venit. Vine martie, si soseste un Update care nu face nimic decat blocheaza un anumit tip de telefon de la Samsung. Aha, deci se pregatesc copii imi zic eu. Mai asteptam. Update-ul pe care-l astept se numeste NoDo sau Copy-paste Update, ca telefonul nu are copy-paste.

Deci, daca ai si tu un WP7 si te uiti in settings la “about” si ai versiunea  7.0.7004.0, intai va trebui sa instalezi un pre-update 7.0.7008.0. Dupa aceea, vei mai primi un mesaj de update pentru versiunea finala (NoDo) 7.0.7390.0.

Ieri, mi s-a resetat complet telefonul si m-am gandit ca a sosit celebrul update… dar nu. Microsoft deja l-a dat si e la Orange in bătătură. Conform Microsoft, va mai dura câteva săptămâni până vom beneficia şi noi de el.

La reset, mi-am pierdut toata agenda care era pe Windows Live (aşa face WP7), nu se sinronizează cu Outlook-ul ci cu Windows Live. Noroc, că mi-am amintit contul şi parola, că dacă nu reţii şapte mii de conturi şi parole, în ziua de azi eşti fiul ploii…

Prin urmare, am decis ca sa oferim posibilitatea companiilor doritoare sa-si faca o sigla gratuita, realizata de profesionisti. La cate sigle nereusite vedem astazi peste tot oferta noastra este foarte bine venita.

Pe scurt, ne ocupam de grafica, de domeniul DTP si evident, design.

Astazi, totul se duce catre domeniul 3D, prin urmare, noi realizam si grafica tridimensionala si chiar o inscriptionam in interiorul unui cristal optic (sticla din care se fac si lentilele).

Eu zic ca arata bine site-ul, voi ce parere aveti?