Cine e handicapatul?

Te uiți la el, vezi că-i lipsește un picior, te uiți la altul, vezi că-i lipsesc amândouă…

Săracii! Vai mama lor de handicapați! Ce milă mi se face de ei, și ce viață tristă, îți spui în sinea ta. Afli după aceea că al doilea tocmai a escaladat Everestul.

Hooopaaa! Stop!

Ceva nu-i în regulă, ceva nu se potrivește. Cum a urcat ăla pe munte? Cu noile proteze produse de firma X, cu care aleargă mai repede decât tine.

Te oprești și faci o reevaluare. Îți pui întrebarea legitimă “eu pot să escaladez Everestul?”. “Nuuu, fii serios, cu burta mea? N-am mai făcut mișcare din liceu… ȘI ATUNCI CINE E HANDICAPATUL? Eu sau el?”

Pe de altă parte, vezi pe cineva fără mâini și te gândești ca dacă n-ar avea nici picioare ar fi egalul tău… Dar te oprești din aceste gânduri morbide și își spui că fără mâini e suficient. E mai grav decât fără picioare.

Ești gata de un concurs la ceva… mai exotic, unde nicio proteză nu-l poate ajuta pe oponent.

Să spunem… la chitară. Ești domn și îl lași pe el primul: