Make, Chinezul, Oceania, Vania – se strang apele (IV)

Urmare din episodul trecut

Petre ii trimise in SMS : I pup you!!! luate-ar necuratul Make!
Make, se scarpina in barba, apoi undeva in dos…doar nu era sa ramaie acolo, pe camp…cand lui ii era sete…
Porni mai intai agale, parca usor nehotarat…apoi din ce in ce mai repede tinand cont si de haita de caini ce-l alergau! O prinse si p-a doua…si se straduia din rasputeri sa bage si in a treia spre a patra!
Din buzunarul de la piept, scoase wireless-ul…cu cine sa ia legatura…Ana nu raspunde…unde-o fi? cand are omu’ nevoie de ea, ioc…sa vie dracu cu gipanu sa ma ieie din camp…of!!!

Brusc isi aduse aminte de Manole. Na belea, daca se duce boul ala la mine acasa si da de Ana. Sa vezi dezmat atunci. Nu avea de ales, trebuia sa ajunga cat mai repede acasa.

Tocmai atunci, din departare se auzi un motor de Harley. Ce dracu? Asta-i Harley-ul meu, care esti ma acolo, pe motorul meu? striga Make suparat.

Eu sunt, Oceania, iubitica ta, se auzi un glas cristalin din padure.

Am pus-o! A dracului belea de viata, tocmai asta sa vina acum, nu-mi ajungea Ana si Manole, isi spuse Make suparat.

Din semiintunericul padurii, imbracata toata in piele neagra, cu parul fluturand in vant precum o zeita a razboiului, Oceania sari peste o creasta si ateriza cu motocicleta cabrata langa Make. Scrasnetul franelor, imbinat cu zgomotul infernal al motocicletei a reusit sa sperie chiar si haita de caini ce aproape il inconjurase pe Make.

- Make, iubitule, ti-am gasit motorul intr-un sant. Mi-a fost frica, ma gandeam ca ai patit ceva, spuse Oceania cu un glas cristalin.

- Da, fa, murisi si eu un pic, ce n-am voie?

- Make, nu fi magar! Tocmai venisi sa-ti spun ca unii cred despre transumanism ca ar fi cea mai periculoasa idee din lume, alţii spun ca este miscarea ce esentializează cele mai indraznete, curajoase, imaginative si idealiste aspiratii ale umanitatii. Mi s-a parut foarte important, Make.

- Ce? Fa, iar vorbesti in dodii?

- Make, tu stii ca te iubesc, dar nu-ti accept mitocaniile. Asa ca daca mai vorbesti urat iti dau una dupa ceafa, de nu mai stii nici sa bei apa cand esti langa fantana.

- Scuza-ma, preaminunata mea, jumatatea mea de flori, steaua vietii mele, spuse Make cu un ton curtenitor.

- Ei, asa-i mai bine! Deci, Make, asculta cu atentie. Transumanismul este o miscare intelectuala si culturala internationala, care sprijina folosirea noilor stiinte si tehnologii pentru a imbunatati abilitatile si aptitudinile mentale si fizice ale oamenilor si a ameliora ceea ce sa vede ca aspecte nedorite si nenecesare ale conditiei umane, cum ar fi prostia, suferinta, boala, imbatranirea si moartea involuntara. Make, eu incerc sa scot om din tine, incerc sa-ti luminez creierul, ai inteles ce am zis eu?

Make statea peostit sprijinindu-se de un copac si se gandea ca mare belea e pe capul lui. Oceania era femeie faina, da cand se pornea cu prostiile aste milosofice, filofofice sau cum dracu le-o spune, vorbea neintrerupt cel putin doua ceasuri. De obicei, Make statea langa ea, lua o fata de om interesat, si ii raspundea cand ea facea cate o pauza cu un “ai dreptate sufletul meu, la asta nu ma gandisem” sau un “da, interesant, mai spune”. Pe vremuri, incercase sa o intrerupa, sau sa-i raspunda monosilabic. Ea se prindea ca nu e atent si-i mai dadea cate una dupa ceafa. Si avea mana grea muierea, ca de la ultima palma i-au lacrimat ochii doua zile, de tot gresea amestecul la mortarul pentru manastire.

