Viaţă grea de disident

Hai să ne facem disidenţi! Merită! E cool!

Această idee mi-a venit uitându-mă la cateva poze de pe vremea lui Ceauşescu.

Bun, dacă mă fac disident măcar să-mi iau ca model pe cineva faimos.

Doina Cornea – nu, prea au înjurat-o după 89. Coposu – ar fi mişto, dar a stat prea mult la închisoare. Poate Raţiu ar merge, dar ar fi trebuit să emigrez de mult. Nu, cel mai tare e Băsescu, dar ăsta nu a fost disident, nu merge. Trebuie să mă mulţumesc cu modelul lui Iliescu.

Citesc şi plâng:

“Trei echipaje ma urmareau tot timpul. Trei Dacii. Doua in oras, pe unde mergeam. Pas cu pas. A treia imi urmarea casa si sotia.