Recomand…

Eram cu placa si faceam surf.

Si cum ma dadeam eu cu viteza, ba pe un site, ba pe un blog, am ramas incremenit (evident pentru poza) pe doua dintre ele.

Am ramas asa prea mult timp, buchisind ce-mi vedeau ochisorii. Distractia a fost maxima, penele hautorilor ascutite.

Deci preiau, cu adanca nesimtire si fara nici cea mai vaga urma de regret halci intregi din carnea pe care Athe si Vraji o pun pe blogurile lor.

Athe spune:

“Dragi tovarăşi, tovarăşe şi pretini, grele vremi am ajuns să vieţuiesc. Nu, azi n-am de gând să vă toc creierii cu faptul că de luna viitoare pot să fug în lume că n’o să mai am cu ce să-mi plătesc dările pe la bănci şi alte chestii (Emile, numa’ bine îţi doresc cu ocazia asta. Şi ţie Trăienică). Problema pe ziua de azi sună puţin altfel şi e vag roeuse. Că fiind vară, şi cumnatu’mio neavând ce face acas’ la el, şi-a propus să-mi distrugă mie visele de conţed liniştit şi făr’ de lovele pe mănoasele plaiuri mioritice, la etaju’ 4. Şi s-a apucat de zugrăvit. Că ţâcă (recte nepoate) începe grădiniţa din toamnă, şi se mută cu căţel şi purcel pe capul subsemnatei cândva pe la începutul lui septembrie. Şi a început de săptămâna trecută, când a zugravit dormitorul în care vieţuiesc ei în timpul liber. Acu’ nu ştiu exact ce meteorit i-a lovit (pe el şi pe soru’mea, care este) că şi-au vopsit camera juma’ portocalie (adică portocaliu’ de la o rangă) şi juma’ roşie (adică roşu ăla de pe steagu’ nostru’i scris unire). Nu m’a deranjat chestia asta atâta timp cât puteam să inchid uşa de la camera respectivă şi s-o bat în cuie. Partea proastă e că, azi pe la vr’o paisp’ce trecute fix mă trezesc acas’ cu susnumitu’ cumnat şi susnumita soră. Şi cu o tonă de chestii în plase, cutii şi găleţi. Şi am aflat că azi avem (mai mult ei decât eu) program administrativ – gospodăresc : zugrăvim holul de la intrare şi bucătăria.” Restul il cititi aici.

Pe de alta parte Vraji spune:

“blonda stă pe budă și citește posolgia pentru pastilele de căcare (civilizat li se spune pastile de slăbit, științific habar n-am cum le spune…)

minusculul chihuahua e încolăcit pe glezna ei stângă și dă din cur. e ca o mașină de cusut pentru de voiaj, mititică și harnică.
”are nevoie de afecțiune”, rezumă, laconică, creatura care vrea să scape de cele 300 de grame în plus ce-i umbresc seninul.

”nu acum kiki”, geme blonda slăbind brusc și javra pare să se chircească instananeu de durere: de vină e rana din sufletul lui sensibil. respins de stăpână. abandonat… o să facă e criză de nervi. că așa-s chihuahua: filingoși, na! deocamdată latră ca tâmpitu. sau poate asta e criza lui de nervi?!
sunt un cuplu potrivit ei doi.

”o să-i treacă” spune blonda, ușurată.
și-i trece. se retrage între gleznele ei, chiar sub chiloțeii care alcătuiesc un baldachin roz de mătase și extrem cochet pentru ghemu ăla mititel de rahat deprimat, pe care toți îl strigă kiki.” Restul il cititi aici.

P.S. Evident de acum sunt si in blogroll.