Make nu mai putu rabda si spuse:

- Oceania, mandretea mea reincarnata, stiu ca imi doresti tot binele din lumea asta mizerabila.

- Asa e Make, spuse ea, surprinsa de intreruperea lui.

- Dragostea vietii mele, adu-mi, in marinimia ta, putina apa ca simt ca ma sfarsesc aici.

- Da Make se poate? Cum sa nu!

Si Oceania pleca spre parau sa aduca apa. Cum se departa un pic, Make se urca pe motor si demara in viteza catre casa. Oceania siderata se opri din drum si nu putu decat sa-l urmareasca cu privirea. O sa mi-o platesti tu, Make, isi spuse ea neagra de suparare.

* * * * *

Manole se urcase in masina si se indrepta spre casa lui Make.

Trebuie sa-i anunt rudele, saracul Make, sa-mi moara in brate. Eu sunt de vina, nu trebuia sa-i sucesc capul, geaca aia m-a derutat. Sa anunt rudele, da, asta trebuie sa fac.

Pe marginea drumului, Manole zari un om mic si galben ce facea autostopul. Frana brusc, gandindu-se ca era timpul sa faca si o fapta buna in ziua de azi. Asa cum spunea si popa ala mustacios, parca Vania il chema. Da, ii retinuse numele ca se distrase cu altii la auzul lui. Zisese unul ca popa in VAN IAca vorbea de necurat, ca ei tot ce vroiau aia faceau. Distractie de handicapati mintali, ce sa spun.

Manole deschise portiera si omuletul galben se urca in masina. Manole se holba la el ca la o aratare.

- Ptiu drace, piei satana, ce esti tu ma? striga Manole vizibil speriat.

- Eu sunt chinez, un omulet din China si reprezint poporul meu pe drumul flacarii oplimpice.

- Adica vrei sa spui ca tu esti om? Cu ochii aia? Ce-ai patit? Ti i-a prins ma-ta cu bolduri de stau asa?

- Noi, la noi acasa, cu totii avem ochii asa, pentru noi voi sunteti cei ciudati. Credem ca aveti ochi de broasca.

- Bai aburica, la mine in masina nu-mi spui mie chestii de-astea ca acusi te dau jos din mers. Ai inteles?

- Nteles, boierule!

- Cam asa, vezi ca stii sa te porti. Da cum te cheama, aratare?

- Numele meu e Chinezu.

- Ba, da inventivi parinti ai mai avut. Adica sa fii chinez si sa-ti dea numele de Chinezu. Tare, ce sa zic.

Chinezul, baga capul in pamant si mormai ceva in barba 玛格达雷娜, 玛格达雷娜.

Intr-un tarziu, ridica capul din podea si ceru voie sa deschida geamul masinii. Mizeria din automobil ii facea greata, probabil Manole nu se mai spalase de cativa ani si duhnea ingrozitor.

- Ce-ti trebuie ba geam deschis?

- Vreau sa miros florile, de pe campul asta, ca au un parfum aparte.

- Bine ba, dar sa nu-l deschizi prea tare, ca ma trage pe la sale si fac pantecaraie de vine popa Vania sa-mi ia sange.

- Bineinteles, spuse Chinezul deschizand un pic geamul.

Incredibil cat de inapoiati sunt romanii astia isi spuse chinezul in gand. Ii parea rau ca trebuise sa plece de acasa, dar porunca imparatului era lege iar planul lui era incredibil de iscusit. Deci, misiunea lui si a altor cateva sute de mii de chinezi era sa se infiltreze printre bastinasii din Europa. Trebuiau sa se casatoreasca si sa faca copii carora sa le transmita pe limba de moarte continuarea misiunii. Peste cateva secole o sa fie bine infiltrati si atunci Imparatul va cuceri Tibetul. Dupa aia, se va organiza o olimpiada in China. Flacara olimpica va cutreiera lumea, iar paznicii ei ascunsi vor fi copii copiilor lor. Imaginea Chinei va ramane nepatata. In plus, cativa isi vor face chiar si bloguri pe Internet unde isi vor face o buna audienta pentru a promova mareata China. Un plan genial, nu-i asa?

Cu multumiri mesteruluimanole pentru scurta introducere