S-a trezit Make! (III)

Urmare din episodul trecut

Make simte o eliberare, e din ce in ce mai usor, simte ca se inalta. Da, zbor, ce minunat e! Intoarce capul si observa cu stupefactie ca era tot el intins pe jos, cu Manole care jelea langa el.

Deci asta e corpul meu, am devenit o stafie, gandi el speriat. In fata, i se deschide un tunel de lumina. La capatul tunelului un corp de inger. Lumina puternica din spatele tunelului il orbea pe Make. Nu reusea sa vada trasaturile celuilalt.

O voce tunatoare ii rasuna in urechi:

- Eu sunt Petru, de la portile Raiului. Va trebui sa-ti dovedesti curatenia trupeasca si a mintii pentru a purcede dincolo de portile pe care le pazesc.

- Du-te bai si bea apa, umbli tu cu smecherii de astea, nu vezi ca m-am imbatat aseara? Sunt mahmur si am vedenii. Crezi ca daca ai orga aia de lumanari in spate, nu-mi dau seama ca visez ca sunt la discoteca?

- Make, spaseste-te! Judecata de Apoi a venit la tine!

- Apoi daca a venit las-o sa astepte. De te dai mare ca esti Petru, atunci dovedeste!

- Si cum propui tu Make? In nimicnicia ta, crezi ca eu nu sunt cine spun?

- Am mai vazut eu o groaza de smecherasi de cartier care se dadeau mari, da nu erau buni de nimic. Daca esti tare, da-te incoace sa te vaz la Poker cum te descurci?

- Ce e ala Poker?

- Lasa ca-ti explic eu pe parcurs. Un joc de carti, ce dracu’ pe ce lume traiesti?

- Il pomenesti pe Necuratul de fata cu mine? Te trimit acum la el, daca esti obraznic.

- Ma obosesti cu habotnicia ta, joci sau bolborosesti acolo tot felul de prostii?

- Bine Make, iti voi dovedi samanta mea divina.

- Di vina o fost ma-ta cand te-a facut, susura Make in barba.

- Te-am auzit Make!

- Si d-aia nu mai ploua. Hai, baga mare, adu niste scaune si o masa ca sa sedem si noi ca oamenii. Si daca tot pleci, fa-te incoace si cu o bere ca mi s-a uscat gatlejul.

- Nu stiu ce sa ma fac cu tine Make. Doamne, da-mi putere sa indur toti cocalarii, manelistii si dobitocii de pe Pamant. Petru pocni din degete si aparura doua scaune si o masa pe care sedea un pachet de carti langa o bere aburinda.

- Buna smecheria asta, bai Petre, sa-mi spui si mie cum o faci. Da’ mai tarziu ca sa te pot urmari. Fii atent la mine ca se dau cinci carti, poti sa schimbi maxim 3 si cine are cea mai mare carte castiga. Ai inteles?

- Da.

- Bun, pe ce jucam?

- Daca castig eu, Make, te trimit in Iad, ca nu am nevoie de unul ca tine in Rai.

- Si daca pierzi?

- Te trimit inapoi pe Pamant, sa-ti traiesti mizerabila viata in continuare.

- Nu e corect.

- Ce mai vrei?

- Vreau sa pot calatori in timp.

- Make esti obraznic!

- Ce sanse am eu? Tu esti un inger, nu poti sa pierzi. De unde nu stiu ca faci smecherii si nu masluiesti cartile, ca doar ai puteri miraculoase. Nu?

- Bine Make, asa sa fie.

Amestecara cartile si Make imparti cate cinci, schimbara fiecare cate trei si Make spuse.

- Ce ai acolo?

- Iaca, cartile astea. Petru puse pe masa trei asi si doi popi.

- Du-te bai de aici ca eu am careu de zecari.

- Pai, asii mei si cu popii sunt cele mai mari carti din pachet.

- Patru bucati, adica careu, e mai tare decat ce ai tu. Daca nu ma crezi, intreaba pe cineva care stie jocul asta.

Petru se consulta telepatic cu alte duhuri si ii spuse peste cateva minute:

- Ai dreptate, m-ai pacalit de data asta, dar ia uite, minune, la mine in mana sunt patru asi.

- Petru, tu umbli cu mânării?

- Nu, asta a fost minune Dumnezeiasca spuse Petru aratandu-i din nou cartile lui Make.

- Asa o fi daca zici tu, dar si la mine a fost o minune ca acum am in mana o Chinta Roiala. Si Make ii arata din nou cartile.

- Trisezi! spuse Petru infuriat.

- Nu! E o minune Dumnezeiasca, spuse Make cu un zambet siret.

- Du-te inapoi pe Pamantul tau. Sa nu te mai vad pe aici prea curand spuse Petru si dadu din mana, iar Make se trezi din nou pe campul unde fusese mai devreme. Se uita de jur imprejur si constata ca Manole plecase. Se ridica de jos, isi scutura hainele si se gandi ca ii era tare sete.

- Petru, unde e berea mea, mai! Chitros mai esti, nici nu am apucat sa o beau! Striga Make suparat.